Fragments from a Found Notebook

by Mihail Sebastian, Christina Tudor-Sideri (Translator)

"His prose is like something Chekhov might have written – the same modesty, candor, and subtleness of observation."—Arthur Miller

"One November evening (in circumstances that would take too long to narrate here) I found in Paris, on the Mirabeau Bridge, a notebook with black, glossy, oilcloth covers, like the ones in which grocers used to keep accounts. There were exactly 126 pages—commercial paper—filled with small writing, streamlined, without erasures. A curious reading, tiring in places, obscure passages, notations that appeared foreign to me, in fact even absolutely contrasting."

Presented here for the first time in English, the late Mihail Sebastian’s debut book, seldom mentioned by scholars or even the author himself, Fragments from a Found Notebook casts an important light on a young writer—later to be known primarily as a diarist and documentarian—struggling with the identity of the I at the tip of his pen.

MIHAIL SEBASTIAN (1907-1945), born Iosif Mendel Hechter, was a Romanian playwright, essayist, journalist and novelist. His novels The Accident and For Two Thousand Years have previously been translated into English, along with his Journal 1935-1944: The Fascist Years, which Philip Roth wrote "deserves to be on the same shelf as Anne Frank's Diary and find as huge a readership."

CHRISTINA TUDOR-SIDERI is a writer and translator living in Eastern Europe. Her work deals with the absent body and its anonymous rhythms, myth, memory, narrative deferral, and the imprisonment of the mind within the time and space of its corporeal vessel. Her debut book-length work, Under the Sign of the Labyrinth is out in September 2020 via Sublunary Editions.

Genres: Fiction, Romanian Literature, 20th Century

76 pages, Paperback

First published January 1, 1932

About the author

Mihail Sebastian, born Iosif Hechter, was a Romanian playwright, essayist, journalist and novelist.

Reviews

[Oana Gabriela · Rating 5 out of 5]

" Viața are destule rezerve, pentru ca să nu ne împiedicăm de resturi și regrete."

"Am schimbat oamenii ca pălăriile, le-am căutat prietenia, le-am vorbit, i-am făcut să vorbească și pe urmă i-am lăsat la jumătatea drumului, pentru că nu mă mai interesau, pentru că nimic în ei nu răspundea căutării mele, pentru că erau la fel cu cei dinaintea lor și cu cei de după ei, vechi, cunoscuți, monotoni."

"Dacă am comunica realmente și adânc unul cu altul, dacă am cunoaște calvarul omului lângă care mergem, căruia îi strângem mâna și care ne este prieten, viața noastră ar deveni, din pudoare, imposibilă. Dar ne izbim de cuvinte și neștiind ce se ascunde dincolo de ele, continuăm să umblăm mai departe alegrii și inconştienţi."

[Julia ☂︎ · Rating 3 out of 5]

''Ce așteaptă un pom în ianuarie, desfrunzit cum e, cu coaja crăpată și ramurile negre?''

[Andreea Chiuaru · Rating 3 out of 5]

Pe Mihail Sebastian l-am citit în liceu. Apoi am uitat cât de mult iubesc literatura interbelică. La începutul lunii mi-a ieșit în calea cartea asta. Am citit-o în cel mult 30 de minute, dovadă că marile opere n-au neapărat nevoie de multe pagini. Aș putea spune că am privit-o și ca pe un îndemn să trec mai sus în lista de priorități Jurnalul lui.

[Matt T · Rating 5 out of 5]

Cross a young Kierkegaard of 'The Seducer's Diary' with a more worldly Pessoa of 'The Book of Disquiet' and you have something like Mihail Sebastian's 'Fragments From A Found Notebook', it's really that good.

In a way, and following hints laid down in Christina Tudor-Sideri's insider's introduction, Sebastian's unique literary conceit is clear from the title: 'Fragments From A Found Notebook' sounds unprepossessing at first, until you realise that we, the readers, are the fragments, who only 'actualise' ourselves at the moment of embodying these throw-away notes; but then, there is always 'something regal in the silence and absence of people. That is why I prefer a symbol to an explanation.' (Sebastian, 26)

Utterly seductive, it is as if Sebastian feigns a certain modesty as he describes his relative failures in life objectively, without being cowed by them. No, they rapidly switch into a source of pride which catches the reader off guard, that selfsame reader who was preparing to indulge him for what seemed like a misfortune.

