What do you think?
Rate this book
Nu sunt eu
O zi calda, din anotimpul cireselor. Lumina era frumoasa, desi cerul era acoperit. Un pic. In ziua in care am imbatranit, am adormit un pic pe banca, la umbra. Si am visat un vis nemaivisat. In ziua in care am imbatranit, citeam o carte nemaicitita. Mi-a placut. In ziua in care am imbatranit, am zambit si m-am sprijinit de bratul oferit de un tanar - Va pot ajuta, doamna? m-a intrebat politicos si zambitor. A fost frumos. In ziua in care am imbatranit, am plans. Un pic. Stiu eu de ce. In ziua in care am imbatranit, am obosit un pic. Am respirat greu si m-am rezemat de un copac. Am respirat si am uitat unde am plecat. Si-am ras, nu stiu de ce. A fost frumos. In ziua in care am imbatranit, mi-am amintit de mama si de tata. De parcul Cismigiu. Si de vecinii din curtea alaturata. Si de o fetita mica, slabuta si miorlaita. In ziua in care am imbatranit, am mancat inghetata pe saturate. Si am cantat cantece frantuzesti. In ziua in care am imbatranit, a fost frumos. - Maia Morgenstern Maia Morgenstern se naste la Bucuresti, pe 1 mai 1962. Incheie studiile de licenta la IATC in 1985, la clasa lui Dem Radulescu. Este repartizata la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, apoi revine la Bucuresti, unde joaca la Teatrul Evreiesc de Stat si la Teatrul National. Realizeaza proiecte artistice de anvergura, atat in teatru, cat si in film, alaturi de Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Serban, Theo Angelopoulos, Marta Meszaros, Mel Gibson. Pe scena TNB se remarca in spectacole precum O trilogie antica, dupa Euripide si Seneca, Dama cu camelii dupa Al. Dumas fiul, Vizita batranei doamne de F. Durrenmatt. La TES, unde este si manager, din anul 2012, interpreteaza roluri remarcabile, in productii ca Asta Lola Blau de G. Kreisler sau Jocul regilor de P. Kohout. Colaboreaza cu teatre din tara si de peste hotare, iar printre filmele cele mai importante sunt Balanta, Cel mai iubit dintre pamanteni sau Patimile lui Hristos. A fost distinsa cu Premiul pentru cea mai bun
208 pages, Paperback
Published January 1, 2020
11 people are currently reading
236 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 51 reviews
November 29, 2020
"Mama. Semăn cu mama.
Mă ceartă unii că nu-mi mai vopsesc părul:
-De ce te lași așa? Căruntă? Te îmbătrânește!
-Poate. Dar în felul ăsta mă întâlnesc cu mama. În oglindă.
Uneori."
Mă ceartă unii că nu-mi mai vopsesc părul:
-De ce te lași așa? Căruntă? Te îmbătrânește!
-Poate. Dar în felul ăsta mă întâlnesc cu mama. În oglindă.
Uneori."
May 20, 2021
Două sute de pagini de emoție pură. Asta însumează cartea biografică a Maiei Morgenstern. Lectura este una simplă, frumoasă, fără artificii și fără pretenții, emoționantă, care invită la introspecție. Sunt cuvinte scrise din inimă, ce provin din cele mai intime cotloane ale sufletului actriței, scrise în primul rând ca o formă de refulare, terapeutic, iar mai apoi oferite publicului larg, pentru ca aceste lecții de viață să nu se piardă nicicând. Pentru acest lucru doresc să-i mulțumesc din toată inima doamnei Maia Morgenstern. Pentru toată sinceritatea și sensibilitatea. Pentru toate sentimentele puse între paginile acestei cărți. Pentru toate zâmbetele pe care le-am avut în timpul lecturii. Dar și pentru lacrimi. Pentru învățăminte. Pentru toată emoția. Lumea asta are nevoie de așa ceva. De o voce onestă, profundă, remarcabilă. Așa cum este vocea dânsei.
„Privește înapoi cu mânie. Privește înapoi cu nostalgie. Privește cu dragoste. Privește cu umor. Privește cu duioșie. Privește și amintește-ți. Sau învață. Sau imaginează-ți. Și scrie...”
Lectura de față reprezintă un întreg carusel de emoții, ce vorbește despre familie, apartenență, regăsire, valori, părinți și copii, teatru, artă și toate acele roluri pe care orice om, fie el actor ori ba, trebuie să le joace pe scena propriei vieți. Și de cele mai multe ori, trebuie să învețe să le interpreteze la perfecție, și să le repete, până când acestea își vor găsi calea, iar omul, adevărata menire.
„Privește înapoi cu mânie. Privește înapoi cu nostalgie. Privește cu dragoste. Privește cu umor. Privește cu duioșie. Privește și amintește-ți. Sau învață. Sau imaginează-ți. Și scrie...”
Lectura de față reprezintă un întreg carusel de emoții, ce vorbește despre familie, apartenență, regăsire, valori, părinți și copii, teatru, artă și toate acele roluri pe care orice om, fie el actor ori ba, trebuie să le joace pe scena propriei vieți. Și de cele mai multe ori, trebuie să învețe să le interpreteze la perfecție, și să le repete, până când acestea își vor găsi calea, iar omul, adevărata menire.
