Ne-ar plăcea să credem că, în ciuda aparenţelor, în acest roman este vorba despre buna dispoziţie. Iubiţii îşi dau seama de asta, dar o fac mult prea târziu. Universul lor a început deja să ardă, orgoliile s-au aprins, iar dragostea incandescentă, se întoarce împotriva ei înseşi, negându-se prin autodistrugere. Două iubiri, două pasiuni care se caută avid, fără însă a se întâlni vreodată şi, totodată, fără a-şi găsi liniştea. Antonio Alamo reuşeşte să menţină un straniu echilibru tematic între limitele fragile ale înţelepciunii, iubirea de sine ca moarte a oricărei iubiri adevărate, consecinţele speculaţiilor prea raţionale şi prea puţin pasionale, puterea perversă a banului. Fără bani, civilizaţia s-ar dezintegra sau abisul înspăimântăăor al pierderii ultimei fărâme de inocenţă, aceea a raţiunii. Un roman în flăcări.
It's a story of a passionate love affair that degrades quickly and is leading to delirium and insanity. But it focuses primarily on the male character, Santiago Lizarrabengoa, whose relationship with Sara Carmona, who has gone through stages of intense happiness, leads to a sordid tragedy. The story line is formed by the psychiatrist's notes and various chapters narrated in the third person to complete certain details of the story.