Anticorp

by Cristina Drăghici

Genres: Poetry, Romanian Literature

66 pages

Published January 1, 2019

Reviews

[Ruxandra (4fără15)]

sub nisip sunt multe fetițe mici ca niște viermișori
plâng și se vaită le e sete și au lacrimi rămase în păr
și sunt îndrăgostite și le vine ciclul și fac sex pentru
prima oară
și se mărită și divorțează și mor și se călugăresc și
mor oricum
și iar îl salută pe Adam și revin sub nisip
doar că mai încolo

și iar plâng și nu mai zâmbesc niciodată
și se rupe prezervativul prietenului pe care îl iubesc
și fetița face o fetiță și fetița fetiței plânge și nu are suzetă

[...]

și plâng și când se mărită și plâng la orgasm la naștere
la job pe stradă în lift
și iar se întorc sub nisip aici
doar că mai încolo

și banda rulantă de fetițe de sub nisip alunecă
precum o cascadă în mare
toate cu o urmă de glonț la tâmpla stângă

[Șiman Daria]

Nu e genul meu.

[andreea ꩜]

„încă scriu sub tirania degetelor
fetiței care vrea ca mama să adoarmă lângă tata
ca tata să o ajute pe mama să care plasele de la piață

visez împreunarea degetelor lor într-o după-amiază
însorită
într-un parc de unde eu să îi privesc printre tufișuri

nu sunt decât gura mamei
care se deschide doar pentru a spune - aici e mizerie
și ridicarea obosită a umerilor lui tata

şi totuși
fericită să trăiesc într-o lume în care ne spălam pe
mâini
din când în când
la aceeaşi chiuvetă”

[anda]

3.7

"Cine mă va adormi

liniștea din care nimeni nu înțelege nimic
acolo se vor naște copiii
acolo ce rămâne mereu neatins va dansa
acolo mă voi juca
acolo voi face pui la cuptor
acolo voi adormi
și cine mă va adormi
va fi mai puternic decât cine mă va învia"

[Ioana Cătinean]

,, m-am privit în oglindă
mă vindeam ca mușchiul file
câte 150 de g cât să încap în buzunarele tale
încă îți mai vorbesc știind că
ochii noștri se vor deschide doar într-o groapă
comuna”

,, sunt
cea care își are în palma stângă creierul
și în palma dreaptă un kilogram de cireșe”

“pentru tine voi deschide un muzeu
îl voi numi
salvarea asasinului meu
mi-am luat halatul înflorat și am coborât toate scările
m-am uitat după tine
erai într-un tren care mergea spre centrul pământului
nu erai singur
eram fericiți printre termite”


,, vreau să fac liniște cu tine
când se anunță în tot magazinul că Geta e chemată la
raionul mezeluri
vreau să citesc etichetele scrise cu litere mici pe
casoletele de pui
să verific cu tine în spatele meu când expiră carnea
să îmi săruți vertebra cervicală 7
să o căutăm ambii pe Geta din priviri”

“și totuşi
fericită să trăiesc într-o lume în care ne spălăm pe
mâini
din când în când
la aceeași chiuvetă”

“Respir
nu vreau să mă întore
într-o lume
unde sunt strânsă de mână
doar pentru că altfel
se moare”

“palma ta dreaptă peste pleoapele mele
înseamnă anatomia frumosului
înainte să mi se smulgă timpanele am auzit
scrie ceea ce nu se poate vedea”


“liniștea din care nimeni nu înțelege nimic
acolo se vor naște copiii
acolo ce rămâne mereu neatins va dansa
acolo mă voi juca
acolo voi face pui la cuptor
acolo voi adormi
și cine mă vă adormi
va fi mai puternic decât cine mă va învia”

“ știe să moară merită să adoarmă lângă ceva care trăiește
nu ne vom spune niciodată pe nume
nu ne vom întâlni niciodată la șase
nu vom rosti nici măcar un cuvânt
desenez în aer gustul cozonacilor abia scoși din cuptor”

“fericirea e acolo unde nu se pierde decât ce a fost
atins
și rămâne orice știe să rabde”

[Elefantul de bibliotecă]

