What do you think?
Rate this book
Kyparissia
Proza scurtă a Alexandrei Niculescu construiește în primul rând senzații și stări. Atmosfera e urbană și de vacanță, cu personaje tinere care experimentează în interiorul relațiilor, călătoresc sau retrăiesc amintiri fermecătoare ale copilăriei. Pe parcursul povestirilor prinde contur Ava, un personaj-liant care se confesează cititorului într-un stil mai degrabă interiorizat, dar lejer și prietenos. Prin aglomerarea de detalii precis asamblate, povestirile compun în mod subtil, pe nesimțite, portretul câte unei stări – intens-pasionale sau, mai adesea, amestecate, de tranziție – privite cu luciditate și mereu cu umorul celui care zâmbește la propriile idealisme.
Alexandra Niculescu (n. 1980, București) a publicat două volume de proză, Săptămâna merelor coapte (2012) și No, Thank You (2014). Scrie în mod frecvent proză scurtă în periodice și în antologii. Alexandra are o specializare în cultură spaniolă și îi plac dulceața de caise, pinii, hamacele și după-amiezile de vară.
„Îmi plac cărțile care mă transformă din cititor în personaj. Așa mi s-a întâmplat cu povestirile Alexandrei Niculescu: am experimentat iubirea, suferința, bucuria filtrate prin stilul proaspăt al autoarei.“ Marin Mălaicu-Hondrari
Alexandra Niculescu (n. 1980, București) a publicat două volume de proză, Săptămâna merelor coapte (2012) și No, Thank You (2014). Scrie în mod frecvent proză scurtă în periodice și în antologii. Alexandra are o specializare în cultură spaniolă și îi plac dulceața de caise, pinii, hamacele și după-amiezile de vară.
„Îmi plac cărțile care mă transformă din cititor în personaj. Așa mi s-a întâmplat cu povestirile Alexandrei Niculescu: am experimentat iubirea, suferința, bucuria filtrate prin stilul proaspăt al autoarei.“ Marin Mălaicu-Hondrari
240 pages, Paperback
Published January 1, 2020
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
January 27, 2024
PROFUNDA UMANITATE A DETALIILOR
Colecția de povestiri a Alexandrei Niculescu m-a însoțit în vacanța în Grecia: nu întâmplător începe cu o povestire în Santorini și se termină tot în Grecia, într-un sat fără nume situat în apropiere de orașul Kyparissia.
Povestirile însă nu sunt (doar) despre Grecia, ci (și) despre o continuă călătorie în lume și în interiorul nostru. Ceea ce m-a impresionat în proza Alexandrei Niculescu a fost profunda umanitate a detaliilor. Analiza psihologică de mare finețe înregistrează detalii care fac cititorul să se recunoască imediat în personaje. Situațiile sunt veridice, acțiunile și în special gândurile personajelor sunt, la fel, cât se poate de realiste.
O altă caracteristică a prozei este umorul: nu cel care te face să izbucnești în râs isteric, ci umorul fin, din fraze precum „încercam să mă gândesc mai mult la el decât la cizmele mele” (p. 78) sau „Ah, nu, când să citesc? N-am timp, eu scriu la cartea mea (p. 55)”.
Încă un punct forte al povestirilor e finalul. Tranșant ca ultimul vers al unui poem, închide un text în timp ce deschide posibilități infinite. Sub aparenta lejeritate a textelor se ascund, în titluri sau în obiecte simbolice, referințe subtile la marea Literatură și la actuala societate.
Colecția de povestiri a Alexandrei Niculescu m-a însoțit în vacanța în Grecia: nu întâmplător începe cu o povestire în Santorini și se termină tot în Grecia, într-un sat fără nume situat în apropiere de orașul Kyparissia.
Povestirile însă nu sunt (doar) despre Grecia, ci (și) despre o continuă călătorie în lume și în interiorul nostru. Ceea ce m-a impresionat în proza Alexandrei Niculescu a fost profunda umanitate a detaliilor. Analiza psihologică de mare finețe înregistrează detalii care fac cititorul să se recunoască imediat în personaje. Situațiile sunt veridice, acțiunile și în special gândurile personajelor sunt, la fel, cât se poate de realiste.
O altă caracteristică a prozei este umorul: nu cel care te face să izbucnești în râs isteric, ci umorul fin, din fraze precum „încercam să mă gândesc mai mult la el decât la cizmele mele” (p. 78) sau „Ah, nu, când să citesc? N-am timp, eu scriu la cartea mea (p. 55)”.
