O cană de noviciok la bătrânețe

by Lena Chilari

Pe principiul confesiunii ca denunț de sine (și de lume) se bizuie poezia Lenei Chilari, a cărei bunică adevărată nu e cea evocată cu pietate și candoare, ci Angela Marinescu. De-acolo i se trage confesiunea scrisă cu șmirghel și rulajul de traume expus mai degrabă provocator decât compasional. O scriitură „rea”, neiertătoare și vag masochistă practică și Lena, dar numai pentru a putea ascunde reversul de inocență strivită și de empatie dureroasă. Firește că pe acest fond scrisul nu e „un deliciu”, ci mai curând o traumă el însuși, unghii înfipte în suflet. Când tandrețea vine întotdeauna după violență („ce drăguță ești când ești vânătă și plânsă”) și într-o lume în care „fiecare duce o cocoașă și un viol în spate”), poezia nu poate fi decât denunț. Dar un denunț care ține locul compasiunii, căci nu e Lena fata care să dea cuiva o cană de noviciok la bătrânețe. Al. Cistelecan

Lena Chilari s-a născut în 1995 în satul Pepeni, raionul Sîngerei, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Litere din Cluj. A publicat în revistele Steaua, Echinox şi pe platformele literare „O mie de semne”, „Fabrica de poezie”, „Noise Poetry”.

Genres: Poetry, Romanian Literature

77 pages, Paperback

First published January 1, 2020

Reviews

[Ms. Smartarse · Rating 4 out of 5]

Growing up in Romania, I've always seen patriotism as either an extremist hobby, or an outdated cultural practice that's long since outlived its usefulness. Then again, I was privileged enough to live in a time where the neighbouring countries didn't show any overt interest in us.

Romania's Eastern neighbour Moldova however, had a somewhat different view on things. With less of a privileged political situation, and a more troubled past, Lena Chilari attempts to paint a very raw, plastic and often harsh imagery of growing up in such an environment.



Poetry is the one genre that I unequivocally refuse to give a chance to, especially when it's mixed with patriotism. Lena Chilari's decision to renounce her political neutrality made me rethink my stance. I mean let's face it: just because we don't outright voice our opinion, it doesn't mean that we don't have one. It definitely takes a good bit of courage to own up to it in a very public and explicit manner. As far as I'm concerned, this was probably the volume's main saving grace. I may despise the lurid flowery stuff, but am down for the sarcasm-filled and depression-fueled mutterings.

I rather dig the whole uncomfortably detailed descriptive language, especially when it has to do with political oppression and the accompanying screams of outrage. Don't get me wrong, I still wouldn't consider myself any good at interpreting them, but the imagery had a magnetic pull over me. I may not have understood too much from them, had I not also watched an interview with the author. Having her talk so candidly about a rough childhood, and its long lasting consequences made for both an informative as well as a fascinating hour and a half.


Click image to watch the interview (Romanian only)

I've had plenty of moments where I got a bit lost in all the (post-)modern, rhyme-less, lower-case mix of words. Especially since commas seem to be the only punctuation used in here, but finding at least one quote-worthy fragment is a huge achievement... at least as far as I'm concerned.

As a Literature major I was taught
to talk beautifully
and convincingly about
a packaging from the [super
market] which I'm not paying for

Score: 3.55/5 stars

Over the years, I've gone through several iterations of genre obsessions, rejections, and then overall acceptance; or at the very least willingness of consideration. Unless of course it involved poetry. I had just about enough of flowery descriptions, suicidal moping, or passionate patriotic speeches.

So I started reading this little booklet for all the wrong reasons, dreading my experience, and basically mostly just to prove a point... only to end up nearly rethinking my stance on the genre. NEARLY. In the end, it's still poetry, and it still confuses me too much. But perhaps I'd be willing to try it every once in a blue moon.

================
2023 Reading challenge: read a book written in Romanian.

[andi · Rating 5 out of 5]

Lena aduce în fața cititorului exact tipul de poezie pe care îl ador: confesiv, puternic și uman. o carte de poezii care vorbește despre sine, despre iubire în toate sensurile ei, despre familie, feminitate și societate. Lena mereu spune că și-ar dori să poată scrie poezie fragilă, dar exact acesta este lucrul pe care îl face în acest volum. poezia ei este atât fragilă, cât și puternică și reprezintă gândurile unei fete care simte nevoia de a elimina orice demon prin a pune cuvinte pe foaie. terapie prin scris și prin lectură, asta este acest volum.

[Anca Zaharia · Rating 5 out of 5]

E mare lucru să faci poezie din viața de zi cu zi, poezie adevărată și puternică, cu un mesaj deopotrivă codat și afișat în văzul tuturor, mai ales fără a cădea în lamentare și penibil, ci dimpotrivă: cu demnitate, cu aerul diafan al unei ființe dintr-o altă lume, condamnată la a trăi iubirea la fel de intens ca orice om și dezamăgirea pe măsura fericirii.