[Maddie Pearson · Rating 2 out of 5]

Interesting and there are some good quotes in there, nothing to call home about though.

[Mackenzee G · Rating 2 out of 5]

At first I thought I may have been too tired to read it, but now I’m pretty sure I’m just too dumb to get it.

[Tom · Rating 3 out of 5]

An early, overlooked work by the Romanian writer Mihail Sebastian, published in 1932 when the author was 25, Fragments tries out an old literary conceit: Discovering the inner life of a stranger as revealed in a lost document (be it diary, travelogue, etc.), in this case, a cheap notebook (which says something about the author’s social standing). In many regards Fragments resembles the works of the Decadents, recounting the dissipated life of a man for whom the phrase “been there, done that” sums up the narrator’s attitude and outlook.

But 1932 was a bit late in the day for Decadence (perhaps one reason for Fragments’ lesser-known status), although it repeatedly strikes a note that resonates in the heart of many young people: being misunderstood and feeling angry about it—anger topped with feigned indifference to the world and its ways. Unlike other Decadent works I’ve read, though, this narrator has no single love (requited or un-) whose loss leaves him twisting in the wind. On the contrary, the narrator has broken the hearts of countless women immediately post-orgasm, to devote himself to mulling over his adherence to following his thoughts and emotions wherever they lead him, at whatever cost.

[Ana · Rating 3 out of 5]

Jurnal găsit al unui tânăr căriua îi e lehamite de viaţă, de femei şi de principii. Aşteaptă să i se ivească scopul vieţii fără să depună vreun efort să-l caute. Poate pentru unii personajul principal mizantrop ar putea să-i plictisească, dar mi-e mi-a plăcut faptul că e conştient de acest lucru şi trebuie admirat talentul lui Sebastian deoarece umorul sec şi negru îndeamnă cititorul să continue lectura.

[Ana-Maria Racoviţă · Rating 5 out of 5]

Eu n-am avut crize sufletesti. Am avut numai anotimpuri. Si daca crizele s-or fi explicand, anotimpurile nu.
Eu intram in tragic, asa cum trebuie sa intre o planta in iarna. Am avut iernile mele sufletesti, si gata!

[Socrate · Rating 3 out of 5]

... Cum îi povesteam lui M. D. Întâmplarea asta, el observă în treacăt:
– Frumoasă experiență!
Atâta a înțeles din tot ce i-am spus. O experiență. Am oroare de termenul ăsta. E bun pentru exercițiile lui de psihologie aplicată. Eu nu pot să trăiesc cu foaia de observație în mână. Să înconjor viața ca un spectator, să o ajustez aici, să o proptesc dincoace, să o aranjez. Între un arbust ce crește barbar și între un grădinar cu foarfece și planuri, simpatia mea de animal merge către cel dintâi, întreagă. Nu am împotriva acestor apucături de psiholog decât facultatea de a uita. Dar o am
întreagă. Nu m-a obsedat niciodată amintirea unei femei posedate. (De altminteri, viața mea se joacă altundeva decât în țarcul amorului.) Niciodată nu m-a urmărit un cuvânt spus, un surâs sau un spasm. Ce să fac eu cu toate aceste frunze moarte, cărora M. D. le spune experiențe? Dacă
uneori, atât de rar, împotriva firii mele închise, am avut anume momente de fericire adâncă, a fost tocmai pentru că am știut să le trăiesc așa cum veneau, fără să caut nimic dincoace sau dincolo de ele.
M. D., care e medic, suferă de o deformare profesională. Ia măsuri preventive împotriva vieții, cum le-ar lua împotriva febrei tifoide. Strânge experiențe pe stradă, cum strângea altădată observații la clinică, în vremea în care își lucra teza de doctorat. Nu. Jocul ăsta mă scoate din sărite. Eu nu vreau să previn nimic și nu vreau să corectez nimic. Vântul care bate, îl primesc în față. Să mă pătrundă ca pe un arbore în stepă, să mă lovească după bunul lui plac și să înceteze când o voi! Cu atât mai bine dacă până la urmă eu am să rămân tot în picioare! Și dacă nu... Ah! Experiențele acestea amuzante pe care le piepteni, le lustruiești, le simplifici și le așezi pe urmă în memorie ca într-o vitrină! Cine știe? Poate că au să mai servească odată! Ei bine, nu! Dintre toate avarițiile, pe asta o urăsc cel mai tare: să agonisești bucăți de viață pentru mai târziu, pentru bătrânețe, pentru momentele de plictiseală eventuală. Nu sunt eu în stare să fac asemenea economii. Mușc dintr-un măr, atât cât am poftă: pe urmă, când m-am săturat, îl arunc.

