Cristian, protagonistul romanului, are mustrări de conștiință în urma unei aventuri cu o necunoscută într-o pădure și încearcă să-și salveze căsnicia căzută în rutină. Lucrurile iau însă o turnură fantastică și soția lui începe să se transforme, căpătând treptat fizionomia și comportamentul amantei întâmplătoare, în timp ce el însuși e din ce în ce mai sleit de puteri și mai derutat. O serie de întâmplări neobișnuite și întâlnirea cu alte fațete ale feminității îi descoperă în cele din urmă ceea ce-și dorește cu adevărat. Parabolă a fascinației și a exacerbării sexuale, I Put a Spell on You... este scris într-un stil alert și degajat, de o senzualitate frustă.
„I Put a Spell on You...” este un roman fantastic în tradiţia prozei lui Voiculescu, dar în contextul lumii contemporane.
„Proză fantastică, scrisă într-un stil inventiv, cu senzualitate și cu talent.“ (Doina Ruști)
Allex Trușcă (pe numele complet Alexandru Trușcă) s-a născut pe 15 august 1982 în orașul Motru, județul Gorj. A urmat cursurile Facultății de Automatică, Calculatoare și Electronică din Craiova, apoi un masterat în Managementul Afacerilor Electronice în același oraș. În prezent locuiește în București, lucrând în domeniul IT într-o multinațională. Este pasionat de istorie medievală, mitologie, are ca hobby călătoriile, vizitarea castelelor medievale, a catedralelor gothice și a muzeelor, literatură fantasy sau historical fiction. Colecționează replici de arme medievale, medalii comemorative, magneți de frigider și sticle de vin din locurile pe care le vizitează. A urmat ateliere de scriere creativă și scenaristică organizate de Revista de Povestiri,sau de Fundația Calea Victoriei. A publicat romanele „I put a spell on you...” (Ed. LITERA, 2020), „Nebunul alb” (rescris și republicat în 2019, Ed. PAVCON) și „Cealaltă Regină” (2018), povestiri în antologiile „Centenarium StrING” „CSF 2018”, „CSF 2019”, „Povestiri SF”, Iocan, dar și în revistele online OPT motive, EgoPhobia, Liternautica, Revista de Povestiri, Galaxia42 . Mai multe informații, pe site-ul www.allextrusca.ro.
I put a spell on you... de Allex Trusca este prima carte pe care am citit-o pe platforma de ebooks/audiobooks nou lansata, Voxa. Este de asemena si prima din colectia editurii Litera, Biblioteca de Proza Contemporana romaneasca. Adevarul este ca nu am mai citit de mult proza romaneasca si acum imi pare rau. E clar ca am pierdut destul de mult dar imi propun sa remediez situatia.
Mi-a placut mult romanul, de la urmorul si ironia exprimate intr-un mod mai colorat dar pe gustul meu, la imbinarea elementelor fantastice si folcorice cu cele psihologice si realiste. In timp ce se intorcea spre acasa de la corporatia unde lucra, Cristian poposeste intr-un birt unde este agatat de o tanara cu care mai apoi isi inseala sotia in padurea Radovanului, de pe langa Craiova. Romanul urmareste dinamica personajelor dupa acest eveniment. Cu mustrari de constiinta, Cristian devine din ce in ce mai apasat si tranfigurat iar sotia lui ,Marcela, se transforma dintr-o femeie stearsa in cu totul o alta persoana. Se imbraca in culori vii, se tunde, incepe sa picteze lucruri ciudate si, aici intervine fantasticul, creste chiar in inaltime.
Autorul se inspira dintr-o legenda olteneasca si dinalte mituri romaneste. De asemenea, adauga diverse elemente fantastice. Totusi, romanul este la baza o poveste realista despre o casnicie aflata in impas, te face sa iti analizezi viata si relatia deoarece poti gasi in personaje cate ceva din tine. Mi-au placut referintele muzicale si literare, multe dintre ele sunt pe gustul meu, asa ca asteptam cu nerabdare sa intorc pagina sau mai corect spus, sa dau cu degetul pe ecran.
I PUT A SPELL ON YOU... este despre incomunicabilitatea în cuplu, frustrare, presiunea conjuncturilor sociale în alegerile majore. Când protagonistul, un corporatist aparținând stratului social românesc mediu realizează asta, are loc o schimbare radicală (forțată însă de împrejurări) în comportamentul său.
Cu toate acestea, Cristian nu reușește să treacă de zidul ridicat în timp între el și soția sa, Marcela, pentru că nu pune în discuție o singură dată capacitatea sa de a percepe în special universul feminin. Opiniile și le formează prin deducție, prin chestionarea unor prieteni formați în aceeași structură socială defectuoasă, puternic patriarhală, care tratează cele două sexe separat, categoric, expeditiv.
În filmul Enemy (2013), adaptare după Omul duplicat (Saramago, 2002), se problematizează ideea unui inamic, geamăn cu protagonistul, care însă nu există, pare, decât în mintea enigmatică a acestuia.
În I PUT A SPELL ON YOU... Allex Trușcă nu se află foarte departe de această idee. E adevărat că Marcela, soția lui Cristian, nu se transformă în păianjen, însă conviețuirea celor doi devine din ce în ce mai terifiantă pe măsură ce ea, jumătatea lui neînțeleasă, se transformă într-o (sau este percepută drept) o ființă obscură, devoratoare, tot mai greu de înțeles și de anticipat.
Percepția lui Cristian, denaturată sau nu, rămâne de văzut, este de fapt punctul central al narațiunii. Trușcă se joacă cu ideea unui narator implicat nefiabil (în sensul corporatist al termenului, limbaj de care abundă paginile romanului), a cărui unică relatare suntem nevoiți să o credem, deși în unele puncte scârțâie.
Și, cu toate astea, cântărind posibilitățile multiple de interpretare a romanului, citirea va constitui un exercițiu antrenant pentru orice tipologie de cititor.