Încă un punct forte al povestirilor e finalul. Tranșant ca ultimul vers al unui poem, închide un text în timp ce deschide posibilități infinite. Sub aparenta lejeritate a textelor se ascund, în titluri sau în obiecte simbolice, referințe subtile la marea Literatură și la actuala societate.
April 29, 2023
Foarte bine scrise poveștile! Stil narativ impecabil. Mize, in general, mici, cu cîteva exceptii.
February 18, 2022
(3.5) Pe Alexandra Niculescu o citesc de câțiva ani buni, nu cred să fi fost o proză scurtă care să mă fi lăsat indiferentă. Întâmplările redate în textele ei te aspiră ca printr-o pâlnie în lumea creată. Primele proze din Kyparissia confirmă sentimentul de care vorbeam mai sus. Am fost aspirată și mi-a plăcut la nebunie să „călătoresc” dintr-un univers în altul. Și nu e neapărat din cauză că se iveau, pe măsură ce citeam, diverse locuri atrăgătoare de pe glob, ci mai degrabă fiindcă situațiile inedite difereau de la un text la altul. Ce să zic, Kyparissia reușește să creeze dependență. Vrei mai mult. Și mai mult. Și uite așa, a fost greu să las cartea din mână: mai un vis de vară, mai un fuck off, mai un așa zis drum spre Venezuela, de ce nu o isla bonita, sau un joint, o a optzecea sclavă și neapărat o naramză. Pun pariu că nu mulți știu ce e naramza (eu habar n-aveam). Nu-i nimic, citiți Kyparissia. Veți afla.
April 26, 2021
Recenzia completă aici: https://ramona.boldizsar.ro/kyparissi...
Aș începe prin a vă spune că eu am citit cartea asta când mă simțeam foarte tristă. Nu am avut stare să fac nimic în orele pe care le-am prins libere și doar m-am scufundat în cartea Alexandrei Niculescu. Nu știam ce o să găsesc și cu toate că nu mi se pare o carte perfectă, faptul că m-a ajutat să traversez starea aceea oribilă de tristețe a ridicat-o foarte mult în ochii mei și a devenit o carte foarte dragă mie. Mare lucru nu mi se pare că se întâmplă în povestiri, când stau să mă gândesc la conținut, mi se pare că plutesc pe o apă invizibilă. Nu am reușit să rețin asta, ci atmosfera și modul foarte plăcut în care au fost scrise. Asta m-a și ținut bine în carte și m-a făcut să citesc povestirile fără a face foarte mari pauze între ele (cum fac de obicei când citesc proză scurtă). Toate păstrează aceeași atmosferă plăcută, de vacanță, chiar și când nu e nicio vacanță acolo. Cineva cerea zilele trecute o recomandare de carte ușoară care s-o binedispună, și am fost tentată să i-o recomand. Nu pentru că e ușoară în sens comercial, ci pentru că mi se pare că ar putea să îți dea o stare de bine atmosfera din volum și se citește cumva foarte lesne.
Aș începe prin a vă spune că eu am citit cartea asta când mă simțeam foarte tristă. Nu am avut stare să fac nimic în orele pe care le-am prins libere și doar m-am scufundat în cartea Alexandrei Niculescu. Nu știam ce o să găsesc și cu toate că nu mi se pare o carte perfectă, faptul că m-a ajutat să traversez starea aceea oribilă de tristețe a ridicat-o foarte mult în ochii mei și a devenit o carte foarte dragă mie. Mare lucru nu mi se pare că se întâmplă în povestiri, când stau să mă gândesc la conținut, mi se pare că plutesc pe o apă invizibilă. Nu am reușit să rețin asta, ci atmosfera și modul foarte plăcut în care au fost scrise. Asta m-a și ținut bine în carte și m-a făcut să citesc povestirile fără a face foarte mari pauze între ele (cum fac de obicei când citesc proză scurtă). Toate păstrează aceeași atmosferă plăcută, de vacanță, chiar și când nu e nicio vacanță acolo. Cineva cerea zilele trecute o recomandare de carte ușoară care s-o binedispună, și am fost tentată să i-o recomand. Nu pentru că e ușoară în sens comercial, ci pentru că mi se pare că ar putea să îți dea o stare de bine atmosfera din volum și se citește cumva foarte lesne.
February 19, 2023
O scriitoare inteligenta și curajoasa, micile povestiri sunt experimente foarte reușite.