De la Cristina Drăghici îmi amintesc că am citit o singură poezie, cred că pe omiedesemne, și imediat după aceea am cumpărat volumul, ca în cazul Ramonei Boldizsar sper să nu se oprească la unul singur. Nu cred să m-ai fi întâlnit o astfel de forță în orice altă poezie, de departe dă clasă multor poezii cu mize feministe și tind să cred că asta fără o neapărată dorință de a o face. Pur și simplu răsfoiești puțin cartea, te uiți pe copertă și dai peste versuri ca: „nu vreau să mă întorc/într-o lume/unde sunt strânsă de mână/ doar pentru că altfel/ se moare”. Din start rămâi puțin dezarmat(ă) în ideea că de la bun început ești pus(ă) să privești întreaga realitate cu un ochi hiper critic. Nu ți se lasă absolut deloc răgaz. „Vina” e poate a mea pentru că cel mai probabil sunt o cititoare cu prea multe prejudecăți și spun asta pentru că din nou nu mă așteptam să abunde nici poezia Cristinei în atât de multă sensibilitate, fapt ce cu siguranță se va bate cap în cap cu ce urmează să spun. Pentru că totul se împletește cu o poezie a traumei, cu accente de cinism care uneori parcă frizează și sadismul.

Realitatea cuprinsă în volumul anticorp (Charmides, Bistrița, 2019) este una care are valențe de sadism, asta pentru că cel mai probabil puțini poeți (sau scriitori de tot felul) au curajul să expună cu atât de multă libertate de exprimare aspecte întunecate ale existenței umane.
https://cutrompaprincarti.com/2021/06...

[Valentin Nitnelav]

Am remarcat la Cristina o forță lăuntrică deosebită, închisă ca într-un zid (metaforic) ce trebuia să iasă afară.
Fetița din a doua poezie, „Iluminare”, se pierde pe malul unui lac, moare, apoi reînvie, pentru ca, în final, să nu mai existe.
Aceste versuri au reușit să-mi pipăie inima și să mă facă să-mi înțeleg mai bine singurătatea.
„îmi înfig scoicile în tălpi
asta e fericirea
blugii rămași neîmpachetați pe nisip
de ce să nu dansez eu aici până mor
stau cu ochii închiși
și simt doar cum lumina
mă radiografiază
și nu aud claxoanele alarmele cometele
nu văd ozeneurile
incendiile avorturile usile închise
îmi amintesc bicicleta ta albă...”
„am pierdut o fetiță
și încă pendulez în jurul cadavrului ei
am pierdut o fetiță cuminte
la malul unui lac
îi mai dau târcoale din când în când
mă lovesc de părul ei care încă plutește
port pe brațele mele o fată foarte bună
care a murit strigând mama
din cand în cand învie la lumina
unei lămpi cu gaz
lângă ea pur și simplu se tace
și zvâcnirile încetează și viermii
își văd de drum
venele se reaprind ca luminile orașului
întotdeauna la cinci dimineața
și după mult întuneric
încă mai poate duce lumina
ești atât de frumoasă atunci când
nu mai vrei nimic”

[Sandra Saade]

Descoperire

carnea ta a căzut de pe oasele mele
ca o cortină
gura își încordează toți mușchii

ochii din inimă pornesc poligraful pentru inima însăși

despre pace se poate scrie ca despre cineva
care bate moartea ca pe o minge pe pieptul tău

palma ta dreaptă peste pleoapele mele
înseamnă anatomia frumosului

înainte să mi se smulgă timpanele am auzit
scrie ceea ce nu se poate vedea

[Lorena Miterici]

nu vreau să mă întorc
într-o lume
unde sunt strânsă de mână
doar pentru că altfel
se moare

[kai lol]

3.5

[raluca]

nu vreau să mă întorc

într-o lume
unde sunt strânsă de mână
doar pentru că altfel
se moare

[Alessia]

3.5⭐️/5

,,ești atât de frumoasă atunci când
nu mai vrei nimic"

[Andreea]

“Fericirea e acolo unde nu se pierde decât ce a fost atins
Și rămâne orice știe sa rabde”

[specter]

3.5
respir
nu vreau să mă întorc
intr-o lume
unde sunt strânsă de mână
doar pentru că altfel
se moare.

[RAI]

„Cum se poate iubi ceva care oricum moare”

[Carmen]

(frica)
"clipeste deasupra barbatului pe care il iubim
amandoua cel mai mult

se ghemuieste ca un leopard in jurul inimii mele
simt ca i se face foame

inima mea
e singura ei carne"

[Andrada]

Am scris aici mai multe despre volum✨:
https://citestema.ro/anticorpul-femin...