Acest an, similar celui precedent, va fi unul în care îmi propun să promovez și să vorbesc cât mai des și pe meritate despre literatura română contemporană, or într-o piață editorială care abundă în traduceri, cred că este momentul să mutăm accentele spre oamenii talentați. Nu o spun asta în încercarea de a înduioșa cumva publicului, ci pentru că observ noi tendințe care chiar pot transforma fața tradiției literare, astfel încât să se universalizeze, să devină, așa cum e la modă să spunem acum, mai globală (deși acest cuvânt îmi provoacă frisoane). De exemplu, astăzi vă invit să-l descoperiți pe Allex Trușcă și romanul său, intitulat I put a spell on you..., după o piesă de Carlos Santana. Recunosc că mă încearcă o mare culpă, pentru că am ajuns nerușinat de târziu la acest roman, care se pare că a trecut ușor neobservat în tot tumultul aparițiilor literare, deși este unul scris cu suficient talent cât să te prindă în plasa sa și să te ducă încet spre un deznodământ lucrat cu simț. Personajul principal este Cristian, un tip corporatist, cu multe refulări emoționale față de soția sa, Marcela, o tipă anostă cu o garderobă ca o catedrală a uitării. Cristian este prins în menghina rutinei și disperat de toată plictiseala vieții întâlnește într-o bună zi o tipă fierbinte, gata să se angajeze într-un act sexual fierbinte și fără obligații. Ce ar fi în neregulă cu asta? Oare adulterul nu e vechi de când lumea? Doar că această Evă înveșmântată în alb, desprinsă parcă din romanele lui Poe, este o apariție mistică, excitantă și... departe de lumea celor vii. Debutând cu scena aproape cinematografică în care o mașină trage pe dreapta și între acest Adam al corporației și figura diafană are loc un sex de se zguduie pădurea, romanul pare să ne poarte printr-un amestec de vinovăție, de energii bizare, de regăsire și de uitare. Se pare că tema principală a cărții pare să fie moartea căsniciei sau cel puțin tot acest misticism al transformării cuplului Ea – El, toate acele coșmaruri care-l macină pe eroul nostru și toate acele emoții sexuale sunt îndreptate spre punctul mort în care se regăsesc zeci de cupluri. Nu știu dacă alți cititori o vor simți sau nu, dar efectiv cred că e un roman foarte trist. La nivel emoțional, poți resimți imaturitatea personajului central, care în loc să pună punct și să pornească într-un autostop spre viața adultă, preferă să se agațe de figura unei soții care se schimbă. Stilistic și ideatic, romanul lui Allex Trușcă mi s-a părut un amestec din Poe, puțin Lovecraft, mult King și ceva din filmul Midsommar de Ari Aster, dar să nu credeți cumva că împrumutând unele forme narative, autorul nu are propria sa tușă de originalitate. Dimpotrivă, mi s-a părut un povestitor angajat serios în relația cu cititorul său. Nu doar că-i spune povestea pe un ton decis, ci îl mai și incită cu dileme de moralitate (recunosc, l-aș fi pălmuit fericită pe acest Cristian indecis). Suntem sau nu legați unii de alții? Cât rezistă acea vrajă a unei căsătorii? Trebuie sau nu întreținută? Astfel de întrebări ar fi trebuit să-și pună Cristian și poate că finalul deschis al romanului lasă loc de fabulație, lasă loc de schițare a unui scenariu pentru relația celor doi. Și pe final vă las un pasaj care mi s-a părut excelent: "- Știi, uneori mă gândesc că Dumnezeu e un fel de CEO corporatist. Face strategii să-și surclaseze competența, trasează targeturi sfinților, noi ne rugăm în zadar, rugăciunile noastre sunt un fel de e-mailuri la care nu primim nici măcar un seen."
O poveste despre infidelitate și mustrări de conștiință, redată cu o voce în mare parte ironic-amuzantă și susținută de elemente fantastice și absurde. Aș reproșa, cel mult, faptul că uneori personajul se vrea prea isteț/miștocar și folosește câteva expresii nepotrivite împrejurărilor, ceea ce m-a făcut să nu-l iau prea în serios. Dar finalul (foarte bun) ridică niște întrebări care face detaliul ăsta prea puțin semnificativ.
Cristian al lui Allex Trușcă e, aparent, bărbatul perfect. Ascultă muzică faină, are tricou cu Aragorn și face constant referiri la literatură, filme și jocuri care-s fix în zona mea de gravitație. Numai pentru asta și primește puncte, multe puncte, în sistemul meu de referință. E un „erou” likeable, omul cu care poți sta la o bere și diseca un film bun. Am citit romanul cu un întreg playlist în cap, care s-a potrivit numai bine temei alese.
Cristian e și amuzant, sau Allex Trușcă e amuzant. Am râs copios la unele pasaje, mai ales la începutul romanului. Pe parcurs, efectul s-a mai estompat, s-a dus într-o ușoară exagerare. Dar în ansamblu, romanul m-a cucerit prin naturalețea limbajului. Am fost confesor, l-am ascultat pe Cristian povestindu-și trăirile, l-am lăsat să se desfășoare în voie, să-și analizeze viața prin filtrul corporației cea de toate zilele - o realitate, de altfel, trăită de mulți, ironizată de și mai mulți.
Substratul poveștii e trist în banalitatea lui: o căsnicie care merge din inerție, fără pasiune, un el și o ea care inventează motive pentru a nu petrece timp împreună, dar care nu au curaj să se desprindă unul de altul. Apoi, ceva se întâmplă și le dă viețile peste cap, îi determină să-și analizeze relația și dacă ea merită salvată.
Fantasticul lui Trușcă are elemente de folclor, îmi amintește de Voiculescu. În peisajul fantasy-ului contemporan, e o gură de aer proaspăt reîntoarcerea aceasta la poveștile trecutului. M-a atras lipsa certitudinii, posibilitățile multiple pe care le oferă narațiunea: Ileana pune piciorul în spațiul real sau trăiește doar în capul personajului? Finalul e unul deschis, orice se poate întâmpla, parcă îți dorești o continuare, parcă nu. Fantasticul e acolo, de fapt, pentru a facilita autocritica.
Personajele sunt vii, autentice. Mi-a fost ușor să le cunosc, să mă identific cu fiecare dintre ele, la un moment dat, chiar să le fiu prietenă. Ajută mult și plasarea poveștii într-un peisaj ușor de recunoscut, cotidian.
A curs fain povestea, dar nu e un subiect ușor, deși scriitura te păcălește la început. M-a prins repede în mreje și parcă nu voiam să se termine.