January 5, 2021
Să nu vă faceți griji pentru rugămintea autoarei de la începutul cărții, o veți citi fără să aveți sentimentul că ați pătruns prea adânc și nepermis în viața cuiva. Maia Morgenstern reușește să păstreze un stil ermetic atunci când mărturisirile sunt prea intime. Și consemnează cu duioșie un fir împletit din amintiri ale unei copilării frumoase, în care iubirea pe care i-au purtat-o părinții este combustibil pentru avântul ulterior.
Am scris aici despre ea: https://www.facebook.com/ancazaharia....
Am scris aici despre ea: https://www.facebook.com/ancazaharia....
April 23, 2022
Am văzut-o pe Maia Morgenstern în cadrul unui eveniment pe scenă, povestind această carte, povestindu-și o bucățică din viață. A fost superbă.
Cartea de față este scrisă altfel, în stilul ei. Haotic, dar cu cap. Sunt fragmente de gânduri zilnice. Nu vă așteptați să găsiți un conținut în care i se povestește viața ca unui scriitor din manualele de limba română. Puteți deschide cartea la orice pagină sau să o începeți de la final spre început fiindcă nu are nicio relevanță ordinea. Niciun fragment nu are legătură cu vecinul, dar dacă le-ai citit pe toate reușești să formezi o poveste.
Am parcurs-o în câteva ore, așa de ușor mi-au fugit ochii pe pagini. Îmi place actrița, omul, copilul Maia. Nu îmi mai rămâne decât să vă recomand cu drag cartea!♥️
Cartea de față este scrisă altfel, în stilul ei. Haotic, dar cu cap. Sunt fragmente de gânduri zilnice. Nu vă așteptați să găsiți un conținut în care i se povestește viața ca unui scriitor din manualele de limba română. Puteți deschide cartea la orice pagină sau să o începeți de la final spre început fiindcă nu are nicio relevanță ordinea. Niciun fragment nu are legătură cu vecinul, dar dacă le-ai citit pe toate reușești să formezi o poveste.
Am parcurs-o în câteva ore, așa de ușor mi-au fugit ochii pe pagini. Îmi place actrița, omul, copilul Maia. Nu îmi mai rămâne decât să vă recomand cu drag cartea!♥️
May 29, 2023
Scrisă într-un stil lejer, care curge asemenea unui râu de câmpie, cartea Maiei Morgenstern se află în fața cititorului asemenea unui obelisc al rezilienței evreilor români. Nu întâlnim aici destăinuiri foarte intime, însă primim pasaje din copilăria autoarei redate candid, fie că amintim pasajele despre Dusea, despre teatrul evreiesc sau despre sărbătorile evreiești. Holocaustul este un motiv abordat cu recurență în cadrul acestor memorii, cred că modul în care vocea narativă de raportează la el mă face să văd reziliența comunității evreiești, ținerea memoriei active, mândria de a fi evreu și de a exista. Acesta este genul de carte pe care îl voi recomanda multă vreme.
December 30, 2020
Ceva îmi spune că autoarea este unul dintre acele personaje care își împart publicul în două fără să vrea și fără să participe în vreun fel: ori îi adori ori îi hulești de câte ori ai ocazia și mai ales sub protecția anonimatului. Fac parte, desigur, din prima categorie, căci altel nu m-aș fi sinchisit să îi citesc cartea. Și acum închei paranteza și trec la cartea propriu-zisă.
Ei bine, doamnelor și domnilor, e o carte foarte bună pe care nu o mai lași din mână. Construită ca un jurnal afectiv, cartea e o frescă în care autoarea se dezvăluie cu multă candoare și sensibilitate. Cumva ajungi să îndrăgești personajele ce populează cartea, să îndrăgești părinții, rudele, colegii și prietenii autoarei fără să îi fi cunoscut vreodată. Poate punctul marcant este că autoarea își dezvăluie complexitatea ființei fără să explice, fără să își ceară iertare pentru faptul că e un om complex într-o lume care încearcă din ce în ce mai mult să simplifice lucrurile, să îți spună de ce anume să îți pese și când și cât.
Cred cu tărie că, dacă și-ar fi dorit, autoarea ar fi putut avea o carieră de succes ca scriitoare, scrie cu vervă, simțind ritmul frazei și jucându-se cu fel de fel de figuri de stil fără a sublima mesajul într-un exercițiu de stil fără sens.
Ei bine, doamnelor și domnilor, e o carte foarte bună pe care nu o mai lași din mână. Construită ca un jurnal afectiv, cartea e o frescă în care autoarea se dezvăluie cu multă candoare și sensibilitate. Cumva ajungi să îndrăgești personajele ce populează cartea, să îndrăgești părinții, rudele, colegii și prietenii autoarei fără să îi fi cunoscut vreodată. Poate punctul marcant este că autoarea își dezvăluie complexitatea ființei fără să explice, fără să își ceară iertare pentru faptul că e un om complex într-o lume care încearcă din ce în ce mai mult să simplifice lucrurile, să îți spună de ce anume să îți pese și când și cât.
Cred cu tărie că, dacă și-ar fi dorit, autoarea ar fi putut avea o carieră de succes ca scriitoare, scrie cu vervă, simțind ritmul frazei și jucându-se cu fel de fel de figuri de stil fără a sublima mesajul într-un exercițiu de stil fără sens.
September 6, 2021
Am citit-o in tren spre mare, la inceput de septembrie. M-a tinut cu ochii in lacrimi la cata emotie poate sa transmita chiar si in scris, desi, recunosc, am citit-o avand vocea ei in gand.
