Dispariţia misterioasă a logodnicului ei o pune pe Angelica pe drumuri. Nimeni nu ştie nimic. Nimeni nu spune nimic. Familia lui e singura pistă pe care o are, dar membrii ei nu-i fac deloc treaba mai ușoară, ba chiar pare că nu le pasă deloc de Marius. Invitată să-și petreacă noaptea la conacul lor, femeia intră în posesia unui jurnal care îi dezvăluie trecutul ciudat al viitorului ei soț și, mai important, detalii despre unde ar putea fi.
Mi-a plăcut, per total: povestea, personajele, decorul. A fost un element care m-a scos din atmosferă - un anumit personaj vorbeşte cu un anumit accent, dar modul în care o face e puțin forțat. În rest, aştept următoarea carte a autoarei :) Recenzia completă, aici.
Romanul Recviem pentru Umbre îl ține pe cititor în suspans începând de la primele rânduri. Autoarea a reușit să creeze un cadru ideal pentru fiecare parte a poveștii, ceea ce face totul să pară mai realist și mai înfricoșător, chiar. În plus, îmbinarea dintre thriller și fantasy mi s-a părut excelentă, întrucât aș spune că romanul este, la bază, thriller, însă este îmbogățit cu elemente fantasy, care îi dau o notă de unicitate.
Cineva a facut recomandare, la un anumit moment, pe vreun grup. Eu, lunar, ma orientez catre autori necunoscuti de mine pana atunci. Ma rog, v-am mai spus idea: caut sa sprijin autorii romani, cumparand direct din editura la care publica. De data aceasta, a venit ocazia Editurii Petale Scrise. Una dintre carti este cea de astazi: Recviem pentru umbre. Bine, sa fiu sincera, nici nu prea stiu bine ce inseamna ”Recviem”, dar mi-a placut si coperta si descirerea si… termenul de ”umbre”. Cred ca aceasta a fost cheia alegerii!
Ma asteptam sa fie ceva mai mult fantasy, insa am descoperit in thriller politest cu elemente paranormale. N-are nimic! Mi-am zis ca uneori e ok sa mai ies si din zona mea de confort citind si alte genuri. Deci, nu ma pricep la thrillere si nici nu le citesc decat foarte ocazional. Cca maxim 3 pe an. Maxim!
Va spun ca mi-a placut romanul. Actiunea este foarte bine alcatuita si impletita. Pleci cu un personaj pe care-l iei ”de principal” si-ti dai seama ca e cu totul altul protagonistul. Ceea ce mi s-a parut o idee foarte buna. Desfasurarea evenimentelor nu e predictibila. Autoarea a stiut sa inchida actiunile. Nu te lasa cu intrebari. Cel putin, nu foarte multe. Eu nu cred ca am inteles clar cine a scris jurnalul, de exemplu. Aici as mai fi avut nevoie, cred, de ceva insitente supra detaliului.
Ce sa spun? A fost o descoperire interesanta, aceasta carte. Inca de la inceput, dupa frazare, am avut impresia ca este o carte de debut, dar nu este un impediment pentru mine. Chiar nu stiu nimic despre autoare si povestea ei, dar m-am bucurat sa ii citesc cartea... chiar daca o voiam si credeam ca e ceva mai fantasy. Nu imi plac thrillerele, ca-mi dau o stare neplacuta dupa ce citesc despre astrocitati si alte cele. Dar, mai afac si exceptii, de ce nu? Aici avem de toate! Avem orfelinate, copii abandonati, crime ascunse cu anii, criminali in serie, anchete de politie si… un personaj cu puteri paranormale, o combinatie interesanta intre Adam's Family si Carry, a lui Stephen King ( din ce m-am priceput eu sa compar).
