Povestiri din singurătate

by Ivo Andrić, Drăgan Stoianovici (Translator)

Povestirile reunite în acest volum au fost scrise de Ivo Andrić în ultimii ani de viaţă, 1972-1974, fiind publicate postum, în 1976. Cum personajele ale căror aventuri şi pătimiri le narează aparţin unor epoci diferite şi provin din medii etnice, sociale şi culturale distincte, autorul recurge la un mod ingenios de-a le aduce laolaltă. Vorbeşte în „Prolog” despre o casă singuratică din Sarajevo în care şi-a petrecut o vară întreagă şi unde fantomele lor îl vizitează, pe rînd, pentru a sta de vorbă şi a-i istorisi cîte ceva neştiut de el din vieţile de altădată, ajutîndu-l astfel să desluşească sensul mai adînc al destinelor lor. Ca şi în romanele şi volumele de proză scurtă publicate de Ivo Andrić în timpul vieţii, şi în Povestiri din singurătate se simte inconfundabilul său har de povestitor, ce a încîntat generaţii de cititori, fiind evidenţiat în motivaţia juriului care i-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură în 1961.

Genres: Short Stories, Fiction, Serbian Literature

187 pages, Paperback

First published January 1, 1976

About the author

Ivo Andrić (Serbian Cyrillic: Иво Андрић; born Ivan Andrić) was a Yugoslav novelist, poet and short story writer who won the Nobel Prize in Literature in 1961. His writings dealt mainly with life in his native Bosnia under Ottoman rule.
Born in Travnik in Austria-Hungary, modern-day Bosnia and Herzegovina, Andrić attended high school in Sarajevo, where he became an active member of several South Slav national youth organizations. Following the assassination of Archduke of Austria Franz Ferdinand in June 1914, Andrić was arrested and imprisoned by the Austro-Hungarian police, who suspected his involvement in the plot. As the authorities were unable to build a strong case against him, he spent much of the war under house arrest, only being released following a general amnesty for such cases in July 1917. After the war, he studied South Slavic history and literature at universities in Zagreb and Graz, eventually attaining his PhD. in Graz in 1924. He worked in the diplomatic service of the Kingdom of Yugoslavia from 1920 to 1923 and again from 1924 to 1941. In 1939, he became Yugoslavia's ambassador to Germany, but his tenure ended in April 1941 with the German-led invasion of his country. Shortly after the invasion, Andrić returned to German-occupied Belgrade. He lived quietly in a friend's apartment for the duration of World War II, in conditions likened by some biographers to house arrest, and wrote some of his most important works, including Na Drini ćuprija (The Bridge on the Drina).
Following the war, Andrić was named to a number of ceremonial posts in Yugoslavia, which had since come under communist rule. In 1961, the Nobel Committee awarded him the Nobel Prize in Literature, selecting him over writers such as J.R.R. Tolkien, Robert Frost, John Steinbeck and E.M. Forster. The Committee cited "the epic force with which he ... traced themes and depicted human destinies drawn from his country's history". Afterwards, Andrić's works found an international audience and were translated into a number of languages. In subsequent years, he received a number of awards in his native country. Andrić's health declined substantially in late 1974 and he died in Belgrade the following March.
In the years following Andrić's death, the Belgrade apartment where he spent much of World War II was converted into a museum and a nearby street corner was named in his honour. A number of other cities in the former Yugoslavia also have streets bearing his name. In 2012, filmmaker Emir Kusturica began construction of an ethno-town in eastern Bosnia that is named after Andrić. As Yugoslavia's only Nobel Prize-winning writer, Andrić was well known and respected in his native country during his lifetime. In Bosnia and Herzegovina, beginning in the 1950s and continuing past the breakup of Yugoslavia, his works have been disparaged by Bosniak literary critics for their supposed anti-Muslim bias. In Croatia, his works had occasionally been blacklisted following Yugoslavia's dissolution in the 1990s, but were rehabilitated by the literary community. He is highly regarded in Serbia for his contributions to Serbian literature.