O plimbare interioara printre amintiri si emotii, o recomand!
O plimbare interioara printre amintiri si emotii, o recomand!
January 19, 2021
Eu, în general, nu fac recenzii. Consider că nu mă pricep, și că alții pot vorbi mult mai frumos despre cărțile care mi-au plăcut și mie. Totuși, din când în când, mai fac câte o recomandare de carte, în special ale scriitorilor români.
Actrița Maia Morgenstern s-a născut în anul 1962. A studiat IATC la clasa lui Dem Rădulescu și, până în prezent, a jucat în țară și în străinătate, în piese de teatru, filme cu palmares la Cannes, dar și în serialele noastre populare de televiziune și a cântat, în limba română și în idiș, cu Bucharest Klezmer Band. A obținut premii și distincții pe plan național și internațional pentru activitatea artistică. Din anul 2012 este directorul Teatrului Evreiesc de Stat din București. Doi dintre cei trei copii ai ei sunt, la rândul lor, actori, Tudor Aron Istodor și Cabiria Morgenstern.
O admir demult și mi-am dorit să citesc această carte, căreia îi dau 5 stele (că 4,5 nu ia Goodreads).
Nu sunt eu cuprinde gânduri din jurnalul actriței în perioada 2014-2020, inclusiv amintiri din copilăria marcată de lipsuri, însă și de iubirea părinților, a mătușilor și a bunicilor. O cunoaștem mai bine pe omul adevărat din spatele rolurilor – cu rude ucise în lagărele naziste, cu un unchi care fusese prizonier în Uniunea Sovietică timp de mulți ani, însă reușise să supraviețuiască și să se întoarcă acasă, cu prieteni buni de toate națiile, dar și confruntată, din când în când, cu antisemitismul unor oameni, fie ei mărunți sau mai mari în funcții.
Este aceeași Maia care a avut onoarea de a-l vedea ultima oară, la cină, pe regizorul Theo Anghelopoulos, mort în aceeași noapte, la Florina, în Grecia, în timp ce filmau Privirea lui Ulisse și cea care a trebuit să răspundă la interviuri spinoase după rolul din Patimile lui Christos. A reușit – fiindcă, așa cum spunea și ea, toți suntem copiii lui Dumnezeu.
Un roman, îl apreciezi în funcție de dezvoltarea personajelor și de firul acțiunii. Dacă este istoric sau fantastic, și după modul de creare al întregii lumi în care se desfășoară acțiunea. La școală, am învățat să apreciem poezia după metafore și alte figuri de stil, după rimă și imaginile pe care le evocă. Cum poți, însă, să apreciezi un jurnal, crâmpei din sufletul celui
Nu sunt eu este un volum de amintiri care se citește ușor, într-o după amiază ploioasă, lăsându-ne mai înțelepți cu înțelegerea unui om deosebit, a unei celebrități naționale care nu se simte celebritate, ci om, cu bune și rele.
Vă las plăcerea de a descoperi fiecare amintire în parte și de a vă lăsa capturați de ele.
November 23, 2020
Ce titlu interesant și ce copertă frumoasă!
Cartea actriței Maia Morgenstern ne propune să o întâlnim în postura de povestitoare (am ascultat interviul de lansare a cărții și spunea că nu este scriitoare, este povestitoare).
Cartea este o culegere de amintiri, povești, gânduri. Unele povești cu haz, altele cu tristețe și nostalgie.
Partea mea preferată a fost evocarea episoadelor din copilărie. Cu părinții. Cu educația primită. Mereu am fost atrasă și fascinată de poveștile spuse despre copilărie și educație. Despre părinți iubitori, educați și care le lasă copiilor libertatea de a avea și opinii diferite, de a argumenta ceea ce îi deranjează, de a avea un dialog constructiv.
Este în lucru și audiobookul pe care îl aștept cu nerăbdare. Textul și vocea actriței merită așteptarea pe deplin.
“ - Astăzi ai scris?
- Nu!
- Ieri?
- Nu , nu nu nunununununuuuuuuuu!
- De ce?
- Nu pot să-ți spun! (plâng)
- Mie poți să-mi spui orice. Nu plânge!”
“ - Ce-ar fi să încerci să ai încredere în propriile gânduri și judecăți? Dar, mai ales, să ai încredere în ceea ce simți? Renuntă să mai suferi pentru prostii!”
“ Iar. Curajul de a-mi apăra visele și amintirile. Bucuria de a-mi aminti dorințe din copilărie. Nu le-am uitat. Nu mă dezic de ele. Nu le reneg.”
Cartea actriței Maia Morgenstern ne propune să o întâlnim în postura de povestitoare (am ascultat interviul de lansare a cărții și spunea că nu este scriitoare, este povestitoare).
Cartea este o culegere de amintiri, povești, gânduri. Unele povești cu haz, altele cu tristețe și nostalgie.
Partea mea preferată a fost evocarea episoadelor din copilărie. Cu părinții. Cu educația primită. Mereu am fost atrasă și fascinată de poveștile spuse despre copilărie și educație. Despre părinți iubitori, educați și care le lasă copiilor libertatea de a avea și opinii diferite, de a argumenta ceea ce îi deranjează, de a avea un dialog constructiv.
Este în lucru și audiobookul pe care îl aștept cu nerăbdare. Textul și vocea actriței merită așteptarea pe deplin.
