Barbarism With a Human Face

by Bernard-Henri Lévy, George Holoch (Translator)

Levy was a left-wing student leader during the events of May 1986; Barbarism With A Human Face is a fiercely polemical transvaluation of his former values, proclaiming that what seemed to be the hope of the world is really its destruction and that what seemed to be progress is really the approaching and inevitable triumph of all the forces of darkness. This is a book of iconoclastic prophecy, whose central intention is to show that behind the mask of revolutionary benevolence hums the motor of absolute evil.

Genres: Philosophy, Nonfiction, History, France, Politics

210 pages, Paperback

First published May 10, 1977

About the author

Bernard-Henri Lévy is a philosopher, activist, filmmaker, and author of more than thirty books including The Genius of Judaism, American Vertigo, Barbarism with a Human Face, and Who Killed Daniel Pearl? His writing has appeared extensively in publications throughout Europe and the United States. His documentaries include Peshmerga, The Battle of Mosul, The Oath of Tobruk, and Bosna! Lévy is cofounder of the antiracist group SOS Racisme and has served on diplomatic missions for the French government.

Reviews

[Tighy · Rating 4 out of 5]

Într-o atmosferă extrem de pesimistă plină de lirism, Lévy încearcă să răspundă întrebării care revine obsedantă și încăpățânată de-a lungul acestei cărți -De ce există Putere, adică Putere mai degrabă decât nimic? Cum operează ea? Există oare societăți fără putere și ideea însăși are sau nu vreun sens? De unde se trage perenitatea Puterii, de unde faptul că merge înainte, dar de trecut nu trece? Altfel spus, ce anume o face una cu trupul însuși al oamenilor, țintuind-o astfel pe firmamentul orizontului nostru. Spre deosebire de Bakunin, care susținea că există un instinct originar, rebel oricărei puteri și unde revoluția își află neîntrerupt sursa, Lévy constată că nu există dorințe rebele sau corozive care să nu fie simple variante ale purei voințe a Stăpânului; că în acord cu el puterea pătrunde până în miezul dorinței și, iarăși împotriva lui; că nu dorința face puterea, ci puterea determină, structurează și face posibilă dorința.

[Célis Nights dos Anzóis Pereira · Rating 5 out of 5]

"Ne connaît-on pas des civilisations qui, tel L'Empire romain, ont mis des siècles à s'aviser que leur mort était consommé? L'âge féodal ne fut-il pas le premier à aspirer de toute son âme, de toutes ses fables, à l'immobilité? Oui, bien sûr, mais ce n'est plus de cela qu'il s'agit quand advient l'age industriel. Car qu'on y prenne garde: nier la mort absolue cela ne signifie plus que l'on s'essaie à enrayer le cours du temps; c'est même le contraire qui se produit, puisqu'on ne cesse de le hâter, de le précipiter et qu'il n'y a plus de poche d'immobilité dont on ne brise la resistence. Ce n'est pas non plus qu'on' tente effectivement d'arrêter le procès de la mort; on n'en finit pas de le provoquer, de le programmer, sous la forme de l'obsolescence des marchandises, de la rotation du capital ou du cycle de la production. Ce n'est pas davantage qu'on vive auprès de cette mort, comme avec un monstre rassurant à force de le côtoyer; le capitalisme vit la mort, il vit proprement de la mort, tout en la déniant et en refusant de la figurer... Et voilà bien le mystère. Et voilà bien la vrai révolution. De cette mort qu'il organise tout en refusant de la penser, il fait le paradoxal détour par quoi il affirme sa propre vie. De la destruction qu'il pratique, tout en feignant de l'ignorer, il fait l'atelier de ses pyramides. Il vise une éternité dont le nombre est périssable. Il pense une immortalité qui se monnaie de la mort permanente. Le capitalisme est le premier mode de production qui machine ses cohérences moins en dépit qu'en vertu de l'entropie qui le mine."

[Leonardo]

...tampoco había nada en Barbarie à visage humain (Barbarie con rostro humano), de Lévy, publicado dos meses después que el anterior, que los lectores franceses no pudieran haber encontrado en L'Homme révolté (El hombre rebelde) de Albert Camus.

Postguerra Pág.727

[Andres Sanchez · Rating 5 out of 5]

Lo leí de un tirón y, cuando lo acabe, no pude dejar de sentir desazón. Si me hubiera topado con este libro en 2010 seguramente no habría cometido ese error de mi vida que fueron los mal llamados "estudios" "culturales", una de las caras más bonitas y más populares de la barbarie. Golpea, obliga a pensar en cómo, cuarenta años después de que Levy mostró las aporías de la izquierda, seguimos cayendo en ese Kool-Aid intelectual.

[Museveni · Rating 2 out of 5]

Cents de page qui combattent une seul faible épouvantail.

[Mary Fisher · Rating 5 out of 5]

I first read this while a student in China sometime between 1977 and 87.

It was an important book for me in that context.

[Josh · Rating 4 out of 5]

“Marxism is the opium of the people.” With a host of phrases like this, Lévy shakes you from the dream of socialism, the barbarism of his title. This biting critique of all theories of the good society gave him instant celebrity status in France. Against the state-sponsored socialism of his day, Lévy argued that any abstract “good” hatched in the minds of intellectuals inevitably contains a seed of totalitarianism: such good will always justify the evil that precedes it. The best an intellectual can do, then, is to fight evil. But this pessimism is a kind of optimism. It leaves it to us, to everyone, to work out the good, little by little, for ourselves.

[Laurent Szklarz]

...