Andreea is thirteen when a car crash leaves her paralyzed from the neck down.
Nothing will ever be the same again. From teenage freedom to complete dependency, Andreea is forced to confront hospitals, operations and continual pain. Ever determined she never gives up on life. She gains a degree and becomes a model.
O poveste rascolitoare, ce te face sa vezi viata altfel. Cred ca ar trebui sa fie citita de toti tinerii care doresc sa dea examen pentru carnetul de conducere. Poate ar deveni mai constienti de pericolul la care se expun atunci cand conduc cu viteza. Autoarea nu impresioneaza prin tehnica narativa sau inflorituri, ci prin lectia de viata pe care i-o ofera cititorului.
Uneori viata ii nedreapta si cel mai rau ma doare când vad ca e nedreapta fata de un copil. E o carte care m-a coplesit si mi-a adus lacrimi in ochi dar nu pentru ca am simtit mila fara de Andreea ci de furie la adresa acelor oameni fara suflet, care se găsesc în învățământ si medicina ( lasandu-i deoparte pe oamenii de rand de la care oricum nu mai am asteptari). Insa pe aceștia nu ii pot înțelege deoarece cand isi aleg aceste meserii ar trebui sa fie pentru a ne educa si salva ,ceea ce imi creează o mare repulsie fata de comportamentul pe care il afișează. Păcat, ei ar trebui sa fie exemplul nostru😓. . Pe Andrea o felicit și nu pot spune decât ca este o fata puternica, demna de apreciat si admirat! O poveste trista și in acelasi timp o lecție de viata!
Cartea “Suflet de portelan” este o carte ce te afecteaza puternic! O carte plina de durere, neputinta, dezamagiri si realitate. Este ingrijorator prin ce poate trece o persoana cu dizabilitati intr-o tara frumoasa ca a noastra. Andreea s-a luptat, cu oameni, cu idei, cu infrastructura, cu propria ei vointa si zic eu, a castigat! A castigat ceva ce nu multi oameni posed, curaj, determinare si vointa de a trai si nu de a exista! Cartea este plina de invataminte, sfaturi si cred eu, te face sa vezi putin altfel lucrurile, sa fii recunoscator pentru ceea ce ai, nu pentru ceea ce ti-ai dori sa ai, recunoscator ca esti independent, si ca te poti bucura de micile lucruri din viata, pe care nu le apreciem la adevarata valoare.
Mi-au placut enorm scrisorile de la sfarsit si pentru Andreea am un singur gand: Esti una dintre cele mai puternice persoane pe care le cunosc! Lupta! Poti!♥️
(Nu te cunosc personal dar dupa ce am citit gandurile tale pe hartie, simt ca te-as cunoaste)♥️
De la mine are 4❄️ O recomand daca sunteti in cautare de o carte plina de cuvinte spuse din suflet♥️
Suflet de porțelan este povestea reală a unei fete de doar 14 ani a cărei viață pare că se termină înainte de a începe atunci când un stupid accident de mașină îi rănește coloana vertebrală într-un mod pe care medicina actuală îl consideră iremediabil. Din acest punct începe lupta Andreei de a găsi sensul unei noi vieți, o viață formată din cioburi adunate cu grijă de oameni dragi și lipite cu sânge, sudoare, răbdare și gingășie de chiar propriul său suflet frumos.
Am citit cartea în doar câteva ore, ceva neobișnuit pentru mine care tărăgănez citirea unei cărți uneori și câteva luni de zile.
Și deși nu sunt nici pe departe într-o situație similară cu cea a Andreei, îi înțeleg sufletul. Am citit odată undeva că singurătatea cea mai cruntă este să te afli într-o realitate pe care nu o poți împărtăși cu nimeni. Dar valoarea literară a acestei cărți trece dincolo de subiectivismul trăirilor personale. Nu ai nevoie să te afli într-o situație asemănătoare pentru a știi să apreciezi valoarea cărții ”Suflet de porțelan”. Va dăinui mult timp de-acum încolo ca un prieten de nădejde și-o inspirație de viață pentru toți cei ce o vor citi, indiferent de contextul lor. Va schimba vieți, și asta nu e lucru puțin.
Recomand tuturor aceasta carte, o recomand din tot sufletul!
O carte care m-a dărâmat, m-a făcut să deschid ochii mai bine, sa ma bucur de ceea ce am,sa ma bucur că sunt sănătoasă. O carte scoate la iveală toate neajunsurile societății, o carte care te face sa plângi și iti da putere. Uimitoare, asa se poate descrie cartea, si tot uimitoare a fost și viata Andreei.