[Keira]

“The tragedy of being misunderstood? I do not know it. You mean the pleasure, the passion, the ecstasy of being misunderstood. To feel unique, barricaded within yourself, impenetrable, alone with your superstitions, your symbols, with your signs, with your idols; to know that no one else in the world lives the life you live, that no one can even imagine it, to carry this mystery within, a mystery that cannot be taken away from you, even if you shouted in public squares, even if you scream it on a theatre stage, even if you hand it out printed on posters… Lord! I wonder why I deserved such happiness!“

mihail sebastian’s work is so fascinating to me — it is laced with so much cynicism for someone who is so in tune with the beauties of life.

[Vincze Andrada · Rating 3 out of 5]

"Tragedia de a nu fi înțeles? Nu cunosc. Vreți să spuneți plăcerea, patima, extazul de a nu fi înțeles. Să te simți unic, baricadat în tine, impenetrabil, singur cu superstițiile tale, cu simbolurile, cu semnele, cu idolii tăi, să știi că viața pe care o trăiești tu, nu o mai trăiește nimeni altul în lume, că nimeni altul nu o poate măcar imagina, să duci cu tine acest mister și el să nu-ți poată fi luat, chiar dacă l-ai striga în piețe publice, chiar dacă l-ai răcni pe scenă la teatru, chiar dacă l-ai împărți tipărit pe afișe...Doamne! Mă întreb cu ce am meritat atâta fericire!"

[Lou · Rating 3 out of 5]

An early work by Mihail Sebastian, written in the early 1930s when the author was 25, easily read in an afternoon. Short, philosophical in its writing - made me want to read his 'Journal 1935-1944: the Fascist Years'.

[Valeriu Gherghel · Rating 3 out of 5]

Un editor fără nume și vîrstă pretinde că a găsit în Paris, pe vestitul pont Mirabeau, cîntat și de Apollinaire, un carnet cu notații personale, scris (în franceză) fără ștersături și pretenții de stil. A tradus însemnările în limba lui Mihail Sebastian, a ales cîteva (pe cele obscure le-a evitat), și le-a publicat. Editorul nu ne spune absolut nimic despre naționalitatea autorului. Limba nu e niciodată o dovadă. Există autori bilingvi, Samuel Beckett e cazul cel mai cunoscut.

Un aer de epocă (interbelică), un sentiment de rudenie (E.M. Cioran, Mircea Eliade), obsesia „autenticității” (Fii tu însuți indiferent de ce spun ceilalți!) mă fac să cred că autorul a fost român. Fragmentele nu mi s-au părut ieșite din comun.

Aparțin unui cinic („Am schimbat oamenii ca pălăriile, le-am căutat prietenia, le-am vorbit, i-am făcut să vorbească şi pe urmă i-am lăsat la jumătatea drumului, pentru că nu mă mai interesau”), unui căutător de paradoxe („Sfinții nu sînt morali, ei trebuie căutați la ocnă”), unui individ dezabuzat, scîrbit de tot și de toate. Indiferența față de amor, îndemnul de a trăi viața așa cum e, fără a-i căuta explicații, fără a o analiza mă fac să cred că autorul acestor note a fost un tînăr remarcabil. Cam de vîrsta lui Mihail Sebastian, ca să fiu mai precis.

[Ionuț · Rating 5 out of 5]

Un talent interbelic ce ne face cinste, ca literatură, ganduri si perceptii.

[Sabina · Rating 4 out of 5]

"Dacă am comunica realmente şi adânc unul cu altul, dacă am cunoaşte calvarul omului lângă care mergem, căruia îi strângem mâna şi care ne este prieten, viața noastră ar deveni, din pudoare, imposibilă"