January 4, 2022
O colecție de proze scurte pline de culoare, savoare, exotism, și un strop de senzualitate, cât să atingă puțin și acea coardă atât de sensibilă :) Mai mult decât fapte și întâmplări, povestirile Alexandrei Niculescu evocă sau captează emoții și stări.
Recomand cu mare drag!
Recomand cu mare drag!
May 14, 2021
Kyparissia… M-a dus cu gândul imediat la Mediterana, la mare, la soare… dar ce e Kyparissia? Este volumul de proză scurtă semnat de Alexandra Niculescu, apărut nu demult la editura Litera, în cadrul colecției Biblioteca de Proză Contemporană, despre care v-am mai vorbit și altădată și din care am mai citit Paturi oculte, de Doina Ruști și I put a spell on you… , de Allex Trușcă.
Mai nou, mă tentează proza scurtă. Am citit câteva volume frumoase de-ale autorilor autohtoni, poate chiar o să fac un articol pe acest subiect. Nu renunț la dragile mele romane-cărămizi, nici vorbă, dar am învățat să savurez aceste bucățele de fantezie, atunci când sunt frumos scrise.
Această călătorie literară propusă de autoare are 20 de opriri (sau poate de plecări?), concretizate așadar în 20 de povestiri, majoritatea scrise la persoana întâi, din perspectiva unui personaj-narator feminin pe nume Ava. De cele mai multe ori, eu percep aceste personaje-naratoare ca pe niște alter-ego-uri ale autorului, iar Ava nu face excepție, fiind construită atât de natural și de veridic, încât o iei ca atare. Te-ai putea plimba cu ea prin toate orășelele mediteraneene descrise în carte, sau poate prin centrul vechi, prin hoteluri și cafenele, ori poate ai putea să zâmbești imaginându-te copil, pe plajele Mării Negre, jucându-te cu lopățicile și găletușele lângă Ava și sora ei, Lia. Aceasta din urmă devine, în mai multe povestiri, însoțitoarea protagonistei în escapadele turistice redate în carte.
Mai multe puteti citi aici: https://adropofinspiration.wordpress....
Mai nou, mă tentează proza scurtă. Am citit câteva volume frumoase de-ale autorilor autohtoni, poate chiar o să fac un articol pe acest subiect. Nu renunț la dragile mele romane-cărămizi, nici vorbă, dar am învățat să savurez aceste bucățele de fantezie, atunci când sunt frumos scrise.
Această călătorie literară propusă de autoare are 20 de opriri (sau poate de plecări?), concretizate așadar în 20 de povestiri, majoritatea scrise la persoana întâi, din perspectiva unui personaj-narator feminin pe nume Ava. De cele mai multe ori, eu percep aceste personaje-naratoare ca pe niște alter-ego-uri ale autorului, iar Ava nu face excepție, fiind construită atât de natural și de veridic, încât o iei ca atare. Te-ai putea plimba cu ea prin toate orășelele mediteraneene descrise în carte, sau poate prin centrul vechi, prin hoteluri și cafenele, ori poate ai putea să zâmbești imaginându-te copil, pe plajele Mării Negre, jucându-te cu lopățicile și găletușele lângă Ava și sora ei, Lia. Aceasta din urmă devine, în mai multe povestiri, însoțitoarea protagonistei în escapadele turistice redate în carte.
Mai multe puteti citi aici: https://adropofinspiration.wordpress....
August 29, 2021
Prima carte citită de autoare, care cuprinde scurte povestiri, unde se conturează personajul Ava. Aici găsim o atmosferă de vacanță din anii de copilărie, adolescență și tinerețe împletite cu experiențe de amor și redate printr-un stil lejer plin de umor.
August 20, 2023
Îmi place atmosfera creată, spuneam deunăzi că eu sunt un cititor de atmosferă, îmi place să mă pierd în imaginile și „totul” creat de cuvinte, îmi place foarte mult cum curge textul și, mai presus de toate, îmi plac ideile, atât de la îndemână e să-ți aduci aminte de o senzație trăită în trecut, de un păianjen, de niște saboți mov, atât de simplu pare să construiești punți peste ani, tu, cea de ieri, de foarte de demult, spre tine, cea de acum trei zile, sau trei ore sau câteva minute mai devreme. Atât de simplu pare când, de fapt, e atât de complicat.
https://abisurile.com/2023/08/20/kypa...
https://abisurile.com/2023/08/20/kypa...
October 19, 2024
🤍"Kyparissia" este o colecție de proză scurtă contemporană scrisă de Alexandra Niculescu și face parte dintr-o țesătură fină a ceea ce definește scriitura autoarei.