În thriller-ul dark fantasy ,,Recviem pentru umbre”, ni se servește un cocktail exploziv de mister, crime și supranatural, peste care a fost turnat un strop de romantism. Scriitoarea Ioana Mihaela Curaleț reușește să ne trezească interesul cu o serie de întâmplări neprevăzute, situații neobișnuite, acte bizare, fapte abominabile, personaje misterioase, secrete terifiante, atmosferă sinistră și suspans dus până la extrem. Avem de-a face cu un caz destul de încâlcit, care ne trimite în trecut, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și un criminal în serie care încearcă să șteargă urmele crimelor sale. Dacă ar fi să caracterizez în două cuvinte acest thriller dark fantasy, aș spune doar atât: șocant și tulburător. Dintotdeauna mi-a plăcut să-mi pun la treabă celulele cenușii și să descopăr din timp identitatea criminalului, dar Ioana Mihaela Curaleț s-a jucat cu mintea mea. Pe timpul lecturii, mi-am făcut tot felul de scenarii, și mult prea târziu mi-am dat seama că am fost dusă de nas. La un moment dat, nu mai știam sigur cine spune adevărul și cine nu, nu mai aveam încredere în nimeni, nici măcar în personajele principale. Am încercat să pun la loc toate piesele de puzzle, am făcut câteva presupuneri, dar numărul mare de suspecți și multitudinea de secrete, pe care aceștia le țineau ascunse cu strășnicie, mi-au îngreunat munca și m-au îndrumat pe piste false. Mi-a plăcut enorm de mult stilul abordat de autoare, felul în care a realizat narațiunea, caracterul imprevizibil al personajelor, atmosfera sinistră. Încă de la început mi-am dat seama că am de-a face cu o poveste mult mai aparte, care iese în evidență față de alte scrieri ale genului, mai ales că autoarea a venit cu niște idei originale. Cel puțin, în ceea ce mă privește, nu am mai întâlnit în literatura zilelor noastre povești cu tentă gotică (literatură care combină elementele de horror și romance), și nici nu am mai văzut ca un personaj secundar să joace un rol atât de fascinant, încât să te determine să uiți de personajul considerat a fi principal. Recenzia completa o puteti gasi aici: https://literaturapetocuri.ro/recviem...
„Recviem pentru Umbre” este un thriller fantasy ce te lasă fără cuvinte, parcă aștepți ceva, parcă pulsezi a întrebări, parcă ești într-o balanță a textului. Am fost încărcată o dată cu acțiunea cu emoții contradictorii, cu vagi confuzii, cu temeri pentru eroii aflați la ananghie. Însă și cei pe care-i credeam „curați” erau cu schelete în dulap. Mi-a plăcut firul narațiunii creionate de autoare, aceasta nici nu mi-a lăsat timp să respir, iar pentru această stare un mare mulțumesc. Am citit cartea cu sufletul la gură. Uneori făceam mici pauze doar pentru a-mi pune ipotezele cap coadă și să văd dacă mă dovedesc sau nu și eu un anchetator bun la feminin. Ei, uite că autoarea a completat perfect detaliile mărunte cu imaginea de ansamblu developând un cadru de film într-o carte care trebuie citită și recitită.
"Recviem pentru umbre" a fost o carte pe parcursul căreia am stat constant cu sufletul la gură. Nu știam cine are dreptate, în cine să am încredere sau cine se va dovedi a fi un "monstru". Am luat rând pe rând fiecare personaj pe care autoarea mi l-a scos în cale, suprapunându-l cu ființa cu sânge rece din prolog și nu am descoperit nimic până când la momentul considerat prielnic de autoare. Oricât aș vrea însă să detaliez, nu pot fără să ofer spoilere. Autoarea ne-a oferit, de asemenea, detaliile perfecte pentru situațiile care apareau, determinându-mă să nu las cartea din mână până la final. Tocmai de aceea, "Recviem pentru umbre" va rămâne pentru mult timp una din cărțile mele preferate.
A wonderful book, written in a skillful manner. The protagonists are so mysterious and their paths are wrapped in mist. The twists and turns of the plot make this book a masterpiece! I highly recommend this book!
Am citit cu plăcere romanul încă din primele pagini, chiar dacă a fost descriere și explicații, nu m-am plictisit deloc. Faptul că dialogul și-a făcut apariția ceva mai târziu nu m-a deranjat deloc, dimpotrivă descrierile bine gândite m-au ajutat să mă cufund în atmosfera pe care autoarea a dorit să o creeze. O atmosferă mohorâtă, tristă, misterioasă, plină de suspans și întrebări. Cartea a fost un mister total pentru mine până în ultimele capitole în care mi s-a dezvăluit totul și, recunosc, am rămas înmărmurită. Autoarea a reușit să mă facă să îmi îndrept atenția asupra unor lucruri pe care am început să le consider importante, când „bomba” era chiar sub nasul meu. Îndoiala Angelicăi din capitolul 8 mi-a plăcut, în sensul că orice om normal ar fi gândit astfel și și-ar fi pus întrebările respective. A fost o reacție normală, naturală pe care am primit-o foarte bine. Mi-a plăcut și a fost bine plasată, la momentul potrivit. Diferențele dintre jurnalul lui Marius și modul de narare al acțiunii în sine le-am observat încă de la început. Autoarea nu a căutat să facă din personaj un poet sau un scriitor, iar paginile au fost scrise natural, de un copil ce a evoluat de-alungul anilor și a devenit bărbat. Legătura dintre Serafina și jurnal a fost și ea interesantă, nu mă așteptam să fie intenționat. Deși mă așteptam ca Angelică să fie protagonista, intervenția ei în acțiune a fost puțină (însă la finalul romanului am înțeles și de ce și m-am convins că totul a fost extrem de logic și bine gândit). Trebuie să recunosc, eu în locul lui Aurelion, când aș fi văzut cu cine am de-aface aș fi fugit mâncând pământul, cu tot cu datoriile mele. Concluzia Angelicăi cu privire la ultimele pagini ale jurnalului mi s-a părut prima dată grăbită, însă două pagini m-ai încolo m-a liniștit logica din spate și gândirea ce a făcut-o să ajungă la acea concluzie. Și aici am fost în final mulțumită de logica autoarei. Relația și interacțiunea dintre Aurelion și Serafina m-a încântat plăcut, personalitatea ei a fost armonioasă în contract cu cea a bărbatului, mi s-a părut că fac o „echipă” pe cinste. Romanul ca atare a fost extrem de bine gândit, lucrurile din spate și întorsăturile de situație au fost superbe și am citit încântata fiecare pagină a cărții.