“ - Astăzi ai scris?
- Nu!
- Ieri?
- Nu , nu nu nunununununuuuuuuuu!
- De ce?
- Nu pot să-ți spun! (plâng)
- Mie poți să-mi spui orice. Nu plânge!”
“ - Ce-ar fi să încerci să ai încredere în propriile gânduri și judecăți? Dar, mai ales, să ai încredere în ceea ce simți? Renuntă să mai suferi pentru prostii!”
“ Iar. Curajul de a-mi apăra visele și amintirile. Bucuria de a-mi aminti dorințe din copilărie. Nu le-am uitat. Nu mă dezic de ele. Nu le reneg.”
March 15, 2024
Cartea nu e chiar o biografie! Sau poate că este! De altfel, dacă citești printre rândurile scrise poți însuma ani buni din viața celebrei Maia Morgenstern. Ce-i drept, e o carte atipică și la început te poți pierde în paginile ei, neînțelegându-i "mersul".
Autoarea ne spune încă din primele pagini că lucrurile scrise în această carte sunt „bijuteriile vechi ale familiei”, care de altfel nu sunt pentru toată lumea. Și da, poți crede că nu înțelegi ce spune autoarea, vezi limpede doar modul haotic în care sunt scrise gândurile ei și lipsa cronologiei în depănarea amintirilor sale! Însă cu toate acestea, o poți vedea pe Maia în diferite etape ale vieții și poți învăța câteva lucruri profunde din trăirile sale.
Categoric, cartea aceasta nu e pentru toată lumea! Și poate aici se vede și farmecul ei! Că dacă ar fi...cu siguranță că autoarea n-ar mai putea rămâne aceeași, Maia Morgenstern!
Autoarea ne spune încă din primele pagini că lucrurile scrise în această carte sunt „bijuteriile vechi ale familiei”, care de altfel nu sunt pentru toată lumea. Și da, poți crede că nu înțelegi ce spune autoarea, vezi limpede doar modul haotic în care sunt scrise gândurile ei și lipsa cronologiei în depănarea amintirilor sale! Însă cu toate acestea, o poți vedea pe Maia în diferite etape ale vieții și poți învăța câteva lucruri profunde din trăirile sale.
Categoric, cartea aceasta nu e pentru toată lumea! Și poate aici se vede și farmecul ei! Că dacă ar fi...cu siguranță că autoarea n-ar mai putea rămâne aceeași, Maia Morgenstern!
July 4, 2021
3.5
Emotie
///frica de a ma vedea scrisa
Emotie
///frica de a ma vedea scrisa
December 27, 2021
Un jurnal cel puțin interesant și sincer.
M-a surprins sa găsesc fragmente din suferința familiei din perioada Holocaustului și frânturi ale vieții din minunatul regim comunist.
M-a surprins sa găsesc fragmente din suferința familiei din perioada Holocaustului și frânturi ale vieții din minunatul regim comunist.
April 17, 2025
Nu a fost pe gustul meu această carte, dar pentru faptul că în prezent, actoarea joacă în "Iubire cu parfum de lavandă" i-am dat 2 ⭐ 😁🙃
August 10, 2021
Minunata...Pentru teatru in primul rand, pentru toate emotiile, pentru istorie, pentru toate lectiile. Pentru mine doamna Maia a fost si ramane un om de scena complet si complex. "Mirosul de ziare, amestec cu aroma de cafea la ibric. Un colt de umbra si rabdare."
January 19, 2021
Această carte m-a bulversat, m-a lovit direct în suflet. M-a făcut să râd, m-a făcut să plâng, m-a "trezit" din amorțeală, mi-a dat putere. De fapt, mi-a oferit atât de multe!!! 😍
"Adevărul pur și simplu e arareori pur și niciodată simplu" spunea Oscar Wilde. Cuvinte intense ce își găsesc sensul și printre rândurile acestui jurnal. De ce jurnal? Pentru că "Nu sunt eu" este un album de memorii, gânduri, amintiri, din copilărie și până în prezent, despre bunici, părinți, copii, rude, prieteni și colegi dragi, toate exprimate sub forma unui jurnal, unul din care răzbate dragostea de viață, de oameni, pentru artă și cultură, dar și respectul, curajul, bucuria, simplitatea. Recenzia mea aici: https://www.delicateseliterare.ro/nu-...
"Adevărul pur și simplu e arareori pur și niciodată simplu" spunea Oscar Wilde. Cuvinte intense ce își găsesc sensul și printre rândurile acestui jurnal. De ce jurnal? Pentru că "Nu sunt eu" este un album de memorii, gânduri, amintiri, din copilărie și până în prezent, despre bunici, părinți, copii, rude, prieteni și colegi dragi, toate exprimate sub forma unui jurnal, unul din care răzbate dragostea de viață, de oameni, pentru artă și cultură, dar și respectul, curajul, bucuria, simplitatea. Recenzia mea aici: https://www.delicateseliterare.ro/nu-...
December 17, 2020
Cum nu citesc multă non-ficțiune, nu m-am avântat cu așteptări mari. Însă tare mult mi-a plăcut să îi citesc gândurile Maiei.
Deși, sinceră să fiu, dacă era o personalitate care să nu mă intrige, aș fi renunțat pe la 15% din cauza formatului.
