What do you think?
Rate this book
The Doll: A Portrait of My Mother
In this autobiographical novel, Albania's most renowned novelist and poet Ismail Kadare explores his relationship with his mother in a delicately wrought tale of home, family, creative aspirations, and personal and political freedom.
"Houses like ours seemed constructed with the specific purpose of preserving coldness and misunderstanding for as long as possible."
In his father's great stone house with hidden rooms and even a dungeon, Ismail grows up with his mother at the center of his universe. Fragile as a paper doll, she finds herself at odds with her tight-lipped and wise mother-in-law who, as is the custom for women of a certain age, will never again step foot over the threshold to leave her home. Young Ismail finds it difficult to understand his mother's tears, though he can understand her boredom. She told him the reason herself in a phrase that terrified and obsessed the "The house is eating me up!"
As Ismail explores his world, his mother becomes fearful of her intellectual son--he uses words she does not understand, writes radical poetry, falls in love far too easily, and seems to renounce everything she believes in. He will, she fears, have to exchange her for some other superior mother when he becomes a famous writer.
The Doll is a delicate and disarming autobiographical novel, an exploration of Kadare's creative aspirations and their tangled connections to his childhood home and his mother's tenuous place within it.
"Houses like ours seemed constructed with the specific purpose of preserving coldness and misunderstanding for as long as possible."
In his father's great stone house with hidden rooms and even a dungeon, Ismail grows up with his mother at the center of his universe. Fragile as a paper doll, she finds herself at odds with her tight-lipped and wise mother-in-law who, as is the custom for women of a certain age, will never again step foot over the threshold to leave her home. Young Ismail finds it difficult to understand his mother's tears, though he can understand her boredom. She told him the reason herself in a phrase that terrified and obsessed the "The house is eating me up!"
As Ismail explores his world, his mother becomes fearful of her intellectual son--he uses words she does not understand, writes radical poetry, falls in love far too easily, and seems to renounce everything she believes in. He will, she fears, have to exchange her for some other superior mother when he becomes a famous writer.
The Doll is a delicate and disarming autobiographical novel, an exploration of Kadare's creative aspirations and their tangled connections to his childhood home and his mother's tenuous place within it.
208 pages, Kindle Edition
First published April 1, 2015
48 people are currently reading
1987 people want to read
About the author
Ismail Kadare
271 books1,731 followersIsmail Kadare (also spelled Kadaré) was an Albanian novelist and poet. He has been a leading literary figure in Albania since the 1960s. He focused on short stories until the publication of his first novel, The General of the Dead Army. In 1996 he became a lifetime member of the Academy of Moral and Political Sciences of France. In 1992, he was awarded the Prix mondial Cino Del Duca; in 2005, he won the inaugural Man Booker International Prize, in 2009 the Prince of Asturias Award of Arts, and in 2015 the Jerusalem Prize. He has divided his time between Albania and France since 1990. Kadare has been mentioned as a possible recipient for the Nobel Prize in Literature several times. His works have been published in about 30 languages.
Ismail Kadare was born in 1936 in Gjirokastër, in the south of Albania. His education included studies at the University of Tirana and then the Gorky Institute for World Literature in Moscow, a training school for writers and critics.
In 1960 Kadare returned to Albania after the country broke ties with the Soviet Union, and he became a journalist and published his first poems.
His first novel, The General of the Dead Army, sprang from a short story, and its success established his name in Albania and enabled Kadare to become a full-time writer.
Kadare's novels draw on Balkan history and legends. They are obliquely ironic as a result of trying to withstand political scrutiny. Among his best known books are Chronicle in Stone (1977), Broken April (1978), and The Concert (1988), considered the best novel of the year 1991 by the French literary magazine Lire.
In 1990, Kadare claimed political asylum in France, issuing statements in favour of democratisation. During the ordeal, he stated that "dictatorship and authentic literature are incompatible. The writer is the natural enemy of dictatorship."
Ismail Kadare was born in 1936 in Gjirokastër, in the south of Albania. His education included studies at the University of Tirana and then the Gorky Institute for World Literature in Moscow, a training school for writers and critics.
In 1960 Kadare returned to Albania after the country broke ties with the Soviet Union, and he became a journalist and published his first poems.
His first novel, The General of the Dead Army, sprang from a short story, and its success established his name in Albania and enabled Kadare to become a full-time writer.
Kadare's novels draw on Balkan history and legends. They are obliquely ironic as a result of trying to withstand political scrutiny. Among his best known books are Chronicle in Stone (1977), Broken April (1978), and The Concert (1988), considered the best novel of the year 1991 by the French literary magazine Lire.
In 1990, Kadare claimed political asylum in France, issuing statements in favour of democratisation. During the ordeal, he stated that "dictatorship and authentic literature are incompatible. The writer is the natural enemy of dictatorship."
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 120 reviews
December 11, 2020
This work is brilliant. He's not just talking about his mother, the Doll. Not at all.