3.5 stele Din mini-recenzia apărută la final de 2020 pe Biblioteca lui Liviu:
„Cristian, un tânăr craiovean deloc mulțumit de căsnicia sa și de femeia alături de care-și petrece zilele și nopțile încă de când erau amândoi pe băncile școlii (o relație aranjată de părinții băiatului, într-un orășel palid și șters, fără nicio perspectivă, ca pe vremuri cu odraslele de viță nobilă), are, într-o noapte, o aventură ce pare mai degrabă de domeniul fantasticului cu o femeie misterioasă pe care o întâlnește într-un bar de la marginea unui sat, unde făcuse un scurt popas pentru a amâna momentul sosirii acasă, lângă soția cea indiferentă și rece. După ce pleacă de la bar alături de femeia misterioasă, ia la ocazie un tip cam straniu, apoi ceea ce urmează pare mai degrabă un vis.
Unul ciudat și cam dătător de fiori, însă fiorii cei adevărați încep s-apară la ceva timp după, când femeia care se îmbrăca doar în cenușiu și care părea că nu mai simte niciun fel de pasiune pentru Cristian, adică soția sa, începe parcă să se retrezească la viață, să-și descopere noi hobby-uri, noi gusturi, ba chiar ajunge să se transforme într-o cu totul altă persoană (cea mai spectaculoasă transformare fiind, firește, cea fizică, mai ales tulburătorul moment când Cristian descoperă că soția sa a crescut nițel și în înălțime), în vreme ce el pare din ce în ce mai apatic, mai neajutorat și mai legat de mâini și de picioare, iar aventura din toiul nopții nu-i dă pace, bântuindu-l mai ceva ca o fantomă care i-a schimbat definitiv cursul vieții. Dar poate că tocmai de acest lucru aveau nevoie amândoi, soțul și soața, pentru a-și salva căsnicia și, de ce nu, pentru a căpăta o nouă șansă.
O poveste senzuală și molcomă, în care demonii din om ies la iveală când te aștepți mai puțin, în care realitatea se împletește cu visul și cel mai afectat pare, evident, chiar cel vinovat de toate aceste lucruri, căci nicio taină, nicio greșeală, niciun pas greșit nu pot rămâne fără urmări. Sunt curios ce va scrie Allex Trușcă mai departe, pe mine m-a convins cu acest roman. Recomandat!”
Ratingul meu nu e ptr o carte românească, e ptr o carte care merita citită. Nu stiu daca am citit o carte românească și contemporana, mai buna decat aceasta. Foarte realista și bine ancorată în cotidian.
Cumpara-ti un puzzle, unul din acela greu, cu 1000 de piese. Asambleaza-l pe tot, in mod repetat. Invata-l pe de rost, invata sa il asamblezi cu ochii inchisi, doar pipaind cu varful degetului marginile, zimtii pieselor. Si apoi, intr-o buna si nebuna zi, deschide-ti ochii si priveste-le. Vei observa ceva ciudat: daca le asamblezi dupa forma, imaginea care se formeaza nu are niciun inteles, nu reprezinta nimic. Daca incerci sa le asamblezi astfel incat imaginea sa fie cea corecta, zimtii nu iti permit. Iar daca incerci sa fortezi, ai naibii zimti, te taie. Pana la sangeeeeeeeeeee 😛 I put a spell on you Because you're mine Ce-i al tau e pus deoparte. Dar ce este de fapt “al tau”? Ce crezi tu ca iti apartine de drept? O sotie, un prieten, o slujba dupa ce ai raspuns corect la interviu, o amanta intamplatoare, pe care o vezi si o simti doar tu? Argintii care iti zornaie in buzunar si despre care stii sigur, fara sa ii numeri, ca sunt 30? Sau poate un CD cu Metallica? Poate un vis al parintilor tai, un deziderat nescris pe hartie, ci sapat zi dupa zi, an dupa an, in mintea ta, cu mana mamei tinand dalta si mana tatalui tinand ciocanul? Ciocanul… :))) Because you're mine Sapa adanc in substanta fiintei tale, cauta-ti originea. Iti apartii, mai mult decat oricui altcuiva. Reconstruieste-te, folosind-o pe Ana lui Manole, desfa-o pe IleAna in bucati asa cum si Osiris a fost taiat, apoi pune bucatile in puzzle-ul pe care l-ai avut. Potrivind-o pe ea acolo, totul se transforma. Iar ochii-n care vei privi vor fi albastri. Eventual 😛 Nu stiu si n-am stiut niciodata sa scriu recenzii. Mereu, cand scriu despre o carte, scriu despre mine. De aceea solicit circumstante atenuante autorului, ego-ul meu supradimensionat m-a facut sa zic despre mine in loc sa zic despre carte. Cred ca-mi trebuie un bilet pe Osiris dar nu mi-l iau, ca nu am avut curajul de-a zbura pana acum. Si n-am nici bani de bileeeeeeeet :))) Da’astept sa vina noaptea, sa ma duc un pic in padure. La Radovan. Si zic ca vin din partea domnului Staicu. Si ziceti ca aveti biblioteci p-acasa? Noa, as zice sa faceti loc pe un raft, cat mai la vedere, Colectiei Biblioteca de Proza Contemporana. Fiin’ca NICI NU STITI CE PIERDETI! Recomand, din suflet. Multam don’ Trusca, sa-ti traiasca frantuzoaica!!!! “Hey now, all you sinners Put your lights on, put your lights on Hey now, all you lovers Put your lights on, put your lights on”
Despre cartea lui Allex Trușcă se vor scrie multe, asta cu siguranță. Pentru că este o carte ce merită citită. Și chiar aș fi curioasă să citesc cât mai multe păreri împărțite pe diverse categorii de vârstă. Sunt sigură că fiecare ar apuca-o de altundeva. Unii i-ar exploata partea psihologică, alții partea romance, alții partea istorică încărcată de folclor, iar alții, bineînțeles, latura fantasy de care autorul nu se dezice.
Practic, romanul "I put a spell on you..." este o radiografie a cuplului de astăzi. Un roman corporatist cu multe elemente fantastice.