Cartea aceasta este extraordinara, nemaipomenita, exceptionala, formidabila, deosebita, impresionanta, neobisnuita, colosala, fabuloasa, fantastica, fenomenala si uluitoare( pauza sa imi trag suflul)... Este genul acela de carte de care ai nevoie cateva zile sa poti sa iesi din ea. O scriere impecabila, complexitatea cartii uimitoare, detalii din belsug; este o carte perfecta, nu am ce sa ii critic absolut nimic. Suspans si mister de la primele pagini, nu te lasa sa respiri, cand crezi ca a trecut rafala vine alta si te nauceste, si asa te tine pana la sfarsit. Are de toate: mister, thriller, thriller politist, fictiune, poveste de dragoste,actiune. Am anticipat de la inceput "CINE" are legatura cu toate crimele si treptat mi-am dat seama si cine era si "capul", dar ce sa vezi!!! Persoana care o credeam ca are legatura cu criminalul nu este personaj negativ. Tot ceea ce a umplut istorisirea este incredibil, este ca mersul prin desert cu miraje, cand crezi ca vezi ceva de fapt este altceva , am sorbit fiecare cuvant. Cei care ma cunoasteti,stiti ca nu imi plac romanele de dragoste, dar aceasta are o poveste usoara de dragoste, una care imi place, o iubire care incepe in taina bazata pe respect, frumusete, eleganta; care te face sa iti doresti sa ii vezi impreuna sau macar sa se ajunga sa vorbeasca despre acest subiect, care te tine in suspans ca poate se intampla ceva intre ei pana la sfarsit. Cartea asta are un sfarsit cu petarde, foc de artificii, cantec si tort cu cireasa in varf. Iti multumesc LM Aria pentru recomandare!🤗 Felicitări Ioana si ma inclin! 👏👏👏❤📖
Este genul de carte care, după ce-l termini, te uiți în gol și te întrebi ce faci cu viața ta mai departe. Rămâi cu o mie de sentimente mixte. Parcă nimic nu mai are sens și vrei să te întorci în lumea cărții, întrebându-te "de ce s-a terminat" Angelica pleacă în căutarea logodnicului ei, Marius, dispărut după o ceartă de-a lor. Drumul ei duce la familia adoptivă a tânărului, care ascunde niște secrete întunecate magice, în special misterioasa și înspăimântătoarea Serafina. Atmosfera a fost excelent creată. Am citit cu atenție ca pe viitor să pot și eu dezvolta abilitatea de a descrie așa bine un cadru, mai ales sinistru. Au fost capitole întregi ce povesteau trecutul lui Marius prin intermediul jurnalului acestuia citit de Angelica. Trecutul cu prezentul s-au îmbinat foarte bine. Pentru mine, cartea asta a fost un puzzle. Nu reușeam să ghicesc ce urma să se întâmple și cine e vinovatul pentru toate crimele de acum 20 de ani. Abia pe la final m-am prins că unul dintre personaje are legătură, dar nici atunci nu am ghicit exact ce anume. "Recviem pentru umbre" este o combinație între thriller, dark fantasy, romance și chiar și horror. Mi-a dat vibe de "Mexican Ghotic". Personajele au fost foarte bine conturate. Preferata mea a fost Serafina. Misterioasă, sumbră, aparent nebună, este sufletul cărții, iar secretul ei pare să se fragmenteze, descoperind și mai multe taine. Aurelion e singurul care îi poate face față Serafinei. Cu un puternic instinct de apărare, inteligență, ambiție, chiar și blândețe, nu se sperie de reacțiile nebunești ale fetei, ba chiar îl amuză și este întotdeauna acolo pentru ea. Angelica mi-a fost antipatică de la început, nu aș putea spune de ce. Are un trecut impresionant, însă nu pot fi de acord cu anumite acțiuni de-ale sale. Marius m-a impresionat prin povestea sa de viață. A fost un personaj crucial pentru a o cunoaște pe Serafina mai bine, iar majoritatea scenelor supranaturale, sadice chiar, se petreceau în cadrul jurnalului sau. Am citit romanul cu sufletul la gură. Recomand cu drag și precis o să mai citesc și alte cărți de la autoare.