Some people have a talent for language in a sense of puns and impugning skills that come prettily back door style. Some are poets with effusions pulsing from every third sentence. Some are just talented in the clear, precise, exact and definitive.
This one is just pure whip smart analogy genius. With a core nugget of tongue in cheek humor that is equal to the sublime comparisons. This is core autobiographic genius.
There was a point about 3/4ths of the way through when I was laughing out loud all by myself in a cold late night just decorated for a Christmas which will be unseen front room. Ironies abound.
This is an author I will read to all his works that have been translated. Kadare! That's a name I won't forget for the aspect that all of them are best for being dead, as well. (You need to read this book to understand that reference to his namesake paternal side.)
Oh Ismail, your Albanian "group think" seems as corrupting and ignorant as a worldly wide "accidentally" viscous virus. If only many more humans had the superb juxtapositions that you hold to view the disingenuous and duplicitous "know better" for what they spiel. Saying "shut up" will only make your pages more succulent to the opposite.
This novel is NOT about his Mother. Oh government of such knowing splendors and determinant to print or press "one way" or "no way" totalitarian dictate. Of course, this spins circles all around them. But also in artful and delightfully giggling or often erudite dances. Albania of nation and Russia of most spiral and cold identities.
Some people have a talent for language in a sense of puns and impugning skills that come prettily back door style. Some are poets with effusions pulsing from every third sentence. Some are just talented in the clear, precise, exact and definitive.
This one is just pure whip smart analogy genius. With a core nugget of tongue in cheek humor that is equal to the sublime comparisons. This is core autobiographic genius.
There was a point about 3/4ths of the way through when I was laughing out loud all by myself in a cold late night just decorated for a Christmas which will be unseen front room. Ironies abound.
This is an author I will read to all his works that have been translated. Kadare! That's a name I won't forget for the aspect that all of them are best for being dead, as well. (You need to read this book to understand that reference to his namesake paternal side.)
Oh Ismail, your Albanian "group think" seems as corrupting and ignorant as a worldly wide "accidentally" viscous virus. If only many more humans had the superb juxtapositions that you hold to view the disingenuous and duplicitous "know better" for what they spiel. Saying "shut up" will only make your pages more succulent to the opposite.
This novel is NOT about his Mother. Oh government of such knowing splendors and determinant to print or press "one way" or "no way" totalitarian dictate. Of course, this spins circles all around them. But also in artful and delightfully giggling or often erudite dances. Albania of nation and Russia of most spiral and cold identities.
October 12, 2020
Primer contacto con la obra de Kadaré y no puedo decir que sea amor a primera vista. De hecho he estado a punto de darle 2 estrellas, pero me dejo influir por los elogios que despierta el autor entre la crítica sesuda y espero a leer algo mejor en otra ocasión.
De entrada me interesaba el tema de Albania, un país que estuvo herméticamente cerrado durante la dictadura comunista de Enver Hoxha y que además es interesante como crisol de culturas y por sus anacronismos medievales en la Europa del Este. También me interesaba la historia de la muñeca del título – madre del autor – comenzando por su boda tradicional con un hombre al que no conoce y su instalación, con 17 años, en una mansión ancestral – que tiene su propio calabozo – donde reina su suegra.
Premisa genial. El problema es que el autor no desarrolla bien ninguno de estos temas, en parte quizá porque se trata de una obra muy breve. Pero lo peor es que no habla de su madre, ni del país sino más bien…. de sí mismo y de su carrera como escritor y lo hace con una especie de soberbia que te descoloca.
Quizá es que no lo he entendido. Una amable goodreadera apunta en su comentario que la madre no es la madre sino Albania…. ahh, acabáramos, pero no, ni leyéndolo desde ese punto de vista le encuentro sentido. Todas las escenas sobre la relación con la madre tienen un tinte absurdo y él la trata como… como a una muñeca. Fatal. En fin, quizá me he perdido algo. Es frustrante cómo sobrevuela un país y una época tan interesantes y no es capaz de contar nada que merezca la pena.
El estilo tampoco me ha gustado, hay frases directamente ininteligibles. Hablando de su madre:
Su faceta teatral era posible que fue producto de su faceta chic, reprimida desde hacía tiempo… y que esta última dimensión secreta… se nutriera de su inherencia de yeso.
Y aquí entra la duda de la traducción. Cuando se trata de traducciones del francés o del inglés soy capaz de detectar una mala traducción a través de los calcos lingüísticos o palabras problemáticas, pero aquí, viniendo del albanés no tengo ni idea. Me chirría gran parte del texto, pero es culpa del autor o del traductor? Si tuviera que apostar: fifty-fifty.
Pero sí, le daré otra oportunidad a Ismail Kadaré. Por Albania.
