What do you think?
Rate this book
Larvae
Mircea Andrei Florea (n. 1996, București) este absolvent al Facultății de Matematică din cadrul Universității București și al unui masterat de Algebră, Geometrie și Criptografie. A citit la Clubul de lectură Institutul Blecher (2015, 2016), a participat la Festivalul „Zona nouă” (2018) și a publicat poezie în reviste și pe platforme online („Poesis internațional”, „Vatra”, „Echinox”, „Subcapitol”, „Steaua”, „DLITE”).
Despre larvae:
Larvae, nu larve. Suntem în prezența materiilor extraterestre, în insolit. Veți întâlni aici un copil singur, urmărind ritmurile naturii, urmărit de contradicțiile naturii umane, dar și imagini care vă vor tăia respirația (iritându-vă însă cu precizia lor). În aceste poeme (care, chiar și atunci când ies din matca notațiilor astrofice, par scrise pe boabe de orez) găsim, în egală măsură, liniștea necesară conservării obiectelor fragile și pacea înșelătoare a cruzimii. Mircea Andrei Florea „strunește” două voci pe cât de inofensive în contexte mundane, pe atât de dificile și de pretențioase în poezie: una a timidității extreme, hipersensibilă până la neverosimil, o alta fermă, potrivită rostirii de enunțuri gnomice, sentințe tăioase, reci propoziții anti-confesive. Nu întâmplător, una dintre imaginile recurente ale volumului este cea a monstrului bicefal. Dacă Donnie Darko ar scrie poeme.
Olga Ștefan
Creaturi bicefale și vermine obscene; spațiu privat, ocultat, vulnerabil; corpul situat la întretăierea regnurilor. Toate aceste elemente își fac apariția în introspecția simbolică a subiectului, în found poetry, în scenetele impersonale și eclectice. Astfel, în larvae există un fond afectiv pe cât de exotic și luxuriant, pe atât de straniu. În ansamblul poetic atent proiectat de Mircea Andrei Florea se conturează un umwelt al inhibițiilor: un ecosistem intim paradoxal, care pierde în vitalism, dar câștigă în excitabilitate. Un stagiu larvar, apatic, a cărui energie emoțională își ratează obiectul. E tot ce mai rămâne „într-o eră / fără finalitate, fără război”.
Mihnea Bâlici
Manuscrisul volumului larvae este unul dintre cele două câștigătoare ale Concursului de debut în poezie „Max Blecher”, ajuns la ediţia a zecea. Din juriu au făcut parte scriitorii Simona Sora, Olga Ștefan și Claudiu Komartin.
Despre larvae:
Larvae, nu larve. Suntem în prezența materiilor extraterestre, în insolit. Veți întâlni aici un copil singur, urmărind ritmurile naturii, urmărit de contradicțiile naturii umane, dar și imagini care vă vor tăia respirația (iritându-vă însă cu precizia lor). În aceste poeme (care, chiar și atunci când ies din matca notațiilor astrofice, par scrise pe boabe de orez) găsim, în egală măsură, liniștea necesară conservării obiectelor fragile și pacea înșelătoare a cruzimii. Mircea Andrei Florea „strunește” două voci pe cât de inofensive în contexte mundane, pe atât de dificile și de pretențioase în poezie: una a timidității extreme, hipersensibilă până la neverosimil, o alta fermă, potrivită rostirii de enunțuri gnomice, sentințe tăioase, reci propoziții anti-confesive. Nu întâmplător, una dintre imaginile recurente ale volumului este cea a monstrului bicefal. Dacă Donnie Darko ar scrie poeme.
Olga Ștefan
Creaturi bicefale și vermine obscene; spațiu privat, ocultat, vulnerabil; corpul situat la întretăierea regnurilor. Toate aceste elemente își fac apariția în introspecția simbolică a subiectului, în found poetry, în scenetele impersonale și eclectice. Astfel, în larvae există un fond afectiv pe cât de exotic și luxuriant, pe atât de straniu. În ansamblul poetic atent proiectat de Mircea Andrei Florea se conturează un umwelt al inhibițiilor: un ecosistem intim paradoxal, care pierde în vitalism, dar câștigă în excitabilitate. Un stagiu larvar, apatic, a cărui energie emoțională își ratează obiectul. E tot ce mai rămâne „într-o eră / fără finalitate, fără război”.
Mihnea Bâlici
Manuscrisul volumului larvae este unul dintre cele două câștigătoare ale Concursului de debut în poezie „Max Blecher”, ajuns la ediţia a zecea. Din juriu au făcut parte scriitorii Simona Sora, Olga Ștefan și Claudiu Komartin.