Structura realismului se constituie dintr-o succesiune, cu meșteșug făurită, de fapte cotidiene din viața personajului principal, Cristian Gheorghe Paraschiv.
"Culmea, până atunci nu conștientizasem că cei care se intersectează cu mine pe stradă sunt altceva decât imagini de fond, că sunt ca mine, cu minți împotmolite în mocirlă, cu probleme, secrete, regrete și visuri făcute praf."
Autorul pleacă de la legenda miresei din pădurea Radovanului. Începutul romanului mi-a amintit pe dată de un citat dintr-ale lui Dostoievski: "Frumuseţea este pe atât de misterioasă pe cât este de înfricoşătoare."
La o simplă căutare pe google veți descoperi o legendă oltenească cu sâmbure de adevăr. (Drept vă spun, sunt tare curioasă dacă pe baza acestei legende mai sunt și alte scrieri.) Întregul proces de descriere, pe care aș fi vrut ca autorul să insiste puțin mai mult, vizează cultul autenticității și plauzibilității din necesitatea de a face ca adevărul să sune și mai adevărat. Mireasa reînvie, sau mai bine spus, reapare, se agață de Cristian subliniindu-i viciile și scăzâdu-i virtuțile, punând în real pericol căsnicia acestuia cu Marcela. Dar asta e doar premisa necesară de a porni în acțiunea romanului, nicidecum axul poveștii.
Multe elemente fantastice și mitologice de pe tot parcursul romanului m-au purtat în poveștile clasicilor noștri autohtoni: Eliade, Voiculescu și chiar Ispirescu. Aici aș vrea să fac o precizare: aceea că nu există o calibrare a acestor elemente. Prima parte a romanului, chiar dacă debutează cu o scenă fantastică transpusă într-o peliculă reală, este mai bine ancorată în realitate, urmând ca tot fantasticul să ne copleșească în partea finală stârnind frică și curiozitate. Pădurea, oglinda, cârciuma, numele unor personaje, călătoria cu avionul și atribuirea pasagerilor unor anumite numere sunt unele dintre elementele fantastice care m-au prins în mreje.
Trușcă nu are vâna unui psiholog redutabil, dar prin simpla înșiruire a faptelor se poate lesne alcătui psihologia personajelor. Cristian, căci el este în miezul acțiunii, se consideră o persoană nesigură, panicată, vinovată chiar de "drama" vieții sale. Tot timpul trădează nehotărâre. Se simte zbuciumul interior al personajului.
Drept urmare, chiar dacă nu cercetează universul lăuntric al personajelor, cantitatea detaliilor circumstanțiale este vertiginoasă. Așadar lectura nu emoționează, ci merge înainte pe terenuri abrupte, robust și vital, asemeni vieții.
Finalul este deschis. Ne putem aștepta oricând la un revers al medaliei. Continuarea prin prisma personajului Marina ar fi perfectă. Și mai sper să nu lipsească umorul, ironia și optimismul cu care ne-a obișnuit în scrierile sale.
Pe alocuri mi-a fost teamă de limbajul frust al romanului. Recunosc că am dus mâna pudic la ochi, însă degetele mi-au fost tot timpul răsfirate. 🤭
Trușcă e vinovat pentru toate recitalurile mele marca "I put a spell on you". De când am auzit de carte, am fredonat constant. Am sperat că, după finalizarea lecturii, voi scăpa de acest cântec, momentan nicio șansă.
O carte altfel, plecând de la o legendă, scrisă inteligent, cu o mulțime de trimiteri literare, cinematografice etc. Deși volumul este monologul unui corporatist, nu plictisește niciun moment. Îți ridică semne de întrebare despre relații, despre cum să reaprinzi focul și să îți ștergi amintirile. Eu m-am întrebat și cum imi șterg amintiri despre care nu sunt sigură că s-au întâmplat în realitate.
Limbajul folosit este cel din zilele noastre, al unui om citit, elevat, dar care scapă și vulgarități din când în când. Pentru mine nu au fost deranjante, au dat un plus de autenticitate.
Povestea expusă original, chiar dacă despre consecințele înșelatului s-a mai scris. E o carte complexă, intensă, ce trebuie recitită, pentru a-ți da seama ce e real și ce e de altă natură. Citind-o, am recunoscut influențele lui Eliade, lumea aceea în care granițele dintre vis și realitate sunt foarte fragile.
Sa citesc "I put a spell on you" a fost ca si cand mi-as fi citit unele ganduri, exprimate intr-un mod mai coerent decat as fi putut eu sa le exprim vreodata. Pe langa actiunea principala a romanului, autorul insereaza idei si concepte care completeaza pana la intregire imaginea personajului principal, facandu-ma sa cred ca acesta ar putea fi real, ca ar putea fi oricare din noi.
Plotul este simplu: Un el blocat intr-o relatie care nu duce nicaieri, calca stramb pentru ca i se ofera ocazia, pentru ca se simte frustrat si pentru ca stie ca nimeni nu poate afla ce a facut.
"Pana cand nu m-am insurat n-am inteles de ce un barbat ar vrea sa-si insele nevasta"
Uita ca desi altii nu stiu, el nu are cum sa uite, asa ca desi sotia nu banuieste nimic, el se simte apasat de ganduri si incepe sa isi doreasca sa stie mai multe despre cea cu care a inselat, ajungand pana la a crede ca este un spirit nefericit ce a promis razbunare pentru ca in timpul vietii, a suferit. Incearca sa se "spele de pacate" prin gesturi menite sa refaca relatia pe care o are cu sotia lui, insa in final isi da seama ca nimic nu mai e ce pare, si ca poate nici nu a fost vreodata. Nu e un plot complicat, insa are substanta. Finalul carttii e fix cum imi place, deschis, ceea ce da inca o nota de mister intregului roman.
Imi este greu sa incadrez cartea aceasta intr-un anume stil; o parte din mine vrea sa creada ca are elemente paranormale, ca Ileana nu a fost de fapt reala ci o naluca, si ca eroul a cazut prada miresei-fantoma, iar o alta parte se gandeste ca poate totul a fost in mintea lui Cristian, care plictisit de viata pe care o ducea, si -a creat o femeie perfecta cu care si -a inselat sotia, si apoi, din cauza sentimentului de vinovatie pentru gandurile sale, s-a autopedepsit pana cand in final a luat-o razna.