De entrada me interesaba el tema de Albania, un país que estuvo herméticamente cerrado durante la dictadura comunista de Enver Hoxha y que además es interesante como crisol de culturas y por sus anacronismos medievales en la Europa del Este. También me interesaba la historia de la muñeca del título – madre del autor – comenzando por su boda tradicional con un hombre al que no conoce y su instalación, con 17 años, en una mansión ancestral – que tiene su propio calabozo – donde reina su suegra.
Premisa genial. El problema es que el autor no desarrolla bien ninguno de estos temas, en parte quizá porque se trata de una obra muy breve. Pero lo peor es que no habla de su madre, ni del país sino más bien…. de sí mismo y de su carrera como escritor y lo hace con una especie de soberbia que te descoloca.
Quizá es que no lo he entendido. Una amable goodreadera apunta en su comentario que la madre no es la madre sino Albania…. ahh, acabáramos, pero no, ni leyéndolo desde ese punto de vista le encuentro sentido. Todas las escenas sobre la relación con la madre tienen un tinte absurdo y él la trata como… como a una muñeca. Fatal. En fin, quizá me he perdido algo. Es frustrante cómo sobrevuela un país y una época tan interesantes y no es capaz de contar nada que merezca la pena.
El estilo tampoco me ha gustado, hay frases directamente ininteligibles. Hablando de su madre:
Su faceta teatral era posible que fue producto de su faceta chic, reprimida desde hacía tiempo… y que esta última dimensión secreta… se nutriera de su inherencia de yeso.
Y aquí entra la duda de la traducción. Cuando se trata de traducciones del francés o del inglés soy capaz de detectar una mala traducción a través de los calcos lingüísticos o palabras problemáticas, pero aquí, viniendo del albanés no tengo ni idea. Me chirría gran parte del texto, pero es culpa del autor o del traductor? Si tuviera que apostar: fifty-fifty.
Pero sí, le daré otra oportunidad a Ismail Kadaré. Por Albania.
January 30, 2020
makar se dotiče mnogih tema -političkih, književnih, kulturoloških- naglasak je na jakom ženskom liku, autorovoj majci koju je (uspješno) dočarao kroz crtice iz njenog života. majka-lutka, zbunjena, izgubljena u svom malom svijetu, pasivno prolazi kroz život bez da proturječi - od dogovorene udaje u svojoj 17. godini do svoje smrti, dok leži na odru, našminkanoga lica, opravdavajući i na svom samom kraju metaforu lutke.
dijelom biografija, a dijelom autobiografija, ismail kadare ne ulazi u dociranja ni moguće moralne zamke... tek jednostavnim, ali spretnim jezikom priča kroniku jednog tužnog života.
dijelom biografija, a dijelom autobiografija, ismail kadare ne ulazi u dociranja ni moguće moralne zamke... tek jednostavnim, ali spretnim jezikom priča kroniku jednog tužnog života.
February 8, 2020
As soon as I started reading The Doll, of I.Kadare, I thought that this autobiographical book is about his mother. And of course Kadare is clear about this, from the first sentence (or so I thought).
As I read more, there are some strange discussions that dont make a lot of sense. When his mother asks for example, whether he will disown her, Chapter 6. Now, I know Albanian culture very very well. A son, disowning his own mother, in Albania, was unheard of. So why is Kadare writing this?
Also, I am waiting for his mother's name to be mentioned. Casually, perhaps. But he never does. And I wonder why.
And I keep reading. Until the End of Chapter 6, when it becomes very clear to me, that "mother" is analogy for his motherland and "home" is analogy for his homecountry. The mother is Albania. This book is about his relationship with Albania (and the people and the culture).
For all who has read Kadare's books, they know that they always are not what they seem. He is master of analogies and symbolisms. The General of Dead Army, The Broken April, The Great Winter....etc.
It all makes sense now, his relationship with his "mother."- Will you disown me if you go far away? WilI you consider me your "mother-land" when you are famous, living in a western country or when the World knows you.
Absolutely, genius. I love Kadare, I love his style, the metaphors, the analogies. This book, this story is particularly close to my heart.
As I read more, there are some strange discussions that dont make a lot of sense. When his mother asks for example, whether he will disown her, Chapter 6. Now, I know Albanian culture very very well. A son, disowning his own mother, in Albania, was unheard of. So why is Kadare writing this?
Also, I am waiting for his mother's name to be mentioned. Casually, perhaps. But he never does. And I wonder why.
And I keep reading. Until the End of Chapter 6, when it becomes very clear to me, that "mother" is analogy for his motherland and "home" is analogy for his homecountry. The mother is Albania. This book is about his relationship with Albania (and the people and the culture).
For all who has read Kadare's books, they know that they always are not what they seem. He is master of analogies and symbolisms. The General of Dead Army, The Broken April, The Great Winter....etc.
It all makes sense now, his relationship with his "mother."- Will you disown me if you go far away? WilI you consider me your "mother-land" when you are famous, living in a western country or when the World knows you.
Absolutely, genius. I love Kadare, I love his style, the metaphors, the analogies. This book, this story is particularly close to my heart.