Reviews

[Alexandru Gogoașă · Rating 4 out of 5]

Mare povestitor!
Chiar daca subiectele acestor texte sunt mai simple, stilul compensează.

[Cristians. Sirb · Rating 4 out of 5]

Stilul clasic rareori poate da greș. A-ți etala priceperea în suceli, învârtiri, elipse, deranjamente cronologice NU este totuna cu a demonstra talent!

Dacă nu știi spune, mai întâi de toate, o poveste, ești și mai înclinat să ajungi obscur, experimentalist sau textualist, suspect că-ți lipsește talentul.

Fără a insinua vreo influențare reciprocă, mi s-a părut că recunosc la acest autor ceva din stilul lui Buzzati sau al lui Moravia.

Mă-nchin în fața traducerii! Suculentă!

[Pierre Fortier · Rating 4 out of 5]

Ivo Andric est Croate d'origine, catholique par sa religion, Serbe par choix, Bosniaque de naissance et par ses racines, Yougoslave par sa détermination et son appartenance, non seulement nationale ou politique. Tels sont les mots qui décrivent ce grand écrivain auteur du chef d'oeuvre "Le Pont sur la Drina" dans la préface de "Contes de la Solitude". Un érudit objectif. Un observateur sans parti-pris. Un humaniste perspicace douté d'un don inné pour le conte. Un raconteur d'histoires, qui, comme Stefan Sweig, nous surprend à chaque détour et nous fait sentir plus intelligent le temps de quelques lignes savamment bien foutues et imprégnées d'une grande sagesse et d'un baume philosophique rarement retrouvé.

Un des plus grands écrivains de l'histoire. Point final.

[Irina Constantin · Rating 3 out of 5]

Unele povestiri mai subiecte, altele mai cu talc, dar stilul narativ a lui Ivo te ține unit de carte, are ceva aparte, mi-a amintit de Cehov.

[Alex.Rosetti · Rating 3 out of 5]

"Sclavie e viața întreagă, cea care durează și îmbătrânește, ca și cea care este în germene, invizibilă și inaudibilă. Sclav este visul omului, sclave sunt suspinul, lacrima și gândul."

[Piotr · Rating 4 out of 5]

Książeczka opublikowana już po śmierci Autora...
Moja druga (po słynnym "Moście..."), także nie pora na besserwisserskie rewelacje.
Kilka kapitalnych opowiadań - kilka innych ... umiarkowanych.
Ale czy w każdym domu pojawiają się zawsze, i wyłącznie, sami interesujący goście?

[Raquel · Rating 4 out of 5]

Um Nobel percebe-se em tudo o que escreve, desde a obra que o catapultou para a fama aos mais pequenos contos, fragmentos de histórias que ficaram por contar, e que ganham vida nesta compilação de relatos. Nunca tinha lido Andric, nunca tinha lido nenhum autor dos Balcãs. É interessante como a História, as culturas, as fronteiras se fundem nestas histórias, ocidente e oriente, islamismo e cristianismo. É fácil esquecermo-nos na conjuntura atual que aquela Europa era e ainda é diferente da nossa, que a guerra explodiu por duas vezes com os conceitos de nacionalidades, que o império otomano não é uma realidade distante dos livros de história, mas sim uma presença real que marcou a cultura dos Balcãs até à pouco tempo. Andric revela-nos tudo isso, pequenas doses de vidas profundamente enraizadas nas suas terras, nas suas épocas. Ele conta-nos quem são, de onde vieram estes "fantasmas" que o visitam na sua "casa aislada", por vezes conta-nos o final, em muitos dos relatos não. Mas são vidas tão fortes, tão peculiares, que nos prendem, às vezes não por terem uma história fantástica, mas porque Andric é um escritor verdadeiramente excepcional.

[Paul Vernhet · Rating 5 out of 5]

À lire par petites touches, en se laissant guider par les descriptions, les paysages, les personnages. Une gemme subtile et lente à la croisée des influences qui ont traversé toute la Yougoslavie le siècle dernier.

Nouvelles marquantes : Le Baron, L’esclave, Zouya, Le vainqueur, Deux écrits du scribe bosniaque Drazeslav.

