Cartea Antonellei expune problemele grave ale unei societăți căreia a încetat să îi mai pese de cetățenii ei. Tipa s-a născut intr-un corp masculin cu care nu se identifica, cu genele rome ale unei comunități asuprite sute de ani, la granița dintre un regim comunist și unul care in anii '90 distrugea tot in calea spre îmbogățire, într-un cartier sărac dintr-o regiune uitată de toți. Încă din primele rânduri, observăm carențele societății de atunci și de ce nu, și de acum. Părinții romi păstrează tradiția istorică de a crea alianțe menite să îi ajute la supraviețuire prin intermediul copiilor, care sunt considerați marfă de schimb. Nu există nimeni care să ii protejeze și să ii ghideze în viața, ținând cont de părerile și visurile lor. Nu există educație sexuala si drept vorbind, în Romania la momentul respectiv, nici nu avea cine să o predea. Doctorii nu deschiseseră vreo carte legată de sexualitate din secolul acesta, iar profesorii încă făceau sex cu lumina stinsă. Așa că au catalogat-o nebună atunci când a vorbit despre dorința ei de a fi considerată femeie. Apare apoi prima iubire, dar din păcate, are ghinion. Își leagă viața de singurul băiat care s-a apropiat de ea. Însă acesta, precum mulți alții, pică în patima banilor câștigați ușor. Românii visau toți la banii făcuți în străinătate, la o viață mai bună, la o viață normală. Așa că au fugit, plini de speranța, spre alte țări. Ajunși acolo, Antonella și iubitul, vor trai primele dezamăgiri. Lipsa banilor își va spune cuvântul iar scenariul era deja scris. Iubitul Antonellei devine peștele ei. Ea își vinde trupul pe străzile Italiei, precum mii de alte românce. Antonella schimbă anii tinereții cu iluzia unei vieți mai bune. Va munci mult si va cheltui mult. Așa cum fac toți cei care au suferit neajunsuri în copilarie, vor totul!
Odată intrata in jocul acesta, îi va influența tot restul vieții. Va trece prin multe încercări, va cutreiera Europa și într-un final va ajunge din nou acasă, in Romania. O viață asemănătoare cu a milioane de români plecați cu speranța unei vieți mai bune. O nație distrusă de o clasă politică coruptă! Vom putea vreodată să ne găsim curajul pentru a lupta? Eu cred că da! Antonella e exemplul perfect. Are curajul de a spune ceea ce mulți gândim. Nu o face în cel mai frumos mod, dar putem oare să o judecăm? Ea este vocea comunității trans dar e și vocea noastră, a celor ce nu au încetat să lupte!