Mi-a placut ca scrierea are o nota amuzanta si mai mult mi-a placut ca am recunoscut trei sferturi din creatiile citate in roman. Metallica, GOT si Zafon, au un loc special in inima mea :P
Jur că romanul “I put a spell on you”, al lui Alexandru Trusca, mi-a plăcut, m-a prins şi m-a transportat încă dinainte să găsesc, aproape de jumătatea cărţii, pe la pagina 100 şi ceva, mă rog, mai exact la capitolul 3, pagina 125, primul paragraf, dar parcă cine stă să noteze exact unde e?!, o aluzie la una dintre povestirile mele. (De altfel, romanul abundă de trimiteri şi aluzii delicioase şi atent inserate la cărţi, filme şi melodii, aşa că m-am simţit într-o companie grozavă.) Citind cartea lui Allex Truşcă eşti ca o persoană care păşeşte curioasă pe marginea unei mici râpe, convins că poate privi în siguranţă, pentru ca destul de repede piciorul să-i alunece şi persoana în cauză să înceapă a se prăvăli la vale în ceea ce se dovedeşte a fi o adevărată prăpastie, coborând cu viteză fără să se mai poată opri – şi bucurându-se de absolut fiecare clipă! (Ceea ce mi-a amintit de experienţa năvalnică a “Pirapitingăi” lui Adi George Secară.) De fapt, experiența per total este a unui Eliade pe steroizi sau Cărtărescu pe LSD, pentru că trăirile personajului principal, un bărbat obişnuit (corporatist, convingerile şi stilul lui de viaţă venind în conflict cu dimensiunea fantastică a întâmplărilor prin care trece sau crede că trece sau credem noi că trece) care are o aventură extramaritală (ca să facem la rândul nostru o trimitere, nebunul alb se combină cu cealaltă regină) şi apoi este măcinat de remuşcări, scapă de sub control şi îl aruncă şi pe el, şi pe cititor într-un carusel ameţitor la modul cel mai voluptuos, dând naştere unor halucinaţii care par că, treptat, înlocuiesc realitatea până la punctul în care devin noua realitate şi astfel nu mai pot fi numite halucinaţii. Nu e primul lucru scris de Allex Truşcă pe care îl citesc, dar cred că l-am descoperit cu adevărat pe autor datorită lui “I put a spell on you”, cartea unui autor extraordinar, pe care îl voi citi cu siguranţă şi pe viitor, pentru că este un scriitor care chiar are lucruri de spus, iar felul în care le spune mă unge pe suflet.
Recunosc că atunci când am citit titlul cărții, mintea mi s-a dus direct la o carte fantezistă, cu eroi bine definiți, apariția unor nuanțe erotice și un final fericit. Ei bine, am avut parte de o mare surpriză. Romanul este un monolog interior al personajului principal, Cristian, condimentat cu dialoguri picante. Cu fiecare filă citită ai impresia că te afunzi tot mai mult în viața acestuia. Chiar titlul cărții "I Put a Spell on You" este un laitmotiv al romanului. Simtindu-se captiv în căsnicie, Cristian cedează ispitei. Dar ce face când sentimentul de vinovăție îl acaparează și simte nevoia să se destăinuie? Caută pe cineva dispus să îl asculte, dar fără sa îl judece. Ești prins într-o pânză de păianjen din care vrei să scapi, dar să nu uiți cum și ce ai simțit. Este o carte fresh, efervescentă, cu o scriitură ce acaparează și prinde cititorul în ițele ei până când nu își mai dă seama dacă ceea ce a citit la început a fost real sau nu.
3,5 de fapt. Îmi place proza cu accente fantastice, premisa cărții e foarte bună, m-a fascinat cum a fost conturat personajul Ilenei, doza de mister destul de bine menținută, totuși, parcă se destramă puțin pe măsură ce avansează narațiunea, dar e doar o impresie, fiindcă mai apoi capătă o dimensiune nouă, de aici și final excelent. Multe referințe cinematografice, trimiteri literare care ne ancorează în cotidian, fixând istoria personajelor într-o realitate comună cu a cititorului. Un roman contemporan cu tente absurde, care te ține conectat. Așadar, mi-a plăcut. Sunt multe scene memorabile, de la bun început până la sfârșit.
Mereu când încep să scriu despre o carte încerc să pătrund cat mai mult în universul creat de autor. De această dată m-a ajutat enorm melodia cu acest titlu, și am ales această variantă: https://youtu.be/4qkrsodwJGY Legenda miresei care bântuie noaptea pădurile ce ademenește trecători m-a înfricoșat și pe mine... Trebuie să vă spun că acest roman m-a fascinat și consider că astfel de povești i se potrivesc de minune autorului. Felul în care analizează totul și trece prin filtrul identității sale de corporatist mi s-a părut deopotrivă interesant și amuzant. Ironia fină face ca analiza relației din căsnicie sa fie un deliciu. Da... Cam despre asta vorbește autorul în această carte. Toată povestea decurge lin și nici nu realizezi când trece timpul și nu dorești sa lași cartea din mână... Cristian este angajat într-o corporație multinațională, blazat de viața profesională și căsnicie. Nimic nu îl mai atrage și își caută refugiul în plimbările cu mașina din care muzica răsună la maxim, iar uneori alcoolul îi este bun tovarăș. Într-o astfel de plimbare întâlnește o femeie care îl prinde in mrejele ei și îi schimba destinul... Da. Este Ileana, mireasa de la Radovan, iar de aici totul se schimbă... Culpabilitatea eroului și dorința de a adormi bănuiala soției face ca acest roman să fie un mic sfătuitor in astfel de relații "anoste". Mi s-au părut foarte pertinente sfaturile și cred eu, documentate. Fără să înțeleagă prea bine motivul, soția se lasă prinsă în tăvălugul dorințelor nerostite și încet, încet visul devine realitate, căci Marcela se schimbă. Devine tot ceea ce și-ar fi dorit in visele lui cele mai ascunse, dar oare visele devenite realitate nu își pierd valoarea și importanța? Și...in peisaj apare Marina, o colegă superbă și foarte inteligentă. Of...alta problemă! Romanul este dominat de mister de la un capăt la celălalt, iar finalul... Va las pe voi să îl descoperiți! Singurul potențial minus pe care l-ați putea întâlni citind acest roman este limbajul fara perdea. Mie nu mi s-a părut deranjant pentru că am avut impresia că vorbesc cu un amic. Recomand cu mare plăcere acest roman și consider că este o surpriză plăcută pentru mine să descopăr acest fel de a scrie al domnului Trușcă. Aștept cu nerăbdare alte cărți asemănătoare! "I put spell on you" te vrăjește! https://ursulescu.blogspot.com/2021/0...