[Ramona Boldizsar · Rating 5 out of 5]

Recenzie completă aici: https://ramona.boldizsar.ro/o-cana-de...

Fragment:
“Poemele sunt adesea dure, limbajul nu e deloc dichisit, nu există nicio perdea, nicio urmă de “compasiune” pentru vreun cititor pudic căruia i-ar fi teamă să citească despre faptul că a fost și rău, că lumea nu e mereu blândă, că viața femeilor nu e atât de aproape de starea de siguranță care se presupune c-ar exista, ci chiar foarte departe de ea. A alege să scrii poezie dur, a o face fără umbra vreunei dorințe de a ieși ceva “frumos,” plăcut, etc, este ceva minunat. Strâng cartea asta la piept și mă regăsesc în ea; incisivitatea ei poate că denotă urmele unor mari trădări și suferințe. Ca de exemplu trădarea de a te fi născut un om ca oricare altul, minunat, superb, absolut fantastic și pe măsură ce începi să aparții mai mult lumii, să fii catalogat cultural&social în moduri care au menirea să denigreze esența ta. Și dacă o să-mi spuneți că nu mai există nedreptate, că oamenii sunt egali, că femeile nu (mai) sunt tratate diferit, atunci aștept exemple concrete, multiple, dovezi măcar mărunte, dar punctuale.”

[Alexandru Mihai Gheonea · Rating 4 out of 5]

4,5 stele mai degrabă
Lena e, pentru mine, o voce foarte puternică în poezia contemporană. "O cană de noviciok la bătrănețe" e, de fapt, primul volum de poezie contemporană pe care l-am cumpărat și citit. De fiecare dată când îl recitesc îmi place și mai mult. E o poezie confesivă foarte /trăită/ (ceva ce mai rar am întâlnit, personal, în poezia contemporană) dar care nu neglijează nici structura poetică fizică, precum în "alfabet" sau în "Poem ∞" (cel din urmă fiind probabil printre preferatele mele din volum și cu ocazia asta trebuie neapărat să menționez și "crăpând oglinda cu pumnul" care se găsește și pe YouTube sub o formă inedită și superbă. All in all, volumul este foarte bun și îl recomand oricui a auzit de el și are ezitări: în mod categoric nu veți fi dezamăgiți; sau oricui vrea să citească ceva contemporan și nu știe de unde să înceapă.

[Cristina Radu · Rating 4 out of 5]

ieri a fost lansarea navei spațiale
NASA în cosmos. ce mici şi
(ne)semnificativi suntem de
putem construi aşa jucării mari
doar ca să ne mai asigurăm
încă o dată cât de singuri
suntem pe această planetă

[Suzănica Tănase · Rating 5 out of 5]

I-aș da acestei poete 10 steluțe, steluțe peste steluțe, o galaxie doar pentru ea. Mi-a înmuiat inima Lena, mi-a răvășit sufletul, m-a prins în tumultul ei și nu m-a lăsat nici măcar după ce am terminat de citit cartea. Bravo, Lena! Poezia ta trebuie auzită și simțită!

[Maria Mihaltan · Rating 4 out of 5]

I'm not used with blutness. I'd dare to say, us Romanians are not used to it, in general. Then you have, poetry which I somehow saw full of hidden meanings and metaphors. And then, you have this raw poetry that hits you harder than expected.

There is something extraordinary valuable in this rawness - it's genuine. And the truth unlocks emotions.

It was a great experience reading Lena Chilari's poetry. Really looking forward to see her potential and talent unleashed.

[Adina Brînda · Rating 5 out of 5]

Emotii foarte puternice. Cred ca incepe sa imi placa poezia

[Marius · Rating 4 out of 5]

pe tren

[Diana · Rating 4 out of 5]

oh my.

[Denis Andrei · Rating 5 out of 5]

M-a distrus.

[Olivia Călin · Rating 4 out of 5]

ador.
am trăit poemele lenei prin fiecare celulă a corpului meu. m-am identificat foarte mult cu anumite idei.
ce pot să zic? un manifest personal, feminist, brutal despre propria viață a autoarei. nu trebuie să vorbesți despre societate&homosexualitate&durerea tuturor ca să fii relatable, lena. ai scris ce a trebuit: ai scris ce ai simțit.

[Romeo Leapciuc · Rating 3 out of 5]

"e greu să scrii un poem şi să nu te gândeşti instant la dragoste sau la mama"

[teotoh · Rating 4 out of 5]

iubită într-o zi de iulie afară după ce am cărat-o în geantă o lună. a meritat💗

[Andreea Călăraşu · Rating 5 out of 5]

A young yet mature writer, with a hard punch and a soft sweep. Loved it.