March 26, 2024
3.5/5
Bez Bebek, İsmail Kadare’den okuduğum üçüncü roman. Aynı zamanda en az sevdiğim romanı da. Yazar, kendi annesinin hayat hikayesinden yola çıkıyor bu defa ve 17 yaşında evlendirilip Kadare Konağı’na gelmesinden başlayarak başta kayınvalidesiyle olmak üzere yaşadığı zorlukları, tarihsel olayların gölgesinde anlatıyor. Tabii her zaman olduğu gibi Kadare’ye has alegori de kendine yer buluyor. Yazar annesini ülkesi Arnavutluk’la bir tutarak, hapsolduğu konağı da Komünizm alegorisi olarak kullanıyor. Böylelikle hem Arnavutluk’a hem de Müslüman/ataerkil toplumda kadın olmaya dair bir şeyler söylüyor. Bu açıdan belki tatmin edici ama anlatılan hikayenin ilk katmanı bana biraz fazla düz geldi. Bu yüzden de nasıl desem sanki bir şeyler eksik gibiydi.
Bez Bebek, İsmail Kadare’den okuduğum üçüncü roman. Aynı zamanda en az sevdiğim romanı da. Yazar, kendi annesinin hayat hikayesinden yola çıkıyor bu defa ve 17 yaşında evlendirilip Kadare Konağı’na gelmesinden başlayarak başta kayınvalidesiyle olmak üzere yaşadığı zorlukları, tarihsel olayların gölgesinde anlatıyor. Tabii her zaman olduğu gibi Kadare’ye has alegori de kendine yer buluyor. Yazar annesini ülkesi Arnavutluk’la bir tutarak, hapsolduğu konağı da Komünizm alegorisi olarak kullanıyor. Böylelikle hem Arnavutluk’a hem de Müslüman/ataerkil toplumda kadın olmaya dair bir şeyler söylüyor. Bu açıdan belki tatmin edici ama anlatılan hikayenin ilk katmanı bana biraz fazla düz geldi. Bu yüzden de nasıl desem sanki bir şeyler eksik gibiydi.
December 3, 2019
3.5
Sora cu Cronica in piatra. Acelasi ton cald, nostalgic, acelasi umor fin. Dar unele pagini sunt confuze. Iar finalul e putin dezumflat.
Sora cu Cronica in piatra. Acelasi ton cald, nostalgic, acelasi umor fin. Dar unele pagini sunt confuze. Iar finalul e putin dezumflat.
June 7, 2020
Negdje sam pročitala kako je ovo roman o majci. Istina jest, ali ovo je zapravo autobiografski roman koji je govori tek nešto vise o majci nego o ocu, no u prvom planu je ipak sam pripovjedač - Smail oko kojega se zapravo sve i vrti.
Iskreno ne znam bili uopće preporučila roman ili ne, nije loš, ali nije ni izvrstan, neka zlatna sredina, ali opet nekako naginje četvorki jer ne iznosi samo obiteljsku priču nego se dotiče i tadašnjega režima, emigracije, premetačina, kritizira način života, položaj žena, posebice odnosa na relaciji svekrva - nevjesta:
“Vrlo je vjerovatno da je hladan odnos između mlade nevjeste i svekrve bio potaknut nevjestinom ravnodušnošću, odnosno neprikazivanjem očekivanoga oduševljenja kućom.”
Osim toga, u romanu se tematizira i umjetnost, život pisca, pisanje književnih djela, književna nadahnuća i teme, pisac se dotiče i funkcije književnosti, “pravih” književnika koji odgovaraju režimu i ideologiji:
“U jutarnjim satima, koji su bili kao neka vrsta crne mise protiv trojke Joyce-Kafka-Proust, imali smo predavanja o tome kako ih ne smijemo oponašati, dok smo navečer, izjedati torturom sumnji, jedva uspijevali otrgnuti se iskušenju grijeha da pišemo upravo poput njih.”
Ovo je zaista jedan kompleksan roman te je stoga teško povjerovati kako je sve stalo na samo stotinjak stranica. Meni je ovo bio prvi susret s Kaderom i ovim romanom me zainteresirao za svoj književni rad.
Iskreno ne znam bili uopće preporučila roman ili ne, nije loš, ali nije ni izvrstan, neka zlatna sredina, ali opet nekako naginje četvorki jer ne iznosi samo obiteljsku priču nego se dotiče i tadašnjega režima, emigracije, premetačina, kritizira način života, položaj žena, posebice odnosa na relaciji svekrva - nevjesta:
“Vrlo je vjerovatno da je hladan odnos između mlade nevjeste i svekrve bio potaknut nevjestinom ravnodušnošću, odnosno neprikazivanjem očekivanoga oduševljenja kućom.”