Încep prin a spune că prefer poveștile fantasy ale lui Alex, în care am regăsit atenția la detaliu și o construcție serioasă a poveștii. În Nebunul Alb, Alex e un creator de lumi. I put a spell on you m-a vrăjit, s-a jucat cu mine, dar nu m-a convins cap - coadă. Apreciez că e genul de poveste care îți dă de gândit și nu îți dă totul mura în gură. Finalul e unul deschis și mă bucur că am ghicit o parte din el. Scriitura mi-a dat bătăi de cap, mai ales în prima parte a poveștii. Sunt fraze nu lungi ci foarte lungi în care se pleacă de la o idee, se continuă cu o altă că la finalul ei nu mai știu de unde m-a luat și unde m-a lăsat. Asta am de " reproșat". Sunt idei atât de mișto în carte încât mi-a fost ciudă că pe multe le-am simțit fusarite. As fi vrut povestea mai lungă si fiecare episod mai dezvoltat. Era de unde și știu că Alex poate face asta. După prima parte m-am lăsat condusă de poveste și lucrurile s-au mai așezat. Mi-a plăcut mult legenda miresei. Mi-au plăcut trăirile lui Cristian și zbuciumul lui și, recunosc, mi-a plăcut că a reușit să îmbine atât de fain realitatea cu fantasticul. Are și niște scene care mie una mi s-au părut dubioase și pe care, recunosc, nu le-am înțeles. Ai putea cădea în capcana că e o carte ușoară și o lectură lejeră. Ei bine, nu e așa. Te pune pe gânduri, te face să te frămânți, să recitești pasaje, te face... să gândești și să îți imaginezi cum Dumnezeu se va încheia povestea. Exact cum vrei tu, și totuși variantele nu sunt nelimitate. Te gândești, te răzgândești și... Ai mai vrea. Limbajul personajului se pliază perfect poveștii. Am rămas chiar surprinsă deoarece cartea nu te avertizează de utilizarea lui 😊 O carte pe care o recomand!
Văzusem noua colecție de autori români contemporani de la @editura_litera, coordonată de Doina Ruști, iar această carte îmi atrăsese atenția prin copertă, format, titlu mai ales, îmi place mult melodia „I put a spell on you". Mai citisem și o recenzie cum că e fantasy și magică și influențe de la Voiculescu și Eliade și hai să o iau.
Mnu! În afara ritmului alert, care e fain și te face să dai pagină după pagină, fără descrieri, fără cuvinte inutile, fără fasoane, deci se citește repede și ușor, nu m-a impresionat. Deloc. Parcă vedeam un film fantasy, nu citeam o carte. Nu zic, există imaginație, dar nu are sare și piper, e statică, monotonă, nu am schițat niciun zâmbet, deși stilul se vrea șugubăț pe alocuri.
Mă gândeam că aflu mai multe despre mireasa din pădurea din Radovanu, intriga romanului, o legendă pe meleagurile oltenești. Dar nu. Totul se învârte în jurul personajului masculin, al fanteziilor și al fricilor lui și mai ales al clișeelor din mintea lui: soția e de vină pentru monotonia din căsnicie, sexul cu altele pentru că te-ai însurat cu fata cu care erai din școală, socrii care nu îl suportă pe săracul ginere, mai ales soacra, soția-scorpie, jobul la corporații, victimizarea, lupta femei vs bărbați și sigur mai sunt cateva clișee pe acolo. Geez!
Nu zic să nu scrii despre tot felul de stereotipuri și clișee, dar măcar să fie într-un stil amuzant, autoironic, nu să faci pe victima și să analizezi viața de pe o treaptă superioară, masculină 😣
Ce carte! De precizat, scriitorul a evoluat mult. Am citit prin 2017 "Nebunul alb" și ce am citit acum e clar o evoluție. Tot legat de scris vreau să spun că la început stilul e puțin obositor, sunt câteva propoziții prea lungi. Dar se reglează. În schimb povestea e bizară, dar bună. Căci m-a făcut să mă gândesc la multe, de la relații până la viață în general. Abia aștept să văd ce mai are omul ăsta de scris.
"I put a spell on you" m-a surprins foarte plăcut. Spun asta și pentru faptul că nu îmi era deloc cunoscut subiectul, nu am avut nicio idee la ce să mă aștept. Deși am avut ocazia, nu am am citit multe păreri despre roman, am decis să aflu eu despre ce este vorba. Mi-a plăcut foarte mult cum a îmbinat fantasticul, absurdul pe alocuri, cu viața și problemele de zi cu zi. Personajul principal - Cristian - e autentic, te poți identifica cu el, îl crezi. Iar faptul că povestea este spusă cu vocea lui, o face și pe aceasta credibilă. Ești acolo, simți, trăiești, accepți fantasticul și aștepți cu nerăbdare deznodământul. Mi-a plăcut de asemenea și stilul de scriere, în special forța comparațiilor pe care le-am simțit extrem de sugestive și care m-au făcut să simt că sunt exact acolo în mijlocul acțiunii. La un moment dat am avut impresia că se dizolvă un pic prea mult planurile și că nu mai pot ține pasul, dar a revenit repede și a reușit să țină frâiele narațiunii foarte bine. Cu un singur lucru nu am prea rezonat: faptul că fundalul sonor al cărții i-a fost atribuit variantei celor de la CCR, eu am citit doar cu vocea și interpretarea lui Screamin Jay Hawkins în minte. Îl vedeam cu mustățile alea lui albe, ca niște colți de fildeș, dirijând și conducând întreaga acțiune, inclusiv pilotând avionul de la final, dar asta ține strict de mine și de modul cum mi-am imaginat eu povestea pe notele muzicale sugerate chiar din titlu și nu are legătură cu cartea în sine, însă sunt curioasă fiecare cititor ce variantă a fredonat în timpul lecturii 😃
"I put a spell on you" este prima carte scrisa de Allex Trusca pe care o citesc. Romanul m-a captivat de la primele pagini datorita umorului, ironiei si limbajului colorat, dar total nevinovat😅. Imi place ideea de la care a pornit, mireasa din padurea Radovanului, imi place si ca pe parcursul cartii a imbinat foarte frumos elemente folclorice cu elemente realiste. Povestea incepe cu Cristian, un corporatist plictisit, care fara tragere de inima sa mearga acasa, poposeste intr-un birt de la tara, unde o intalneste pe Ileana, o "bunaciune" care il calareste bine...tocmai in padurea Radovanului. De aici porneste actiunea. Cristian, apasat de remuscare si regret, devine din ce in ce mai apasat de schimbarile subite ale sotiei lui, Marcela, care se transforma dintr-o femeie stearsa, intr-una indrazneata si exuberanta. Romanul are la baza o legenda olteneasca si numeroase elemente fantastice si absurde. O poveste despre infidelidate si mustrari de constiinta, despre ce poate mintea umana sa dezvolte si despre puterea imaginatiei. Ii voi acorda 4⭐ datorita finalului care m-a lasat cu multe semne de intrebare.