[Georgiana Draica · Rating 5 out of 5]

cartea asta m-a lovit frontal fix în cavitatea toracică, need more poetry books like this one istg

[Roxy Roman · Rating 4 out of 5]

Wow 😭😭😭❤️

[merima · Rating 3 out of 5]

am să mă ridic din acest pat
și o să-mi onorez țara
purtând roșu lacrimă
galben inimă
albastru călcâi
codru de zimbru
sunt bulgară de sud
moldoveancă din nord
româncă în talpă
rusoaică la creștet
câtă murdărie mai trebuie să roadem
ca să fim mândri
de acea bucată
ruptă de strugure
pe care nu am călcat
de atâția ani de zile
nici eu și nici familia mea?

[Alexandru Madian · Rating 3 out of 5]

Poem ∞

mică
m-am născut strangulată de ombilicul matern
în jurul gâtului
mare
m-am sufocat de propria carne a degetelor
ascuţite
mică
am cerut iubire de la mama
iar ea mi-a întors spatele şi-am plâns
mare
am crezut mult timp că asta e
definiţia iubirii şi-am eşuat
mică
am văzut cum pământul se cutremură
sub râsul tatei
mare
înţeleg că tata nu poate fi altceva decât
miezul pământului
mică
am vrut să fiu slabă şi să am părul lung
când o să fiu
Mare
am ajuns într-atât de frumoasă la suflet
că se revarsă peste părul veşnic tăiat şi nici
măcar nu mai contează cum arăt
poezia mea nu e cuvânt frumos şi rimă
poezia mea e trăire apoi durere
apoi cerneală apoi tastatură
apoi agonie apoi plăcere
şi în sfârşit vindecare
stigmatul iubirilor debile
îl port în crăpăturile tălpilor
în timp ce-mi îndrept spatele
şi-mi ridic capul la soare
mică sau mare
lenuţa sau elena
cinci sau douăşcinci
chilàri sau chìlari —
un spate întors nu mă defineşte
iar pământul se crapă sub tălpile
mele sfinţite cu bătături
nu există pe lumea asta om mai fericit ca mine
(pp. 14-15)

[Gabe Mellow · Rating 2 out of 5]

Deși nu-s fan Eminescu, mi se pare că avea el o poezie odată "E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune."

Aici mi se pare că se potrivește. Ori eu nu pot rezona cu poezia românească fără versuri ori poezia îmbibatâ în politică nu e pentru oricine. Poezia ar trebui să fie pentru oricine iar dacă scrie versuri pe care doar tu le înțelegi și care au o relevanță pentru tine și/sau cei din țara ta mi se pare că ai putea să o scrii drept pagini de jurnal și aș fi putut să o citesc și să zic "așa o fi simțit ea". Nu pot să citesc "tu intri în mine, ahile, precum bsstianele anmminikor intră în fundurile civililor beloruși" și să mă gândesc la muzicalitatea versurilor. Sigur în spatele cuvintelor acestea este o femeie tristă într-o țară comunistă dar nu pot să simt aceeași durere când mai jos citesc "ți s-a zis că în zona pieptului e o inimă în formă de cur aplecat"

În concluzie poezia modernă? Poezia fără rimă? Nu-i pentru mine.

[Cristina Boncea · Rating 4 out of 5]

Nu există ceva care să nu-mi fi plăcut, mai ales în privința tehnicii: așa se taie un vers, așa se încheie o poezie. Cred că poeziile dinspre final m-au întors cumva la starea dinainte, așteptarea mea fiind aceea a unui fel de crescendo; pe de altă parte, să îți închei volumul de debut cu: „adă lenuța și niște bere și maturizează-te naibii odată” este o mișcare de geniu, ceea ce mă transformă într-un fan declarat al Lenei. Abia aștept să citesc și volumul publicat în 2024.

Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/02/21...

[Mantea Ana · Rating 3 out of 5]

Este un volum de poezie intens. Pe alocuri vulgar, dar cumva necesar pentru a portretiza cruda realitate, dezamăgirea față de societate, față de părinți, poate chiar față de tine. Nu toate poeziile au fost pe gustul meu, unele chiar mi-au lăsat chiar un gust amar, dar poate că asta trebuia și, astfel, și-au atins scopul dorit.

[lori]

datoria mea de fiică
e să te scot
din acest chin
și să-ți aduc o cană
cu apă si prăjituri moi
fără pietre
cum îți place
la bătrânețe
până atunci
“poftim, tata, hârtia"

[Nicoleta Giurgi · Rating 5 out of 5]

acest superb volum a fost citit anul trecut dar nu voiam să mă laud aici cu el (Nicidecum nu uitasem) :))

Cu fiecare picătură de noviciok am prins putere ❤

[Usturoi8 · Rating 4 out of 5]

haha și mă întorc la poemul în care lena sparge oglinda. și la impresia că trăiesc într-o lume falsă.

[Ana Zett · Rating 3 out of 5]

"[...]
- culoarea favorită a fiicei sale este
portocaliu intens
amestecat cu negru sovietic
de cernobîl"


//"foamea mea are gust de acid gastric
ce îmi terorizează gâtul și cerul limbii"//27

[Andreea · Rating 5 out of 5]

I was uncomfortably comfortable reading Lena's poetry. And that's what scares me about it.