Osim toga, u romanu se tematizira i umjetnost, život pisca, pisanje književnih djela, književna nadahnuća i teme, pisac se dotiče i funkcije književnosti, “pravih” književnika koji odgovaraju režimu i ideologiji:
“U jutarnjim satima, koji su bili kao neka vrsta crne mise protiv trojke Joyce-Kafka-Proust, imali smo predavanja o tome kako ih ne smijemo oponašati, dok smo navečer, izjedati torturom sumnji, jedva uspijevali otrgnuti se iskušenju grijeha da pišemo upravo poput njih.”
Ovo je zaista jedan kompleksan roman te je stoga teško povjerovati kako je sve stalo na samo stotinjak stranica. Meni je ovo bio prvi susret s Kaderom i ovim romanom me zainteresirao za svoj književni rad.
June 27, 2020
Autobiographic story featuring Kadare's mother, family, weird old house, dating, marriage, deaths and self imposed exile. It feels like a diary, a personnel record of all things dear. But being Kadare, he is clever in that this book is about his relationship with his native Albania.
June 5, 2018
În această carte, Kadare este atipic, tocmai pentru că nu este vorba de un roman propriu-zis, ci mai mult de o carte de memorii, de amintiri suave și pe alocuri triste.
Păpușa este mama sa, pe care se străduie să o înțeleagă peste ani, în naivitatea ei, așa cum încearcă să lămurească și să descrie relațiile cu tatăl, cu cel mai bun prieten, cu bunica sau cu soția. Dar asta nu înseamnă că, pas cu pas, nu ne poartă și prin străduțele orașului de munte Gjirokastra, prin casa de sute de ani a familiei sau prin Tirana, Paris sau Moscova. Atipic, cum spuneam, atât de personal.
Păpușa este mama sa, pe care se străduie să o înțeleagă peste ani, în naivitatea ei, așa cum încearcă să lămurească și să descrie relațiile cu tatăl, cu cel mai bun prieten, cu bunica sau cu soția. Dar asta nu înseamnă că, pas cu pas, nu ne poartă și prin străduțele orașului de munte Gjirokastra, prin casa de sute de ani a familiei sau prin Tirana, Paris sau Moscova. Atipic, cum spuneam, atât de personal.
September 6, 2024
Prvo upoznavanje sa piscem, lijepo književno iskustvo. Pročitaću sigurno još poneki njegov roman.
December 31, 2024
2024'e Kadare ile veda ediyorum.
Yazarın anne metaforuyla ülkesi Arnavutluk ile öznel ve bir nevi sancılı ilişkisini anlatan bu novella 2015'te yayınlanmış. Yazarın son kitabı. Kadare'nin kalemini çok batılı buldum. Böyle beklemiyordum.
Kitabin anlatıcısı yazarin kendisi. Otobiyografik bir kitap. Bir yazarla böyle tanışmaktan hoşlanmam aslinda. Kurgu bir eserini okuyunca ancak anlayacağım benim yazarım olup olmadığını.
Yazarın anne metaforuyla ülkesi Arnavutluk ile öznel ve bir nevi sancılı ilişkisini anlatan bu novella 2015'te yayınlanmış. Yazarın son kitabı. Kadare'nin kalemini çok batılı buldum. Böyle beklemiyordum.
Kitabin anlatıcısı yazarin kendisi. Otobiyografik bir kitap. Bir yazarla böyle tanışmaktan hoşlanmam aslinda. Kurgu bir eserini okuyunca ancak anlayacağım benim yazarım olup olmadığını.
January 5, 2021
In this delicate and disarming autobiographical novel, Albania’s most renowned novelist and poet Ismail Kadare explores his relationship with his mother in a delicately wrought tale of home, family, creative aspirations, and personal and political freedom.
September 10, 2024
I have literally no idea what that book was about.
February 18, 2020
Il romanzo è fortemente autobiografico e prende in esame il rapporto del protagonista con la madre, la madrepatria e la tradizione d'origine. Un rapporto caratterizzato da forti incomprensioni e da un grande desiderio di libertà (politica, esistenziale ed artistica) che, però, non potrà mai essere raggiunta del tutto dal momento che ognuno deve fare i conti con le proprie origini.
Il romanzo risulta criptico, a volte. E, in effetti, la ricerca delle origini è presentata fin dalle prime pagine come una ricerca nell'oscurità. Ci si orienta per simboli (la casa, la bambola, il mito greco).
Ho apprezzato le considerazioni di tipo linguistico ed è davvero un peccato non essere in grado di leggere l'opera in lingua originale.
Proprio a questo riguardo aggiungo che la traduzione è semplicemente terribile. Non ho dato 5 stelline esattamente per questo motivo: refusi ovunque, parole mancanti, passaggi tradotti talmente male da risultare di difficile comprensione. Un lavoro un po' approssimativo. Un vero peccato perché il romanzo avrebbe meritato un trattamento decisamente migliore.
Il romanzo risulta criptico, a volte. E, in effetti, la ricerca delle origini è presentata fin dalle prime pagine come una ricerca nell'oscurità. Ci si orienta per simboli (la casa, la bambola, il mito greco).
