La Geto-Daci si in toata lumea antica, ziua de 25 decembrie era marea Sarbatoare a Luminii, cand durata zilei incepe sa creasca si scade durata noptii. La stramosii nostrii Geto-Daci si in Adevarata Tara Sfanta, in Geto-Dacia Edenica, nu a existat niciodata acest obicei pe care il practica adeptii Talmudului si ai Torei. Pe cale de consecinta, se impune revenirea la sarbatorirea in prima zi a Anului Nou numai a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, asa cum este traditia noastra stramoseasca.
Este de neinteles de ce, pentru aflarea Adevarului privind Nasterea Fiului lui Dumnezeu, nu sunt valorificate informatiile extrem de pretioase oferite de placile de aur si cele de plumb gasite la Sinaia, in anul 1875. De asemenea, sunt ignorate dovezile existente in fresca din Ravenna (Italia), in privinta celor trei magi de la Rasarit, care sunt imbracati in portul Geto-Dac, avand pe cap caciuli de tarabostes daci. Cei trei magi au dus Fiului lui Dumnezeu aur, smirna si tamaie. Colinda ”Hristos s-a Nascut” confirma acest Adevar astfel: „Pastorii cu fluierile, Pre-El il maresc./Si ca la nou Imparat/Daruri ii cinstesc: Aur, smirna si tamaie/Mila Domnului sa fie/ Mila Lui cu lumea toata/ Si pana-n vecie”. Darurile erau din Geto-Dacia? Aurul era de la Rosia Montana la fel ca si cel gasit in piramidele din Egipt si in mormantul lui Tutankamon? Smirna si tamaia erau medicamente cunoscute si folosite in medicina Geto-Dacilor.