Așa, ca să știți și voi în cazul în care vă tentează cartea:
- sunt scurte notițe de-a lungul vieții ei, ca un mic jurnal
- aceste însemnări sunt extrem de scurte, defapt nici nu există capitole
- nimic nu e relatat cronologic
- gândurile nu se leagă intre ele de niciun fel (sau cel puțin nu în capul meu)
Dar a fost plăcut să văd ce și cum gândește Maia. Mai ales amintirile din copilărie cu părinții ❤
Deși, sinceră să fiu, dacă era o personalitate care să nu mă intrige, aș fi renunțat pe la 15% din cauza formatului.
Așa, ca să știți și voi în cazul în care vă tentează cartea:
- sunt scurte notițe de-a lungul vieții ei, ca un mic jurnal
- aceste însemnări sunt extrem de scurte, defapt nici nu există capitole
- nimic nu e relatat cronologic
- gândurile nu se leagă intre ele de niciun fel (sau cel puțin nu în capul meu)
Dar a fost plăcut să văd ce și cum gândește Maia. Mai ales amintirile din copilărie cu părinții ❤
May 23, 2023
3.5/5
Nu știam mai nimic despre Maia Morgenstern, în afara faptului că este actriță și că vreau să o văd măcar o dată pe scenă. Dar acum știu mai multe. Și mă bucur.
Cartea asta s-a simțit ca și cum mi-aș băga nasul în jurnalul cuiva, ca și cum m-aș delecta cu secrete bine puse la păstare. M-am bucurat să o descopăr puțin pe Maia Morgenstern omul, pe Maia Morgenstern copilul. Unele pasaje s-au simțit neclare pentru cel care nu a fost acolo să le trăiască, altele au fost ca și cum aș fi privit peste umărul naratorului, ca și cum i-aș fi citit în suflet.
S-au pus sentimente; trăiri pe hârtie, dar și amintiri, amintiri ale copilăriei, ale drumului parcurs ca și actriță, ale succeselor și criticilor, ale momentelor fericite, ale dezamăgirilor. Este o lectură sinceră, venită din inimă, sunt însemnări ale unui om care a vrut să pună pe hârtie ce era în interior. Sunt recunoscătoare pentru ocazia de-a le putea citi. Pe toate.
Părinții săi au fost unici, mi-a plăcut la nebunie de ei, așa cum au fost păstrați în amintire.
Mă simt ciudat să acord o notă pentru trăirile cuiva, dar am să merg pe ceea ce am simțit, ceea ce am înțeles, ceea ce m-a satisfăcut.
"[...] să nu le citiți! Pentru că sunt secrete! Și sunt secretele mele. Deci nu toate. Nu deodată. Și nu în ordine cronologică." - pg. 5
Nu știam mai nimic despre Maia Morgenstern, în afara faptului că este actriță și că vreau să o văd măcar o dată pe scenă. Dar acum știu mai multe. Și mă bucur.
"Eram copil. Și nu aveam încă acest filtru al emoțiilor: ce se cade să vrei sau să simți. Sau să-ți placă. Și ce nu se cade. Între timp, și familia, și educația, și societatea mi-au dat peste degete, peste suflet, peste nas, și așa am înțeles ce are voie să-mi placă și ce nu are voie. Și ce are voie să-mi trebuiască. Și, mai ales, ce nu are voie. Și ce dă rău în poză, în societate, în lume. Și cum vei fi perceput."-pg.14
Cartea asta s-a simțit ca și cum mi-aș băga nasul în jurnalul cuiva, ca și cum m-aș delecta cu secrete bine puse la păstare. M-am bucurat să o descopăr puțin pe Maia Morgenstern omul, pe Maia Morgenstern copilul. Unele pasaje s-au simțit neclare pentru cel care nu a fost acolo să le trăiască, altele au fost ca și cum aș fi privit peste umărul naratorului, ca și cum i-aș fi citit în suflet.
"Învățând să-ți cunoști limitele, pentru a le depăși."pg. 38
S-au pus sentimente; trăiri pe hârtie, dar și amintiri, amintiri ale copilăriei, ale drumului parcurs ca și actriță, ale succeselor și criticilor, ale momentelor fericite, ale dezamăgirilor. Este o lectură sinceră, venită din inimă, sunt însemnări ale unui om care a vrut să pună pe hârtie ce era în interior. Sunt recunoscătoare pentru ocazia de-a le putea citi. Pe toate.
"Și-așa nu prea avem ce pune în frigider, glumea mama. Luăm pick-up și ne mai rămân bani și de discuri"-pg.91
Părinții săi au fost unici, mi-a plăcut la nebunie de ei, așa cum au fost păstrați în amintire.
"Pentru că are curajul de a fi. A fi vulnerabilă și hotărâtă. Fragilă și exactă. Zăpăcită și riguroasă. Pisică și leu. Singură și sigură. Zâmbitoare și răvășitoare. Tezaur și păguboasă."-pg.95
"Se îmbăta și învăța. Despre lume. Despre sine. Despre trădare și nepăsare. Despre egoism și superficialitate. Dar, mai ales, se afla în cufărul acela multă dragoste." - pg.100
Mă simt ciudat să acord o notă pentru trăirile cuiva, dar am să merg pe ceea ce am simțit, ceea ce am înțeles, ceea ce m-a satisfăcut.