Ho apprezzato le considerazioni di tipo linguistico ed è davvero un peccato non essere in grado di leggere l'opera in lingua originale.
Proprio a questo riguardo aggiungo che la traduzione è semplicemente terribile. Non ho dato 5 stelline esattamente per questo motivo: refusi ovunque, parole mancanti, passaggi tradotti talmente male da risultare di difficile comprensione. Un lavoro un po' approssimativo. Un vero peccato perché il romanzo avrebbe meritato un trattamento decisamente migliore.
October 11, 2018
“Păpușa” este un roman cu o mare forță evocatoare. Kadare ne povestește diferite momente din viața sa, care par a fi emblematice atât pentru sine, cât și pentru soacietatea albaneză. Tonul întregului roman este nostalgic, un ton menținut cu înverșunarea celui ce crede că a captura amintirile în temnița cuvintelor garantează aducerea acestora la viață, cu toată emoția, magia și misterul pe care le emanau în copilărie și tinerețe. Sunt prezentate acele momente care au fost încărcate de semnificație pentru povestitor. Și după cum ne arată, într-o manieră evidentă sau subtilă, imaginea mamei patronează întregul spectacol regizat pe scena memoriei. Întreaga relatare este cu atât mai frumoasă, cu cât păpușa – mama, apare ca un personaj timid, ezitant, vulnerabil, uneori șters, copilăros, nesigur, alteori lipsit de înțelegere și de cele mai multe ori, retras. Fie că e privită prin ochi de copil, fie că e văzută prin ochiul adultului, mama îşi păstrează misterul, generând o surprindere permanentă şi o întreagă pleiadă de sentimente contradictorii.
Recenzia completă o găsiți aici: http://www.moonreaders.org/ultimele-r...
Recenzia completă o găsiți aici: http://www.moonreaders.org/ultimele-r...
April 17, 2023
Ismail Kadare, autor a cărui operă a fost nominalizată în mai multe rânduri la Premiul Nobel pentru literatură și tradusă în peste patruzeci de țări, are un stil aparte al povestitorului.
Cu siguranță, cartea aceasta nu a fost una dintre cele mai bune ale sale, însă nu pot spune nici că mi-a displăcut. Sunt curioasă să citesc și cartea "Generalul armatei moarte" scrisă tot de acesta, operă care l-a consacrat la nivel internațional.
Probabil, "Păpușa" sau mama mai exact, este o operă-omagiu adusă mamei scriitorului; operă ce duce cu gândul la dragoste, și aici menționez două citate care m-au impresionat:
"Mai curând sau mai târziu, logica avea să mă conducă spre ceaa ce, cum se spune, explică inexplicabilul: iubirea." (pag. 28)
"Cu puțin timp înainte de a muri, mi-a spus într-o zi că vrea să mă roage ceva. Vocea i se stingea pe măsura ce vorbea. Voia să fie înmormântată în același mormânt cu el, cu bărbatul ei. Nu râde, Smail, mi-a zis. Și mi-a explicat că-i e frică să rămână singură sub pământ." (pag. 30)
Dar este și o operă care amintește și de regimul comunist prezent în Albania ca și în România de altfel la acea vreme.
Cu siguranță, cartea aceasta nu a fost una dintre cele mai bune ale sale, însă nu pot spune nici că mi-a displăcut. Sunt curioasă să citesc și cartea "Generalul armatei moarte" scrisă tot de acesta, operă care l-a consacrat la nivel internațional.
Probabil, "Păpușa" sau mama mai exact, este o operă-omagiu adusă mamei scriitorului; operă ce duce cu gândul la dragoste, și aici menționez două citate care m-au impresionat:
"Mai curând sau mai târziu, logica avea să mă conducă spre ceaa ce, cum se spune, explică inexplicabilul: iubirea." (pag. 28)
"Cu puțin timp înainte de a muri, mi-a spus într-o zi că vrea să mă roage ceva. Vocea i se stingea pe măsura ce vorbea. Voia să fie înmormântată în același mormânt cu el, cu bărbatul ei. Nu râde, Smail, mi-a zis. Și mi-a explicat că-i e frică să rămână singură sub pământ." (pag. 30)
Dar este și o operă care amintește și de regimul comunist prezent în Albania ca și în România de altfel la acea vreme.
October 3, 2020
This one gave me mixed feelings.
It was easy to read, but not easy to understand.
I like the metaphorical/allegorical writing style, but it was often too cryptical to actually allow me to become immersed and empathize.
I liked his potrayal of his mother, his attitude towards her, one of acceptance despite. However, I hated how he chose to refer to her as "The Doll" throughout the book. I felt it forced and impersonal, like he was setting some distance between me and her, between him and her. There is also, the fact that, in my culture, "Doll" is often a term vulgarily used on the streets by guys to adress girls, so I was probably biased.
I feel like starting with this one from all of Kadare's books was not the best idea. I'll try his other ones.