Mi-a plăcut mult romanul, al cărui personaj principal este Cristian, un tânăr corporatist care are grave mustrări de conștiință după ce își înșală soția. Acesta este momentul care-l face pe Cristian să-și evalueze întreaga viață, în special căsnicia și relația cu soția lui. Am fost plăcut surprinsă de felul autorul îmbină elementele fantastice cu cele folclorice pe fundalul unei povești realiste despre o casncie. Printr-o tehnică narativă ingenioasă, cititorul este „bombardat” în mod direct cu probleme de moralitate, consecințele infidelității. Naratorul poveste direct, foloseste un limbaj uzual și un ritm alert, ceea ce face ca romanul să se citească ușor. Interesant este și felul în care naratorul prezintă cititorului scenele sexuale din pădure ca și cum ar privi printr-o cameră de filmal Momentele în care protagonistul pare să nu-și mai recunoască soția și este intr-un total debusolaj m-au făcut să-mi amintesc de proza lui Eliade; interesantă ar fi și comparația cu romanul Mariei Orban, în care un personaj feminin, de data asta, își analizează viața dupa ce află de infidelitatea soțului.
Mă simt vrăjită și fascinata de faptul că nu mi s a servit nici o versiune a unei povesti imaginate după titlu și coperta. Căci am citit pe sărite recenzii și impresii înainte de a o procura. Deși iubesc sa recomand cărticele, când citesc ceva atât de plin de învățăminte, de adevăr și normalitate, mi e groaznic de frica sa nu fiu inferioara nivelului de scriere găsit. Indiferent de sex, statut marital, orientare politica și de alt tip😅, preferințe literare și personalitate, cele doar 200pag va vor învăța viață și va vor invita la remodelare comportamentala. Recomand tuturor.
Mi am amintit cu drag de trimiterile muzicale și m am lăsat purtata de valurile visării. Iar piesele ce mi păreau uitate, le am reascultat. Și povestea a curs mai lin printre note și rânduri.
Găsiți aici un fantasy pretios, cuminte și duplicitar. E de fapt acea doza de fantezie ce o căutăm cu toatele și toții să o păstrăm în relația cu cel iubit. E medicamentul ce asigura durabilitatea, respectul reciproc, procentul de spontaneitate, umor, credinta și erotism. Este imaginea femeii reconstituita din bucatelele uitate in trecut, șterse sau niciodată existente.
Se caută rețeta înțelegerii nu doar a femeii de langa tine ci și a reinventării succesului de cuplu. Se adaugă uman, un Cristian, ca mulți alții și o monotonie ce îl indeamna la trădare. Sau doar uitare de sine și dorința de necunoscut ? Cert este că schimbarea celuilalt naște întrebari, sparge monotonia, distruge rutina și dezvoltă dorința de întrecere. Căci cei doi par antrenați Intr o cursă nebună a reinventării. Deși șterși și victime ale unor tratative familiale, mozaicul identității se îmbină perfect spre finalul lecturii. Am iubit o pe Marina lui Zafon, umărul de alinare al omului nostru învins de vinovăție, pe Ileana cea dezlănțuita ce l leagă de ea definitiv și de transformarea sau descoperirea dragei și umilei sale soții, Marcela.
O experiență literară minunata ce mi da încă o dată încredere în autorii români ! 😊
Un volum ce se citește ușor, o poveste simplă cu accente fantastice, însă bine scrisă. Reușește să te captiveze, având un limbaj simplu și direct. Recomand să o citiți cu piesele recoamndate de autor in caști de la finalul volumului.
Orice mi-am imaginat inainte sa deschid cartea, nu m-am asteptat la ce am primit: un mix intre stilul contemporan colorat pe alocuri, domeniul fantasticului si chiar filosofic. Mi-a placut si recomand!