74 pages, Paperback
Published January 1, 2020
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 19 of 19 reviews
May 24, 2021
really got me feeling all of the things
cum te lovești de necunoscuți cum
ne prostituăm în parcări, între camioane, pe
vasile lascăr, în camere de hotel
în reflexia paharelor, le mângâiem
trupurile, suntem filmați pe ascuns cum
o facem ne vedem în ecran nu
ne atingem
nu
cum te lovești de necunoscuți cum
ne prostituăm în parcări, între camioane, pe
vasile lascăr, în camere de hotel
în reflexia paharelor, le mângâiem
trupurile, suntem filmați pe ascuns cum
o facem ne vedem în ecran nu
ne atingem
nu
October 4, 2021
un dezastru va începe, da
dar nu știm de care
dar nu știm de care
July 14, 2021
*** totuși, un 2.5 :)
"Larvae" nu este un manifest. Se prea poate ca tocmai acest aspect al volumului să dezorienteze cel mai mult cititorul, ridicând întrebări ale căror răspunsuri lipsesc, în mod previzibil și, totuși, dezamăgitor. Strălucind în bizarul și în vulgaritatea versurilor, ideea poetului clachează în privința consistenței. Deși realitatea putredă este expusă prin ochii propriei sale victime (a cărei veridicitate nu este nici măcar confirmată), revitalizarea ei nu pare a fi nicidecum unul dintre obiectivele autorului. Dimpotrivă, toxicitatea și obscenul sunt îmbrățișate într-o manieră ce sugerează o nepăsare surprinzătoare, o capitulare indiferentă. Duplicitatea scriturii se remarcă prin lamentări constante și încercări banale de a "demasca" Răul; astfel, versurile ce sugerează statutul de cobai al eului liric și slăbiciunea acestuia eșuează în stabilirea unei conexiuni empatice cu cititorul ("o primată expusă în laborator / controlată prin șocuri"). Totodată, impresia mușamalizării adevărului se solidifică, în timp ce experimentul liric capătă alura unui proces auto-indus, o victimizare ridicolă și insuficientă. Stă, oare, la mijloc, influența contemporanului? Categoric. Însă fertilitatea solului fusese, deja, compromisă, cu mult înainte de acțiunea acestuia. În acest moment, credibilitatea lui Mircea Andrei Florea este plasată sub semnul întrebării (căci proiecția personalității autorului asupra textului său este inevitabilă; creatorul nu se poate distanța niciodată îndeajuns de mult de produsul său artistic). Poetul se silește să livreze o bucătă din hiper-intimitatea proximității sale, această intenție rezultând într-un vers repulsiv, care nu afirmă nimic în afară de propria-și existență forțată, neautentică. Însăși instanța lirică își recunoaște, din start, complicitatea în demersul infectării sale, referindu-se la renegarea spiritului acum pierdut: "o rozătoare speriată, proiectată / din spiritul vechi / la care am renunțat / acum o reneg / [...] forma mea e alta acum".
"Larvae" nu este un manifest. Se prea poate ca tocmai acest aspect al volumului să dezorienteze cel mai mult cititorul, ridicând întrebări ale căror răspunsuri lipsesc, în mod previzibil și, totuși, dezamăgitor. Strălucind în bizarul și în vulgaritatea versurilor, ideea poetului clachează în privința consistenței. Deși realitatea putredă este expusă prin ochii propriei sale victime (a cărei veridicitate nu este nici măcar confirmată), revitalizarea ei nu pare a fi nicidecum unul dintre obiectivele autorului. Dimpotrivă, toxicitatea și obscenul sunt îmbrățișate într-o manieră ce sugerează o nepăsare surprinzătoare, o capitulare indiferentă. Duplicitatea scriturii se remarcă prin lamentări constante și încercări banale de a "demasca" Răul; astfel, versurile ce sugerează statutul de cobai al eului liric și slăbiciunea acestuia eșuează în stabilirea unei conexiuni empatice cu cititorul ("o primată expusă în laborator / controlată prin șocuri"). Totodată, impresia mușamalizării adevărului se solidifică, în timp ce experimentul liric capătă alura unui proces auto-indus, o victimizare ridicolă și insuficientă. Stă, oare, la mijloc, influența contemporanului? Categoric. Însă fertilitatea solului fusese, deja, compromisă, cu mult înainte de acțiunea acestuia. În acest moment, credibilitatea lui Mircea Andrei Florea este plasată sub semnul întrebării (căci proiecția personalității autorului asupra textului său este inevitabilă; creatorul nu se poate distanța niciodată îndeajuns de mult de produsul său artistic). Poetul se silește să livreze o bucătă din hiper-intimitatea proximității sale, această intenție rezultând într-un vers repulsiv, care nu afirmă nimic în afară de propria-și existență forțată, neautentică. Însăși instanța lirică își recunoaște, din start, complicitatea în demersul infectării sale, referindu-se la renegarea spiritului acum pierdut: "o rozătoare speriată, proiectată / din spiritul vechi / la care am renunțat / acum o reneg / [...] forma mea e alta acum".