It was easy to read, but not easy to understand.
I like the metaphorical/allegorical writing style, but it was often too cryptical to actually allow me to become immersed and empathize.
I liked his potrayal of his mother, his attitude towards her, one of acceptance despite. However, I hated how he chose to refer to her as "The Doll" throughout the book. I felt it forced and impersonal, like he was setting some distance between me and her, between him and her. There is also, the fact that, in my culture, "Doll" is often a term vulgarily used on the streets by guys to adress girls, so I was probably biased.
I feel like starting with this one from all of Kadare's books was not the best idea. I'll try his other ones.
April 27, 2019
Some writers should have written one book only, like Giuseppe Tomasi di Lampedusa who managed to depict magnificently an entire era in his famous The Leopard, or like Margaret Mitchell who did the same in Gone with the wind, and I am thinking mainly of Milan Kundera who should have stopped after The Unbearable Lightness of Being. I feel the same about Ismail Kadare. His book, Broken April made such an impression on me that I kept reading him, including this last book, Papusa that I could compare with a poor sketch in comparison to a painting. It is too personal, too subtle and it lacks the content and the intensity that made him famous.
May 8, 2021
Well...this is my first book by this author and it's kind of about his grandmother ("the doll") but also kind of about being trapped in Communist Albania and I'm not sure I really got it. I have two more books to read by Kadare, and I'm hoping I can make more sense of his fiction.
February 12, 2021
Îmi rămâne o metaforă puternică: mama, o fire de nepătruns, îngrijorată că Ismail își va căuta o altă mamă de îndată ce devine celebru. Mama-mamă și mama-patrie fuzionează în Păpușa.
Read
November 12, 2024This book was Kadare’s obituary to his mother. These words are not a review of the book but my obituary to him.
For past four months I lived without the knowledge that I no longer share the space of this earth with Ismail. That he has decided to leave quietly while i broke myself free from the chains of SM. I picked up this book off the shelf, i think only to find that out. For it was in search of some information regarding this book, that I came to find that for past three months this world had been existing without him.
I have loved Kadare for years. For years I had looked up to Nobel to recognise his greatness. But they never did. Only because he belonged to a country which was communist once upon a time. Now he is gone. And I am left with the void and regret of not being able to meet one more of my favourite authors.
Rest in peace Ismail. If there is an after world, I hope I get to meet you there. You shall be missed.
July 17, 2019
Novela corta que trata sobre Gjirokastër en los años 30. La joven de la familia —o clan, más bien— Dobi, noble, es casada sin ningún tipo de consulta con un joven del clan Kadaré, antaño noble pero ahora unos don nadie. La joven debe trasladarse a la mansión de los Kadaré, donde habita su suegra, una mujer insoportable que hizo un juramento de no traspasar el umbral de la casa tras la muerte de su marido.
La novela presenta todos los ingredientes que hacen tan interesantes las novelas de Kadaré. Además, el libro prometía ser un dibujo irrepetible por las calles y arquitectura gjirokastrita, una ciudad sin igual en Albania. Sin embargo, la novela cae en el aburrimiento, se sale de toda trama y acaba siendo un pequeño caos. El narrador es el hijo de “La muñeca”, es decir, la joven casada por el rito antiguo. Este mezcla la historia de su familia, su presente como novelista y su boda con una joven llamada Helena, boda a la que se oponen sus familias.
Una pequeña decepción por tratarse de Kadaré, uno de mis escritores favoritos. Decepción porque el inicio prometía otra novela histórica y con tintes culturales como me tenía acostumbrado Ismail, pero que, incomprensiblemente, se pierde en la nada.
La novela presenta todos los ingredientes que hacen tan interesantes las novelas de Kadaré. Además, el libro prometía ser un dibujo irrepetible por las calles y arquitectura gjirokastrita, una ciudad sin igual en Albania. Sin embargo, la novela cae en el aburrimiento, se sale de toda trama y acaba siendo un pequeño caos. El narrador es el hijo de “La muñeca”, es decir, la joven casada por el rito antiguo. Este mezcla la historia de su familia, su presente como novelista y su boda con una joven llamada Helena, boda a la que se oponen sus familias.
Una pequeña decepción por tratarse de Kadaré, uno de mis escritores favoritos. Decepción porque el inicio prometía otra novela histórica y con tintes culturales como me tenía acostumbrado Ismail, pero que, incomprensiblemente, se pierde en la nada.
January 6, 2024
Kuptohet qe stili i Kadarese eshte gjithmone terheqes, fin, i mbushur me analogji inteligjente.
Personalisht nuk me pelqeu trajtimi i figures se nenes se tij. Duket sikur ngjarja vertitet rreth figures se saj, por me teper se aq, eshte nje autobiografi dhe kronologji e ngjarjeve nisur para lindjes se tij.