Extrait de la nouvelle Le vainqueur :
«  Maintes fois la nuit, regardant le brouillard au dessus du lac, il a rêvé de gloire, de victoire et de triomphe, mais c’est ici une douleur et un brasier dont on ne sort pas. […] Qui eut dit qu’il faisait aussi sombre dans les âmes des héros. »

Extrait de la nouvelle Deux écrits du scribe bosniaque Drazeslav :
« Ainsi, alors que tu regardes la morne rocaille bosniaque, grise et dénudée, tu te languis du sud et tu regrettes les jugement hâtifs et erronés que tu as portés sur la mer et les gens du littoral. Et maintenant te voilà un peu, douloureusement, un étranger dans ton pays natal, à cause duquel, là-bas dans ces contrées au ciel plus clément, tu t’es également senti un étranger solitaire.
Ainsi, hésitants et inconséquents comme nous sommes, la vie nous leurre, nous exalte et nous déçoit.
Ainsi, la terre et la mer nous donnent l’un à l’autre, nous émiettent, nous usent et nous polissent, sans but ni raison perceptibles. »

[Bogdan · Rating 4 out of 5]

I discovered I like the writing style of Ivo Andric. Maybe I will check his well-known novel as well "The bridge on the Drina".

[Gabi · Rating 3 out of 5]

3.5/5

[Patricia · Rating 3 out of 5]

2,5 ☆

[Myriam · Rating 3 out of 5]

La plume est magnifique (et bien servie par la traduction). J'ai beaucoup apprécié les talents de conteur de l'auteur et sa façon d'écrire ses personnages.

Je pense que j'apprécierais davantage Andrić en lisant un de ses romans.

[Ardelean Simona · Rating 4 out of 5]

Niciodată nu e prea târziu să descoperi un povestitor desăvârșit.

[Dominique · Rating 4 out of 5]

Très beau recueil de nouvelles de l’écrivain yougoslave Ivo Andrić. Auteur inconnu pour moi, mais que j’ai découvert avec beaucoup d’émerveillement grâce à ce livre.
Comme le titre l’indique, il s’agit de contes ou de nouvelles qui seront tantôt philosophiques, historiques (personnages ayant existé) ou même existentialistes.
C’est l’histoire d’un homme qui reçoit chez lui à Sarajevo, ou plutôt qui ‘’subit’’ les visites de nombreux personnages décédés, des fantômes en quelque sorte, qui veulent absolument lui raconter l’histoire de leur vie, leurs tourments, soucis et tracas avant de disparaître définitivement en paix.
Peut-être le message de ce livre est-il que la vie est faite de rencontres, plus ou moins souhaitées et qu’il faut prendre le temps d’écouter. Écouter les personnes, prêter attention à leurs comportements ainsi qu’à ce qui se dit, parfois dans un langage inaudible, écouter la ville, écouter le silence.
Dans le destin souvent tragique des personnages rencontrés, l’auteur sait malgré tout mettre au jour une part d’humanité et d’humour. J’ai aussi adoré le style vraiment magnifique.
Cerise sur le gâteau, ce livre m’a permis de réviser mes connaissances géographiques lacunaires sur cette portion d’Europe. Je ne peux que vous encourager à découvrir cette petite perle.

[Leonor Ramírez · Rating 3 out of 5]

El narrador es un escritor que habita una solitaria casa en Sarajevo, su soledad es interrumpida por una serie de visitas históricas y ficticias de diferentes épocas y posiciones sociales que le van relatando historias o circunstancias de sus vidas pasadas. Lo que mas me llamó la atención de estos cuentos es la atmósfera que el autor logró crear en cada uno de ellos.

[Begic · Rating 5 out of 5]

Le livre est agréable pour ne pas dire émouvant. Je l’ai apprécié avec une délicatesse sans nom. Il a sût trouver les mots pour décrire Sarajevo comme je n’ai jamais su le faire.
Un vrai morceau de vie, de vie banale et bouleversante.

[Jaga]

Very similar to Calvino's trilogy...