I put a spell on you... by Allex Trusca 222 pagini "...ne purtam ca doi oameni care își construisera fiecare ziduri, capcane defensive, deveniseram doua fortărețe mobile, mereu pe picior de război. Stăteam ca in fata unei table de șah, fiecare anticipa urmatoarea mișcare a adversarului." Cand am cumpărat cartea ma asteptam la un fantasy marca Allex Trusca si ce am primit?! Un roman cu iz de fantasy, care m-a răscolit, m-a facut sa imi pun întrebări despre mine și șifonierul meu, sa vad de care parte a tablei de șah joc, sa imi analizez relațiile si sa trag aer în piept, sa iau oglinda și sa verific cu care dintre personaje ma potrivesc: cu Ileana?! Suntem amandoua moldovence; cu Marcela?! Hai ca am si cateva haine mai colorate în șifonier. Deși romanul incepe intr-un stil fantasy, cu replici de regizor: "cadru" si "stop", peste câteva pagini realizam ca efectul fantastic se diminuează scoțând la iveala latura umana si realista a personajelor principale: el corporatist "drojdier" ( nu iert autorul pentru cuvântul asta si stiu ca nu Cristian e drajdierul, dar s-a potrivit 😅), un om simplu pe langa care poți trece liniștit pe strada fără sa il remarci, cu gânduri și visuri pământești, reale, abuziv de real. Marcela- femeia care s-a visat regina si a ramas fara palat, menita sa isi petreacă restul vieții langa țăranul care nu a reușit sa se realizeze. A avut si ea visuri, dar le-a îngropat de mult, intelegeti?! Familia normala pe care o găsești în 8 case din 10, nu patratele si playboy, nu blonde tunate, nu miliardar violat, oameni normali, ca mine și ca tine. Bine, nimeni nu își dorește sa înșele sau sa fie înșelat dar cumva, si asta face parte din scena, e o parte a cortinei si iarăși nimic ieșit din comun, doar realitatea. De asta m-a prins cartea asta, de asta îmi place, pentru personajele atat de viu create încât poti sa te regăsești in ele, pentru ca gândurile, realizările si regretele sunt unele pe care le-am putea avea fiecare, pentru ca ne trebuie o nenorocita de schema SWOT ca sa ne intelegem relațiile pentru ca altfel nu se poate. Mustrările de constiinta sunt atat de realist descrise ca parca te auzi gandindu-le. Nu avem sex la fiecare doua pagini, dar avem o viata de om in 200 de pagini. La început am fost dezamagita de Craiova lui Trusca, sunt turist în ea și eu am vazut-o cu alti ochi, dar la final, când m-a plimbat prin parc, cand m-a dus în cimitirul Ungureanu la picioarele leilor si a îngerului am simtit-o ca pe Craiova pe care o cunosc eu, deși as fi vrut mai multa descriere, autorul a reusit sa ma convingă ca lumea e aceaisi prin ochii fiecăruia si in același timp complet diferita. Prin centru vechi am cautat librăria lui Cristian, am găsit doar doua: una cu carti religioase si sigur nu il au pe Zafon, alta e un pic mai jos, langa un Sex Shop si sunt sigura ca nu e nici aia, sigur Cristian dădea o tura și pe acolo de il vedea🤣, mâine ma duc sa o caut🙈. Cred ca v-am ametit de ajuns: va spun doar atat: cititi cartea, o carte fantasy care nu e fantasy, cu personaje reale in care te poți regăsi oricând, cu o Marina care e doar Marina, cu o Ileana care e vie și nu prea vie dar care te transforma, te reface bucata cu bucata si iti reîntoarce visurile pe care le-ai uitat. Cu doi soti: Marcela si Cristian care au ajuns intr-un punct în care au nevoie de diagrama SWOT sa isi salveze căsnicia, de călătorii intre lumi pentru a realiza ca trebuie sa iti apreciezi viata si cu doua femei care se contopesc in una singura si nu realizezi unde se termina corpul uneia si incepe mintea celeilate. Dand peste astfel de cărți prind curaj sa cumpăr și sa încurajez autorii romani. O carte care sigur v-a avea un loc special în biblioteca mea.
Cu "I put a spell on you...", Allex Trușcă și-a aruncat iar vraja asupra-mi. A reușit ca, pornind de la o legendă locală (despre care nu auzisem și pe care vă las pe voi să o descoperiți), să îmbine perfect realitatea cu fantasticul. Și s-a jucat atât de frumos cu mintea mea, încât m-am rătăcit pe cărările ticluite cu măiestrie, din condei, pentru că m-am lăsat furată de poveste și am uitat să las acele frimituri ca să pot găsi cu ușurință drumul înapoi spre realitate. Însă parcă nici n-aș fi vrut să mă întorc și am mers înainte și atunci când credeam că lucrurile încep cumva să se așeze, m-am trezit iar în derivă. Povestea în sine pornește de la banalitatea de zi cu zi a unui oarecare Cristian, care ar putea să fie foarte bine oricare dintre noi, când acesta realizează cât de nesemnificativă este viața lui de corporatist și de soț, situație în care nici el nu mai știe cum a ajuns, adică în ce măsură alegerile făcute până atunci au fost ale lui sau ale celorlalți (părinți, socri, Marcela-soția). Și într-o seară, în care refuză să-și urmeze rutina, se lasă atras de o fantasmă în care-și creează iluzia că și-a înșelat soția, convins fiind că tot ceea ce s-a întâmplat cu Ileana, a fost realitate. Trezit cumva din amorțeala în care-și ducea traiul, datorită vinovăției și remușcărilor adulterine, începe să-și privească cu alți ochi soția, pe care totuși nu ar vrea s-o piardă. Iar transformările acesteia care se produc progresiv, zi după zi, încep să-l pună pe gânduri. Povestea este relatată din prisma protagonistului și modul masculin de a gândi, de a evoca pasaje din amintiri legate de începuturile relației cu soția sa, pe care o cunoaște parcă de când se știe ( aceștia copilărind împreună), gândurile acestuia despre soacră, despre viața conjugală, conversațiile pe care le are cu prietenii pe diverse teme sunt adevărate delicii și mi-au adus de multe ori zâmbetul pe buze, ba chiar am râs zgomotos, stârnind curiozitate celui care asistă frecvent și cu stoicism la evadările mele printre paginile cărților, a "Cristianului" meu.😉 Însă tot tăvălugul acesta de gânduri, trăiri și frământări ale lui Cristian îl duc la un moment dat pe tărâmuri fantasmagorice, acesta dorindu-și o schimbare, însă de fiecare dată se trezește practic în aceeași cușcă a realității în care nu se mai regăsește și în care uneori întrezărește ceva diferit, ceva dorit, ceva încă neclar. Fantasticul ticluit în poveste este menit să-i creeze protagonistului cadrul pentru propria introspecție, iar această construcție literară mi s-a părut foarte reușită, aceste momente dând romanului un plus de originalitate. Este o carte care mi-a plăcut mult, limbajul este direct și fără ocolișuri, redând astfel cu fidelitate cadre din realitate. Recomand a fi citită pentru că, pe lângă o stare de bună dispoziție, transmite și ceva mesaje importante despre noi, despre viață. Felicitări,Allex!👏 Și cred că voi fi în asentimentul multora spunând că ar merge o continuare.😊