Flitet shume rreth fillesave te krijimtarise se tij, "paskuintat" e saj dhe neper te shperfaqet edhe figura e nenes, si nje grua qe duket sikur mezi merr pjese ne jeten e te birit, si nje hije, qe nuk mberrin te kete peshen dhe autoritetin e nenes. Djali e minimizon ne çdo "bisede" te tyren, duke e cilesuar nenen ne sy, si nje njeri qe nuk kupton asgje dhe nuk jeton me realitetin.
Pershkrimi i saj si nje kukull dhe referimi ndaj saj ne çdo rast si Kukulla, me dhane nje ndjesi zbrazetie, si mungesa e nje nene reale ne jete dhe ne vend te saj, prania e nje njeriu te cilin duhet ta kapesh per dore per ta orientuar.
Personalisht nuk me pelqeu trajtimi i figures se nenes se tij. Duket sikur ngjarja vertitet rreth figures se saj, por me teper se aq, eshte nje autobiografi dhe kronologji e ngjarjeve nisur para lindjes se tij.
Flitet shume rreth fillesave te krijimtarise se tij, "paskuintat" e saj dhe neper te shperfaqet edhe figura e nenes, si nje grua qe duket sikur mezi merr pjese ne jeten e te birit, si nje hije, qe nuk mberrin te kete peshen dhe autoritetin e nenes. Djali e minimizon ne çdo "bisede" te tyren, duke e cilesuar nenen ne sy, si nje njeri qe nuk kupton asgje dhe nuk jeton me realitetin.
Pershkrimi i saj si nje kukull dhe referimi ndaj saj ne çdo rast si Kukulla, me dhane nje ndjesi zbrazetie, si mungesa e nje nene reale ne jete dhe ne vend te saj, prania e nje njeriu te cilin duhet ta kapesh per dore per ta orientuar.
December 18, 2020
As far as I know, The Doll is Kadare's most recent book; at any rate it is the last I will be reading for the time being (although maybe that's dangerous to say, since whenever I do another one shows up at the library or in a box in my garage.) It's an autobiographical novel, mainly about his mother, nicknamed "The Doll", and his grandmother. It is very different from his other works, a fairly straightforward narrative, although not entirely chronological, without dream sequences or alternate versions of reality. There is much less about politics, except occasionally as background. It talks about his family and education, his early writings, and his marriage.
February 4, 2018
Zanimljivo i pomalo zastrašujuća što se tiče albanskih običaja npr. ulaska mlade u novu kuću ili zatvaranje starih žena u kuće. Jednog dana bi žena X jednostavno objavila da više neće prelaziti kućni prag. Poslije toga više nitko se nije pitao zašto ili čemu to.
Znalo se samo to da se zatvaranje smatralo nekom vrstom potvrde društvenog statusa, stjecanja višeg položaja ili iskustva.
Znalo se samo to da se zatvaranje smatralo nekom vrstom potvrde društvenog statusa, stjecanja višeg položaja ili iskustva.
May 4, 2024
çok derine dalmadan annesine beslediği hisleri hafif hüzünlü hafif kuşkucu ama etkileyici bir mesafeyle anlatmış yazar. büyük beklentiler içine girmeden okuduğum için sanırım gayet beğendim ama evet, daha derine dalmasını dilerdim elbette.
October 26, 2024
ne desem bilemedim, hibrit olmuş, meraklısına gider
Read
March 1, 2021A very interesting book in a not-so-good translation. Still, I highly recommend it, as I do all Kadare's works.
May 3, 2021
Me había hecho mucha ilusión y tal vez por eso la decepción. Me hartó la soberbia del protagonista (¿el mismo Kadare?) y el cuasi desprecio a quien sería su madre. Sólo en una oportunidad dice la palabra "mamá" y fue con fastidio. Siempre habló de "La Muñeca" y no noté la menor empatía. Ni siquiera me pareció que ella fuera el hilo conductor o siquiera un personaje importante. Siempre lo percibí a él y su ombligo como el centro de todo.
Aún asumiendo que es una metáfora, que su madre ("La Muñeca") es Albania y su casa es el país, sigo sin encontrarle la genialidad y mantengo lo dicho previamente.
Probablemente está bien escrito y por eso es que me transmitió todo este desagrado.
Intentaré leer algo más de Kadare a ver si me reconcilio con él.
Aún asumiendo que es una metáfora, que su madre ("La Muñeca") es Albania y su casa es el país, sigo sin encontrarle la genialidad y mantengo lo dicho previamente.
Probablemente está bien escrito y por eso es que me transmitió todo este desagrado.
Intentaré leer algo más de Kadare a ver si me reconcilio con él.
July 11, 2018
A very captivating novel by Kadare, an internationally prominent author from a more or less unknown Albanian literary heritage. The main character is an author telling a story of his life, centered around his mother whom he calls "The Doll", and has a very unusual relationship with. This kind of topic seems to have had become amblematic of a large part of contemporary Balkan literature, but here it definitely works well.
Displaying 1 - 30 of 120 reviews