"De râdeau toți - și gradații, și soldații. Râdeau. Se vindecau. Râdeau, nu pentru că le dădea cineva voie sau nu. Râdeau pentru că râsul salvează, este mântuire. Și este omenesc. Și nimeni nu îl poate comanda. Sau interzice."-pg. 124
March 28, 2021
Carte cumpărată din curiozitatea de a regăsi și confrunta cu amintirile un cuplu bizar și copilul lor, remarcați în copilărie, în blocul vecin: domnul – mărunțel, slab, cu ochelari, părul vîlvoi, doamna – înaltă, masivă, cu mers legănat, îmbrăcată cu un balonzaid, fetița lor – slăbuță, brunetă, cu părul inele și ochii negri ca murele, veșnic cu ciorapii căzuți peste pantofi sau sandale…
Cartea este (ca) un jurnal de călătorie prin viață, scris cu orgoliu, mîndrie și dragoste. Scena din care este luat titlul cărții, la prima vedere chiar de neînțeles, este foarte puternică… M-a impresionat cel mai mult. Deci am rezonat.
Cartea este (ca) un jurnal de călătorie prin viață, scris cu orgoliu, mîndrie și dragoste. Scena din care este luat titlul cărții, la prima vedere chiar de neînțeles, este foarte puternică… M-a impresionat cel mai mult. Deci am rezonat.
November 19, 2020
O carte care curge ușor și te introduce in “lucrurile personale” ale Maiei și care includ in primul rând amintirile și emoțiile sale, descoperind copilul dar și actrița cu care suntem familiarizați din aparițiile publice. Povestește cu mare naturalețe întâmplări din familia ei, despre durerile prin care au trecut datorită faptului ca erau evrei folosind de multe ori umorul in aceste descrieri făcându-le, astfel sa fie mai ușor de digerat.
May 14, 2021
Zici că sunt postări de pe Facebook combinate cu intrări de jurnal.
Am reținut cuvinte cheie precum recunoștință și am aflat depre pogromul din București, cum au fost omorâți evrei în cartierul în care eu am crescut, cel mai probabil lângă școala unde am învățat să citesc.
Cartea asta te face să îți dorești să stai la povești cu autoarea în fața unei cafele luuuuuungi.
Am reținut cuvinte cheie precum recunoștință și am aflat depre pogromul din București, cum au fost omorâți evrei în cartierul în care eu am crescut, cel mai probabil lângă școala unde am învățat să citesc.
Cartea asta te face să îți dorești să stai la povești cu autoarea în fața unei cafele luuuuuungi.
November 12, 2022
O admir pe doamna Maia Morgenstern și poate de aceea am fost surprinsă când i-am cumpărat cartea și m-am trezit citind postări de pe Facebook. Pai… nu aveam nevoie de o carte și de -30 de lei pentru asta. Puteam doar sa ma loghez.
February 15, 2021
Ganduri si amintiri intr-un jurnal, scrise cu mintea si cu sufletul.
March 16, 2021
,,Ceea ce faceți ca o rutină nu folosește la nimic. Învățați să faceți totul pentru a fi fericiți (...) Nu cuantific bucuria.”
May 17, 2021
O frumoasa declaratie de...viata!
November 25, 2023
Frumos, emoție pură. Un jurnal, o carte plină de amintiri, m-a emoționat și înduioșat, artiștii mă emoționează mereu, până la lacrimi. A fost ca o pauză, o pauză în care îți aduci aminte că încă există umanitate. O viață de om, scrisă, notată și comemorată.
Mi-a plăcut, foarte mult.
Câteva părți care au rămas cu mine:
“Nu despre asta este vorba, intervenea tata calm. Ochelarii sunt prelungirea ochilor mei. Fără ei, nu pot citi. Iar eu nu pot trăi fără să citesc.”
“Eu voi continua să te îmbrățișez, să te mângâi, să te sărut.
Cu duiosie, cu dragoste, cu căldură. Ca o mamă, firește. Ca iubită, nu. Nu (mai) pot să-ți fiu. Ar râde lumea de noi.
În teatru, zic...”
“Făceau băieții glume. De râdeau toți - și grădari, și soldați. Râdeau. Se vindecau. Râdeau, nu pentru că le dădea voie cineva sau nu. Râdeau pentru că râsul salvează, este mântuire. Și e omenesc. Și nimeni nu-l poate comanda. Sau interzice.Uneori, mai sunt unii care-l strică. Dar asta-i altceva. Și-i păcat.”
“-Tare te mai iubesc!
-Ma iubești, mama?
-Tare te mai iubesc!
Sunt ultimele cuvinte pe care ea mi le-a spus. Sau pe care eu le-am auzit din gura ei. Și primele.
-Tare te mai iubesc!”
“O zi caldă, din anotimpul cireșelor. Lumina era frumoasă, deși cerul era acoperit. Un pic.
În ziua în care am îmbătrânit, am adormit un pic pe bancă, la umbră. Și am visat un vis nemai-visat.
În ziua în care am îmbătrânit, citeam o carte nemaicitată.
Mi-a plăcut.
În ziua în care am îmbătrânit, am zâmbit și m-am sprijinit de brațul oferit de un tânăr binevoitor. În ziua în care am îmbătrânit, am plâns. Un pic. Știu eu de ce.
În ziua în care am îmbătrânit, am obosit un pic. Am respirat greu și m-am rezemat de un copac. Am respirat și am uitat unde am plecat. Și-am râs, nu știu de ce. A fost frumos.