Am fost norocoasă să primesc această carte de la o persoană deosebită și bineînțeles că am început să o citesc încă de când a ajuns în biblioteca mea, pentru că mă intrigaseră recenziile citite anterior.
Am descoperit o poveste pe care am avut tendința de a o numi clișeică: o dispariție misterioasă a unui bărbat, sesizată de către logodnica îngrijorată. Ei, bine, substraturile existente m-au făcut să renunț la ideile inițiale, deoarece intriga nu constă în dispariția lui Marius, logodnicul Angelicăi.
De mult timp nu am mai citit un thriller atât de bine scris. Stilul în care autoarea a ales să aștearnă povestea pe hârtie m-a făcut să devorez fiecare pagină, chiar dacă, în primă instanță, nu am reușit să rezonez cu ceea ce mi se părea a fi o avalanșă de personaje, neînțelegând rolul pe care îl au în dezvoltarea acțiunii. Cred, însă, că acesta este farmecul unei cărți de acest gen, bine scrisă!
Am fost dezamăgită să constat că, într-un anumit punct, unul dintre personaje a început să explice întreaga acțiune, finalul devenind, astfel, extrem de previzibil, din punctul meu de vedere. Din acest motiv, voi acorda acestei cărți 4/5⭐
"Umbrele celor morți strigă numele criminalului, iar eu le voi cânta recviemul".
Mi-a plăcut mult construcția narațiunii, cu personaje care își au fiecare locul lor în roman și care reacționează la ceea ce se întâmplă în jurul lor și nu merg doar unde îi duce povestea. Este o lectură ușoară, pentru cei care vor o doză de mister într-o seară relaxantă. M-a uimit că acest roman este scris de o debutantă - îi urez mult succes autoarei și cu siguranță îi voi urmări și restul cărților.
Recunosc c-am fost intrigată de copertă, îmi place la nebunie. Sugerează mister și căutări, profunzime, înțelesuri ascunse. Mi se pare că te trage de mânecă să pui mâna s-o citești. Conținutul însă nu pare să aibă legătură cu atmosfera sugerată. În primă fază, am fost neplăcut surprinsă de un stil pripit, o abordare superficială și repezită, de mult prea multe goluri lăsate a fi completate de către cititor. Cartea mi-a fost si recomandată călduros așa că am pornit cu așteptări mari, recunosc. Dar chiar si așa, fără nici o legătură cu stilul sau genul, vreau ca poveștile să fie ancorate în realitate, credibile. Nu este plauzibil să fii panicată de dispariția unui om drag și, în același timp, să fii impresionată de-un bărbat musculos cu ochi violet, să admiri candelabre și picturi, sa-ți dorești bunuri și averi. O persoană cu adevărat îndurerată nu se preocupă de asemenea detalii, să fim realiști. Despre abramburelile cu Valeriu nici nu știu ce-aș putea spune, mi s-au părut anumite faze de râsul curcilor de-a dreptul. Cât de în serios poți lua niște ofițeri care muncesc la secție doar după cum le vine cheful? Sau un polițist care pornește intr-o vizită neoficială pentru a ancheta o dispariție doar bazându-se pe presimțirile unei străine. Că-și petrec apoi noaptea in casa așa zișilor suspecți și ca bonus descoperă niște cadavre aflat fiind tot în vizită neoficială, in nota in care decurge povestea, aceste fapte sunt perfect rezonabile. Nu-mi doresc să dezvălui prea mult din roman așa că mă opresc aici. Dar aceste scăpări sau amănunte total nepotrivite, nici nu știu cum să le numesc, mi-au tăiat tot elanul. Am simțit potențialul autoarei, ideea este cu siguranță una interesantă însă asta nu este suficient. Era nevoie de un îndrumător care să scoată senzaționalul la lumină și aici i se simte lipsa cu siguranță. In ce mă privește, este mult loc de mai bine, de la construcția personajelor la punerea în scenă și gradarea suspansului. Îmi place să fiu pusă la muncă atunci când citesc o asemenea carte, dar baza de la care pornesc trebuie să fie una solidă. Aici nu am găsit-o. Este strict părerea mea, tratați ca atare.