"Din orice te-ai naște, oricare ți-ar fi rădăcinile... trebuie să alegi să fii cumva. Și n-ai cum să alegi altfel decât cu sufletul: cu sufletul asculți și poveștile codrului și cântecele poporului, și zumzetul izvoarelor... și păsările cerului, iar în sufletul tău se desparte ce-i al tău de ce-i al altora." (Adrian Lesenciuc, Balada)
Pur și simplu minunată această carte despre Ciprian Porumbescu. Nu pot să spun ce m-a impresionat mai tare; să fie drama familiei sale în care moartea a luat viață după viață, să fie iubirea lui neîmplinită pentru Berta, să fie căutarea neostoită a compozitorului de a-și împlini destinul prin muzică, să fie durerea din care a izvorât "Balada"? ...sau toate la un loc?
”Viena e uimitoare. Privesc în toate direcțiile și nu mă pot obișnui cu gândul că toate acestea există. Trăsura mă lasă în cartierul Mariahilf, foarte aproape de inelul centrul, de Openring, la Epaminonda Bucevschi, pictorul Bucovinei care a trăit la Ilișești, dar care a plecat din satul lui și a devenit celebru în Viena. Mă întâmpină Josefina, menajera. Descarc tot și încerc să mă așez. Nu pot. Mă ridic și plec în oraș. Eu, care am văzut doar acea frumusețe sălbatică a Obcinilor până să mi se deschidă în fața ochilor splendoarea burgului, până să simt farmecul Sucevei sau al Cernăuților, care nici cu biete cartiere mărginașe ale Vienei nu se pot compara, nu am înțeles nimic din această viață. Nici nu știi ce pierzi cînd rămâi doar în orizuntul colinelor care-ți mărginesc satul. Există frumusețe. Și astfel de frumusețe. Notez în grabă pe hârtie clădirile impunătoare pe lângă care am trecut cu trăsura, cele pe lângă care trec și care, prin ochi, pătrund direct în suflet: Palatul Politehnicii, Biserica Sfântul Carol, Palatul Artiștilor, Academia de Arte Plastice. Aici a învățat Epaminonda, cu profesorul Anselm Feuerbach. Poate voi citi mai târziu aceste gânduri notate la intrarea mea în Viena și voi parcurge cu ochii minții splendoarea. Urmează Biserica Sfânta Elisabeta, Opera, Palatul Justiției, Palatul Parlamentului, Primăria cea nouă, Universitatea. Apoi Palatul Imperial. Nimeni dintre cei care vor citi aceste gânduri nu va înțelege nimic din această înșiruire. Poate doar dacă au trecut printr-o Vienă care nu se va schimba. (...)