"Nu știi niciodată cât de prieten îți este cel de lângă tine până când nu ești pe marginea prăpastiei. Nu știi niciodată dacă cel căruia îi împărtășești toate secretele ar sări după tine în foc sa te scoată sau s-ar uita la tine cum te topești. Nu știi niciodată dacă individul căruia i-ai dat titlul de cel mai bun prieten este cu adevărat demn de acest nume. Atunci când spun prieten, mă gândesc la cele mai înalte calități. Mă gândesc, în primul rând, la respect. Apoi, mă gândesc la iubire, generozitate, devotament, încredere, înțelepciune, responsabilitate. Mă gândesc la tot ce a lăsat Dumnezeu mai frumos atunci când a creat omul. Un prieten adevărat este acela care, indiferent de situație, îți este aporpae. Un prieten adevărat este acela care rămâne lângă tine chiar dacă ți-ai pierdut un picior, o mână. Chiar dacă ți-ai pierdut abilitățile. Un prieten adevărat este acela care, dacă ți-ai pierdut vederea, el îți face sufletul să vadă tot ce ochii nu pot. Este stâlpul acela care nu pică niciodată. Care este acolo indiferent de furtună, cutremur sau orice alt dezastru din viața noastră. Prietenul este cel care te ridică la greu și îți arată cât de aproape este soarele de tine. Restul sunt doar cunoștințe. Dar, oare, citi dintre noi avem măcar un prieten? Cati dintre noi știm, putem și reușim sa fim prieteni? Cati dintre noi îl respectam și iubim pe cel de lângă noi?"
"Între noi, modelele, s-a legat și o relație frumoasa de prietenie, în special cu Magda, omul ce ne-a inspirat. Pentru mine, însă, a fost mai greu la început. În viață mea a mai existat un singur om cu același nume, un om ce are legătură cu zilele mele de astăzi, iar asta m-a făcut să mă obișnuiesc mai greu cu Magda actuală. Mereu când spuneam că "trebuie să îi scriu Magdei...", "Magda a spus că", "Magda ne așteaptă la", și tot așa, gândul îmi zbura la altcineva. E un prag psihologic greu de depășit, dar cu care am învățat să trăiesc."
"Am învățat ca fericirea se ascunde în spatele a ceea ce am, nu ceea ce îmi lipsește,"
"În momentele acelea l-am întrebat pe Dumnezeu de ce nu mă lasă să fiu fericită, iar El mi-a arătat mai târziu că fericirea nu vine neaparat din lucrurile pe ce care credeam ca ni le dorim. Fericirea vine din lucrurile pe care le descoperim în timp și ni se potrivesc fără să facem eforturi prea mari. O perioadă am fost sigură că voi da examenul și anul viitor, însă m-am gândit mai bine și am înțeles că uneori e bine să știi și să pierzi și când trebuie să te oprești. Să știi să îți recunoști limitele, chiar dacă nu e plăcut, și să alegi varianta cea mai bună, chiar dacă nu e ceea ce îți dorești cu adevărat."
"În continuare, te rog să ai grijă de părinții mei și să nu mi-i iei niciodată, iar dacă cumva faci asta, să mă iei și pe mine. Te mai rog și ca până la sfârșitul vieții, să-mi dai măcar o zi în care sa pășesc și să mă bucur de tot ce mă înconjoară. Să fie în realitate, te rog, nu în vis! Ah, și iei mulțumesc și pentru visele acelea frumoase în care merg și sunt fericită, mă ajută mult, să știi!"
“The thing is that, in the end, help comes from people who have had difficulties in life.” p192, Chapter Thirty-Nine, Paving for the Future, Porcelain Soul by Andreea Lichi
When she was thirteen years old, dancer Andreea Lichi got into a car with a boy she didn’t know, and was involved in an accident that left her paralysed, traumatised, and looking to a future that included a huge amount of pain and hospitalisation.
After lots of treatment and plenty of special equipment, Andreea transfers from one hospital to another before finally being allowed home; but her world has changed. Everything must be done for her, her friends have largely disappeared, and the hopes she had for her future are out of reach.
But with her new circumstances, the author finds a new and exciting educational challenge and a path to better representation for disabled people in her native Romania, as a model for the brand, Atipic Beauty.
I think this author has managed to recapture her teenage voice well. There’s a sense of unfairness and devastation that runs right through the book, as well as more mature, philosophical musings on life and people, especially when faced with an emergency. Surprisingly, I enjoyed the mixture of past and present tense. I think it really helped to convey the confusion and ethereality of a medical emergency.
For this reader, Porcelain Soul is not a tale of hope in adversity, but rather a story of how, when it all goes horrifically wrong, you’re quite right to acknowledge it. I’m not much for true stories where everyone’s hopeful and optimistic right from the off. I’m sure those people exist but they’re not for me. I rather like a heroine who tells it like it is, even when it’s dreadful, and that is what you’ll find in this book.