November 20, 2021
cel mai adesea
mă simt lipsit
de instinct
hibrid, imit spațiul
ce m-a primit
mă simt lipsit
de instinct
hibrid, imit spațiul
ce m-a primit
April 29, 2021
când tu te gândești la oameni, eu amețesc
sunt chel, unghiile îmi cresc
mereu mă gândesc la un loc pentru noi
aseptic, rece, alb, unde să fim
mai productivi, vulnerabili
unde liniștea va scoate la suprafață ghețari
.
.
.
.
uneori sunt un vultur metalic
înfipt în capotă, purtat
pe autostrăzi părăsite
sunt chel, unghiile îmi cresc
mereu mă gândesc la un loc pentru noi
aseptic, rece, alb, unde să fim
mai productivi, vulnerabili
unde liniștea va scoate la suprafață ghețari
.
.
.
.
uneori sunt un vultur metalic
înfipt în capotă, purtat
pe autostrăzi părăsite
April 16, 2021
Recenzia completă aici: https://ramona.boldizsar.ro/larvae-mi...
Fragment:
“Intimitatea se vrea reinventată pentru a fi obținută. Plutim între spațiul acesta de prim rang și cel mai sensibil (și susceptibil de eroare) cadru în relațiile inter-umane (și, în cazul ăsta, de ce nu, predominant în relația dintre un cuplu). Un volum precis printr-o simplitate bine conturată, știe ce face, iar micile și marile intervenții cotidiene ne reamintesc de cât de glacială poate deveni existența umană, dacă nu suntem atenți. Un moment de neatenție și răceala survine. Un moment de înfierbântare, când emoțiile și senzațiile noastre se contopesc pe neașteptate, și s-ar putea să ne împiedicăm. Să-l citiți pe Mircea Andrei Florea. Sunt curioasă ce mai scrie.”
Fragment:
“Intimitatea se vrea reinventată pentru a fi obținută. Plutim între spațiul acesta de prim rang și cel mai sensibil (și susceptibil de eroare) cadru în relațiile inter-umane (și, în cazul ăsta, de ce nu, predominant în relația dintre un cuplu). Un volum precis printr-o simplitate bine conturată, știe ce face, iar micile și marile intervenții cotidiene ne reamintesc de cât de glacială poate deveni existența umană, dacă nu suntem atenți. Un moment de neatenție și răceala survine. Un moment de înfierbântare, când emoțiile și senzațiile noastre se contopesc pe neașteptate, și s-ar putea să ne împiedicăm. Să-l citiți pe Mircea Andrei Florea. Sunt curioasă ce mai scrie.”
April 11, 2021
suntem în kiev, nu mai am sex
sleep is the cousin of death
sleep is the cousin of death
April 22, 2022
cand tu te gandesti la oameni, eu ametesc
sunt chel, unghiile imi cresc
mereu ma gandesc la un loc pentru noi
aseptic, rece, alb, unde sa fim
mai productivi, vulnerabili
unde linistea va scoate la suprafata ghetari
sunt chel, unghiile imi cresc
mereu ma gandesc la un loc pentru noi
aseptic, rece, alb, unde sa fim
mai productivi, vulnerabili
unde linistea va scoate la suprafata ghetari
August 25, 2021
unde sunt oamenii, unde migrează și ce nu le place
acolo de unde au venit am fumat două țigări am intrat să așteptăm în mașină, și acum așteptăm
soarele a fost arzător, apoi un timp n-a mai fost
o benzinărie părăsită, un craniu viril de mustang
mă abțin să tușesc, îmi tremură pieptul,
dar reușesc
se face târziu, tot mai târziu o să fie
pornesc motorul mașinii, broboanele se împrăștie
uniform
pe capotă, am gura uscată, privirea fixată
te-ai gândit vreodată la ceva ce ne-ar putea face
pe toți fericiți m-am gândit, a fost comod și facil
am condus până la capătul lumii, am găsit plaja
împrejmuită de sârmă ghimpată, o carcasă de vacă
uitată de partea cealaltă și
şi nimic
acolo de unde au venit am fumat două țigări am intrat să așteptăm în mașină, și acum așteptăm
soarele a fost arzător, apoi un timp n-a mai fost
o benzinărie părăsită, un craniu viril de mustang
mă abțin să tușesc, îmi tremură pieptul,
dar reușesc
se face târziu, tot mai târziu o să fie
pornesc motorul mașinii, broboanele se împrăștie
uniform
pe capotă, am gura uscată, privirea fixată
te-ai gândit vreodată la ceva ce ne-ar putea face
pe toți fericiți m-am gândit, a fost comod și facil
am condus până la capătul lumii, am găsit plaja
împrejmuită de sârmă ghimpată, o carcasă de vacă
uitată de partea cealaltă și
şi nimic
May 8, 2024
so hot, și cu un lexic atât de alungit și închegat; toate cuvintele vin din aceeași familie, la început de baby blue și maro intens de înghețată vegană de ciocolată neagră, care apoi se preschimbă în nuanțe de magmă și în fine niște verde ficus și alb hifă.