📖Titlurile atât de diverse exprimă, la rândul lor, o realitate („Piele întoarsă”), o destinație („Kyparissia”; „Noi plecăm în Venezuela”), un adevăr („Dar iubim copii”), un vis („Pantaleón și vizitatorul”) sau un statut social („Fotograful”) - reprezentând, fiecare în parte, bucăți ce compun identitatea scriitoarei, fapt ce redă cărții o notă de autenticitate & asumare.
💌Scriitoarea e glasul femeilor din vremea anilor ‘90: femei care își doreau ascultarea și acceptarea propriilor nevoi, în raport cu așteptările bărbaților - mereu satisfăcute în detrimentul femeilor, în multe situații.
👩În acest sens, mi-a rămas impregnat în minte imaginea personajului-liant, Ava, din proza intitulată „Fetele cu himen elastic” - fiind o tânără care este foarte deschisă, matură, asumată și care își apără propria persoană dacă simte că este neîndreptățită, luptând cu asumare să-și facă vizibilă propria voce: „Am o memorie super... am o gândire proprie... iar sentimentele mele sunt la fel de adevărate și puternice ca ale oricui...”.
🦋Din această colecție, ador scriitura cu același titlu al cărții, „Kyparissia” - unde, în prim plan, este prezentat un oraș din Grecia, care mi-a redat o atmosferă de vacanță și deconectare de la agitata viață cotidiană, unde ai șansa să descoperi un stil de trai diferit și oameni noi. Personajul-narator e o fată simplă, cu dor de călătorii, care a căutat liniște și deconectare de la o viață mereu pusă sub presiune. În urma călătoriei sale din Kyparissia, chiar am simțit faptul că până și ea a rămas schimbată, cu totul, deoarece mi s-a părut că Stephanos - un băiat de vreo douăzeci de ani, sensibil, cu bun simț și inteligent, a cucerit-o prin comportamentul lui foarte cuminte. Observasem că ea ar fi vrut să comunice mai mult cu Stephanos, deoarece i-a stârnit un anume interes datorită misterului resimțit în urma discuției profesionale: „el a notat toate răspunsurile, l-am întrebat pe băiat dacă și el vrea să știe ceva. El s-a înroșit...".
📖Titlurile atât de diverse exprimă, la rândul lor, o realitate („Piele întoarsă”), o destinație („Kyparissia”; „Noi plecăm în Venezuela”), un adevăr („Dar iubim copii”), un vis („Pantaleón și vizitatorul”) sau un statut social („Fotograful”) - reprezentând, fiecare în parte, bucăți ce compun identitatea scriitoarei, fapt ce redă cărții o notă de autenticitate & asumare.
💌Scriitoarea e glasul femeilor din vremea anilor ‘90: femei care își doreau ascultarea și acceptarea propriilor nevoi, în raport cu așteptările bărbaților - mereu satisfăcute în detrimentul femeilor, în multe situații.
👩În acest sens, mi-a rămas impregnat în minte imaginea personajului-liant, Ava, din proza intitulată „Fetele cu himen elastic” - fiind o tânără care este foarte deschisă, matură, asumată și care își apără propria persoană dacă simte că este neîndreptățită, luptând cu asumare să-și facă vizibilă propria voce: „Am o memorie super... am o gândire proprie... iar sentimentele mele sunt la fel de adevărate și puternice ca ale oricui...”.
🦋Din această colecție, ador scriitura cu același titlu al cărții, „Kyparissia” - unde, în prim plan, este prezentat un oraș din Grecia, care mi-a redat o atmosferă de vacanță și deconectare de la agitata viață cotidiană, unde ai șansa să descoperi un stil de trai diferit și oameni noi. Personajul-narator e o fată simplă, cu dor de călătorii, care a căutat liniște și deconectare de la o viață mereu pusă sub presiune. În urma călătoriei sale din Kyparissia, chiar am simțit faptul că până și ea a rămas schimbată, cu totul, deoarece mi s-a părut că Stephanos - un băiat de vreo douăzeci de ani, sensibil, cu bun simț și inteligent, a cucerit-o prin comportamentul lui foarte cuminte. Observasem că ea ar fi vrut să comunice mai mult cu Stephanos, deoarece i-a stârnit un anume interes datorită misterului resimțit în urma discuției profesionale: „el a notat toate răspunsurile, l-am întrebat pe băiat dacă și el vrea să știe ceva. El s-a înroșit...".
Displaying 1 - 11 of 11 reviews