I felt terribly sad for Andreea when, a good while after the accident, she found the online articles about it, and the way she was described by various anonymous commentators. After such a prolonged period of time in hospitals, with a number of doctors declaring her crying and screaming ‘fussiness', it seemed too much for her to then find herself accused of thrill-seeking by strangers on the internet.
I read the English translation (I have no Romanian) from 2022, in paperback, through Scotland Street Press.
Nu am cuvinte să descriu ce am simțit când am citit-o, ce impact a avut asupra mea. De multe ori am găsit, în diferite păreri sau recenzii, expresia ”mă înclin” și nu îi înțelegeam rostul. Iată că, acum, eu sunt cea care spune MĂ ÎNCLIN! Mă înclin în fața persoanei care a avut puterea de a trece peste orice obstacol, oricât de greu i-ar fi fost; în fața persoanei care, la doar 20 de ani, poate fi un model pentru toată lumea și de la care avem ce învăța; în fața păinților care au dat tot și au făcut tot pentru cea mai mică șansă de mai bine a unicului copil. Chiar dacă autoarea a scris această carte pentru a-și elibera sufletul greu încercat și în speranța că povestea ei ar putea fi de ajutor unei alte persoane aflată într-o situație similară, o consider o lecție de viață pentru noi toți și un semnal. Un semnal că am uitat să fim oameni, un semnal că nu mai știm să apreciem micile bucurii de zi cu zi și nici ceea ce avem, gândindu-ne doar la ce ne lipsește, un semnal asupra întregului nostru sistem. ”Toată viața alergăm pentru lucruri materiale și de puține ori ne îndreptăm de către ceea ce contează cu adevărat. Ne dăm seama prea târziu. Și o facem abia atunci când pierdem ceva sau pe cineva drag. Uneori, nu este suficientă nici piederea cuiva, căci suntem atât de preocupați de bunăstare, încât sufletul ajunge o cantitate neglijabilă.” ”Fii om, e gratis!”
This memoir is a piece of sensitive autobiography but also a fierce work of non-fiction that details the author’s resilient and irrepressible attitude, determination, vulnerability and courage in the face of adversity. With a horrific accident that changed the course of her life, Andreea Lichi writes and reflects on the ways in which her body and soul were changed forever the day of the accident, and the journey she endured and bravely embarked on to be able to tell her story now.
I was fortunate enough to be able to read an advance copy of this and can confirm that the contents of this book are as delicate, heartening, poignant and soulful as the title itself. This translation is a thought-provoking and truthful depiction of Lichi’s fortitude to not only be able to survive, but to adjust; to triumph; to live.
Am citit multe povesti triste, inclusiv despre Holocaust, al doilea război mondial, Cernobil, dar niciuna nu au adus un impact emoțional atât de mare. Cartea se citește ușor, dar ce transmite... Au fost momente cand am lăsat-o din mana pentru ca drama prin care a trecut Andreea e inimaginabila... Un om minunat, un exemplu, un luptător. Cartea în sine e un semnal de alarma asupra educației proaste din societatea noastră. O societate care judeca, și nu empatizeaza. O carte pe care o voi recomanda tuturor.
O carte absolut superba care te invata sa nu judeci dupa aparențe si arata realitatea cruntă la care este supus un om cand trece prin situații mai putin favorabile. Aceasta carte iti deschide o nouă perspectivă spre umanizare, invatandu-ne despre greutățile prin care trece o adolescentă incercata de viata si ajutandu-ne sa devenim oamenii mai buni pentru a schimba o țară care este pierdută din cauza unei gandiri incuiate
Povestea unei fete care avea totul și intr-o fracțiune de secunda a reușit sa piardă totul. O poveste răscolitoare, dureroasa și înfricoșătoare prin faptul ca evidențiază o realitate pe care nu toți suntem capabili sa o vedem, deși ea exista. Merita citită de toți tinerii, dar nu numai. Andreea este o eroina, iar curajul și ambiția ei sunt imposibil de explicat. ❤️
„Suflet de porțelan” te face de multe ori pe parcursul lecturii să detești incapacitatea sistemelor din România de a fi alături de oamenii săi și de a-i ajuta atunci când sunt supuși unor încercări deloc ușoare.
Te face să fii mulțumit cu tine și cu simplul fapt că poți să mergi, să îți miști fiecare parte a corpului sau să te aranjezi singur.
Este o carte scrisă de o fată puternică și cu care viața a fost nedreaptă, dar care a învățat cu timpul să nu se lase doborâtă și să se adapteze.