În ziua în care am îmbătrânit, mi-am amintit de mama și de tata. De Parcul Cișmigiu. Și de vecinii din curtea alăturată. Și de o fetiță mică, slabuță și miorlăită.
În ziua în care am îmbătrânit, am mâncat înghițită pe săturate. Și am cântat cântece franceze.
În ziua în care am îmbătrânit, a fost frumos.”
“Uneori, Dusea recunoștea asta, alteori se simțea vinovat.
Vinovat față de amintirile sale, față de rănile sale niciodată vindecate. Alteori făcea pace.
Așa era, avea motive să fie așa. Și totuși, ambiția mea, dorința mea, speranța mea erau să-i fac să râdă. Aveam nevoie să-i văd râzând. Cred că și el avea nevoie de asta. Dar tată zâmbea, zâmbea mult. Asta eu n-am știut. Nu știu, încă.”
Mi-a plăcut, foarte mult.
Câteva părți care au rămas cu mine:
“Nu despre asta este vorba, intervenea tata calm. Ochelarii sunt prelungirea ochilor mei. Fără ei, nu pot citi. Iar eu nu pot trăi fără să citesc.”
“Eu voi continua să te îmbrățișez, să te mângâi, să te sărut.
Cu duiosie, cu dragoste, cu căldură. Ca o mamă, firește. Ca iubită, nu. Nu (mai) pot să-ți fiu. Ar râde lumea de noi.
În teatru, zic...”
“Făceau băieții glume. De râdeau toți - și grădari, și soldați. Râdeau. Se vindecau. Râdeau, nu pentru că le dădea voie cineva sau nu. Râdeau pentru că râsul salvează, este mântuire. Și e omenesc. Și nimeni nu-l poate comanda. Sau interzice.Uneori, mai sunt unii care-l strică. Dar asta-i altceva. Și-i păcat.”
“-Tare te mai iubesc!
-Ma iubești, mama?
-Tare te mai iubesc!
Sunt ultimele cuvinte pe care ea mi le-a spus. Sau pe care eu le-am auzit din gura ei. Și primele.
-Tare te mai iubesc!”
“O zi caldă, din anotimpul cireșelor. Lumina era frumoasă, deși cerul era acoperit. Un pic.
În ziua în care am îmbătrânit, am adormit un pic pe bancă, la umbră. Și am visat un vis nemai-visat.
În ziua în care am îmbătrânit, citeam o carte nemaicitată.
Mi-a plăcut.
În ziua în care am îmbătrânit, am zâmbit și m-am sprijinit de brațul oferit de un tânăr binevoitor. În ziua în care am îmbătrânit, am plâns. Un pic. Știu eu de ce.
În ziua în care am îmbătrânit, am obosit un pic. Am respirat greu și m-am rezemat de un copac. Am respirat și am uitat unde am plecat. Și-am râs, nu știu de ce. A fost frumos.
În ziua în care am îmbătrânit, mi-am amintit de mama și de tata. De Parcul Cișmigiu. Și de vecinii din curtea alăturată. Și de o fetiță mică, slabuță și miorlăită.
În ziua în care am îmbătrânit, am mâncat înghițită pe săturate. Și am cântat cântece franceze.
În ziua în care am îmbătrânit, a fost frumos.”
“Uneori, Dusea recunoștea asta, alteori se simțea vinovat.
Vinovat față de amintirile sale, față de rănile sale niciodată vindecate. Alteori făcea pace.
Așa era, avea motive să fie așa. Și totuși, ambiția mea, dorința mea, speranța mea erau să-i fac să râdă. Aveam nevoie să-i văd râzând. Cred că și el avea nevoie de asta. Dar tată zâmbea, zâmbea mult. Asta eu n-am știut. Nu știu, încă.”
August 21, 2022
"Poate nu vom deveni toate mame. Poate ca nu o sa fim intotdeauna mamele acelea perfecte, asa cum se asteapta de la noi. Dar, cu siguranta, suntem si vom ramane fiicele mamelor noastre. Perfecte! Pentru mamele noastre!
Multe se schimba. Si se tot rastoarna lumea asta. Nimic nu e sigur. Un sigur lucru va ramane de neclintit: tabla inmultirii. Iar eu o stiu!
Dragi amatori, Pentru nimic in lume nu lasati ca bunele voastre intentii, sperante, nadejdile sau iluziile sa fie prajite, abuzate, arse ca surcelele, date de-a dura...ca-i pacat!
In numele unor asa-zise metode prin care puteti atinge paradisul, si mai multe nu, nu va lasati calcati in picioare si umiliti. Succesul livrat la cheie, cu cheie cu tot, in doua zile fix, cu certificat de garantie includ, nu da dreptul nimanui sa va calce sufletul in picioare, sa va raneasca nevoia de cunoastere si emotia voastra.
Buna-credinta, increderea si respectul nu insemna umilinta. Nici complex de inferioritate. Increderea si respectul fata de sine, dar si fata de ceilalti, impreuna cu un orizont cultural in continua dezvoltare, iata o alternativa, o cale de urmat. De incercat.
Va propun sa nu abdicati de la tentativa de a comunica. Permanent. Cu oricine. Cu umor.
Gandeste-te de trei ori si vorbeste o data!"
Multe se schimba. Si se tot rastoarna lumea asta. Nimic nu e sigur. Un sigur lucru va ramane de neclintit: tabla inmultirii. Iar eu o stiu!