mă gândesc la cum, chiar și dacă toate cuvintele ar fi înșiruite în ordine alfabetică (cu repetițiile de rigoare), tot ar fi delicios de citit. asta parcă era o discuție din cartea lui italo calvino - dacă într-o noapte de iarnă un călător.
mă gândesc la cum, chiar și dacă toate cuvintele ar fi înșiruite în ordine alfabetică (cu repetițiile de rigoare), tot ar fi delicios de citit. asta parcă era o discuție din cartea lui italo calvino - dacă într-o noapte de iarnă un călător.
October 7, 2023
1.
cea mai bună camuflare e cea în timiditate
mă retrag când celălalt ajunge aproape
inima își încetinește bătăile
inamicul se predă când simte
că ai pierdut încrederea în forțele tale
2.
cel mai adesea
mă simt lipsit
de instinct
hibrid, imit spațiul
ce m-a primit
3.
mereu mă gândesc la un loc pentru noi
aseptic, rece, alb, unde să fim
mai productivi, vulnerabili
unde liniștea va scoate la suprafață ghețarii
4.
vorbeai coerent si propria coerență te surprindea,
ca o transă
cea mai bună camuflare e cea în timiditate
mă retrag când celălalt ajunge aproape
inima își încetinește bătăile
inamicul se predă când simte
că ai pierdut încrederea în forțele tale
2.
cel mai adesea
mă simt lipsit
de instinct
hibrid, imit spațiul
ce m-a primit
3.
mereu mă gândesc la un loc pentru noi
aseptic, rece, alb, unde să fim
mai productivi, vulnerabili
unde liniștea va scoate la suprafață ghețarii
4.
vorbeai coerent si propria coerență te surprindea,
ca o transă
July 28, 2025
„dihăniile se lingeau peste bot/m-așteptau să cresc mare și copt/să vin înapoi peste ani” (p. 15)
„transportat de răcoare și de aerul izolat/văd urmele unghiilor în lambriu, scrijelituri/ce urcă etajul, spre camera mea” (p. 15)
„porniți dinainte de răsărit/dar încălziți cu alcool, patru bărbați, orbecăind/cu vâslele în lichidul granit, cu certuri pe datorii/sau doar nervoși, cât să facă sângele să miște în corp” (p. 16)
„transportat de răcoare și de aerul izolat/văd urmele unghiilor în lambriu, scrijelituri/ce urcă etajul, spre camera mea” (p. 15)
„porniți dinainte de răsărit/dar încălziți cu alcool, patru bărbați, orbecăind/cu vâslele în lichidul granit, cu certuri pe datorii/sau doar nervoși, cât să facă sângele să miște în corp” (p. 16)
December 1, 2022
cand tu te gandesti la oameni, eu ametesc
sunt chel, unghiile imi cresc
mereu ma gandesc la un loc pentru noi
aseptic, rece, alb, unde sa fim
mai productivi, vulnerabili
unde linistea va scoate la suprafata ghetari
sunt chel, unghiile imi cresc
mereu ma gandesc la un loc pentru noi
aseptic, rece, alb, unde sa fim
mai productivi, vulnerabili
unde linistea va scoate la suprafata ghetari
May 28, 2021
Un volum bine închegat, presărat cu imagini stranii, dar cumva verosimile.
July 25, 2021
mereu mă gândesc la un loc pentru noi
aseptic, rece, alb, unde să fim
mai productivi, mai vulnerabili
unde liniștea va scoate la suprafață ghețari
aseptic, rece, alb, unde să fim
mai productivi, mai vulnerabili
unde liniștea va scoate la suprafață ghețari
August 9, 2025
Straniu de la un capăt la altul, de o unicitate intimidantă.
February 9, 2022
Cu un limbaj electrizant, voit abstractizant, dar, pe alocuri, artificial, Mircea Andrei Florea debutează cu un volum care „înregistrează vibrație” și „din vibrație, emoție”. Ceea ce frapează la Larvae este melanjul dintre retro-modernism, romantism edulcorat și o poetică a depărtărilor ușor sintetică. (https://optmotive.ro/2021/91/art7/ind...)
April 29, 2022
,,a fost o seară superbă, izolată în însușirea cretină
de lucruri neimportante, stocată și ea
undeva în bucla de timp, în adunătura de gaze
celeste
cineva, undeva s-o repete"
de lucruri neimportante, stocată și ea
undeva în bucla de timp, în adunătura de gaze
celeste
cineva, undeva s-o repete"
Displaying 1 - 19 of 19 reviews