Dragi amatori, Pentru nimic in lume nu lasati ca bunele voastre intentii, sperante, nadejdile sau iluziile sa fie prajite, abuzate, arse ca surcelele, date de-a dura...ca-i pacat!
In numele unor asa-zise metode prin care puteti atinge paradisul, si mai multe nu, nu va lasati calcati in picioare si umiliti. Succesul livrat la cheie, cu cheie cu tot, in doua zile fix, cu certificat de garantie includ, nu da dreptul nimanui sa va calce sufletul in picioare, sa va raneasca nevoia de cunoastere si emotia voastra.
Buna-credinta, increderea si respectul nu insemna umilinta. Nici complex de inferioritate. Increderea si respectul fata de sine, dar si fata de ceilalti, impreuna cu un orizont cultural in continua dezvoltare, iata o alternativa, o cale de urmat. De incercat.
Va propun sa nu abdicati de la tentativa de a comunica. Permanent. Cu oricine. Cu umor.
Gandeste-te de trei ori si vorbeste o data!"
July 2, 2024
Mi-a plăcut stilul de jurnal cu zile lipsa sau uneori de mai multe ori pe zi. Uneori cu amintiri legate de aniversările zilei, citate sau de multe ori povești care nu au mult sense fără context. M-a făcut să mai simt mai puțin critic față de propriul meu jurnal și mi-a dat voie să scriu cat vreau și ce vreau chiar dacă nu am chef de mai mult. Poate fiind o carte ar fi fost utile mai multe explicații dar nu m-a deranjat. A fost altceva și mereu mă bucur când citesc ceva diferit.
Foarte multe povești din familie și multe povești despre tradiții evreiești și evident traume ale poporului. Multe detalii educative și mă fascinează în general poveștile din timpul comunismului în special cu intersectionalitatea culturii evreice.
Sunt multe laude la adresa Israelului ca stat și nu vreau să speculez ce crede despre Palestinia.
Foarte multe povești din familie și multe povești despre tradiții evreiești și evident traume ale poporului. Multe detalii educative și mă fascinează în general poveștile din timpul comunismului în special cu intersectionalitatea culturii evreice.
Sunt multe laude la adresa Israelului ca stat și nu vreau să speculez ce crede despre Palestinia.
November 8, 2022
Îmi place să citesc cărți biografice și cărți de memorii care ilustrează viața unor personalități marcante. Acest tip de lectură inspiră și te face să înveți din experientele celebrităților.
"Nu sunt eu", de Maia Morgenstern e o carte de tipul unui jurnal, foarte bine scrisă - simplu și complex în același timp, emoționant, de la aducerile aminte din copilăria autoarei până la evenimente dureroase, de neuitat.
📝"Sunt o umbră palidă a profesorilor, a dascălilor mei, a celor care m-au format...";
📝"Mă "ceartă" unii că nu-mi mai vopsesc părul:
- De ce te lași așa, căruntă? Te îmbătrânește!
- Poate. Dar în felul ăsta mă întâlnesc cu mama. În oglindă. Uneori."
"Nu sunt eu", de Maia Morgenstern e o carte de tipul unui jurnal, foarte bine scrisă - simplu și complex în același timp, emoționant, de la aducerile aminte din copilăria autoarei până la evenimente dureroase, de neuitat.
📝"Sunt o umbră palidă a profesorilor, a dascălilor mei, a celor care m-au format...";
📝"Mă "ceartă" unii că nu-mi mai vopsesc părul:
- De ce te lași așa, căruntă? Te îmbătrânește!
- Poate. Dar în felul ăsta mă întâlnesc cu mama. În oglindă. Uneori."
July 15, 2025
"Să nu uiți. Asta am învățat de la tata. Să le povestești copiilor.
Să nu urăști. Asta mi-a transmis bunica.
Să le transmiți trecutul generațiilor care vin. "
"Eu, veșnic bântuită de dubii, contrazicându-ma tot timpul, niciodată sigură că am luat decizia corectă, răvășită de remușcări, mereu regretând ceva- ori spaima că am făcut prea puțin, ori reproșul că am făcut prea mult."
"Mă 'cearta' unii că nu-mi mai vopsesc parul:
- De ce te lași așa? Căruntă? Te îmbătrânește!
- Poate. Dar în felul ăsta mă întâlnesc cu mama. În oglindă."
"Mirosul de ziare, amestecat cu aromă de cafea la ibric. Un colț de umbră și răbdare. Aștepți să treacă arșița amiezii și setea ți-o potolești cu pepene."
Să nu urăști. Asta mi-a transmis bunica.
Să le transmiți trecutul generațiilor care vin. "
"Eu, veșnic bântuită de dubii, contrazicându-ma tot timpul, niciodată sigură că am luat decizia corectă, răvășită de remușcări, mereu regretând ceva- ori spaima că am făcut prea puțin, ori reproșul că am făcut prea mult."
"Mă 'cearta' unii că nu-mi mai vopsesc parul:
- De ce te lași așa? Căruntă? Te îmbătrânește!
- Poate. Dar în felul ăsta mă întâlnesc cu mama. În oglindă."
"Mirosul de ziare, amestecat cu aromă de cafea la ibric. Un colț de umbră și răbdare. Aștepți să treacă arșița amiezii și setea ți-o potolești cu pepene."
Displaying 1 - 30 of 51 reviews