Procesul lui Cioran

by Adrian Buzdugan

"Eseul lui Adrian Buzdugan ne propune holograma unui Cioran așa cum ni-l etalează plaja comentariilor operei sale din ultimele decenii. Un Cioran devenit de mult timp un "caz" profitabil pentru demolatorii de statui, un "vinovat convenabil", hăituit de exegeți a căror minima moralia este patima comentariului tezist și tendențios, nu rareori resentimentar, alături de puțini exegeți onești sau de martori oculari, cei din urmă interesați mai degrabă exhibe meritul de a fi fost cândva lângă un Guru providențial.

E simulat un proces din care nu lipsește nici depoziția eseistului și, implicit, nici hotărârea sa definitivă: Cioran rămâne un gânditor istoric important pentru Franța și România; n-a fost legionar, chiar dacă, în tinerețe, a suferit rătăciri temporale. Spune eseistul: "Oricât ar evita atât de încrâncenații acuzatori ai lui Cioran, rămâne o întrebare nepusă, care le zădărnicește orice construcție părtinitoare: De ce nu a fost Cioran legionar cu acte în regulă?""

Ion Dur

214 pages, Paperback

First published January 1, 2020

Reviews

[Radu Deme · Rating 4 out of 5]

O carte pe care o percep ca necesară, precum răspunsul adresat detractorilor unei gândiri ce nu se mai poate apăra, depășind de mult cercul strâmt al Ființării...

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Generația ’27, numită așa de criticul literar Dan C. Mihăilescu după anul lansării programului în foileton „Itinerariu spiritual“, de Mircea Eliade, 1927, și urmat la numai un an distanță de „Manifestul «Crinului Alb»“, semnat de Sorin Pavel, Ion Nestor și Petre Pandrea, a fost un fenomen complex care a înglobat tineri din toate domeniile culturii, artă, filosofie, științe sociale etc. După înfăptuirea României Mari, era prima generație necondiționată istoric , dar care, ironic, trebuia să-și asume o nouă misiune istorică. Ridicată prin paricid împotriva generației dinainte, „în care nimeni n-a gândit cu adevărat“ și care trăise doar din „împrumuturi necernute și din gânduri neisprăvite“ („Manifestul «Crinului Alb»“), ea își propunea să ridice România cultural și spiritual, făcând-o egala celorlalte vârfuri europene. O generație care cerea „primatul inteligenței, muncii, cinstei, priceperii și ordinei“, care năzuia „ca Țara să capete o importanță culturală, ce nu o avea din pricina politicienilor agramați și obtuzi“ și care voia „moralitate nouă, metode loiale, pricepere la cei care conduc cultura și în genere viața țării [...], selecția naturală a valorilor poporului nostru, luptând împotriva nepotismului, ipocriziei, afacerismului“. Inițial, această grupare generaționistă atât de vădit ostilă bătrânilor – care nu promova valorile ortodoxismului, ci era mai degrabă „dezagreabil mistică“, cum o vedea Camil Petrescu, „orientată autohtonist“– s-a dorit a fi una apolitică. Și Asociația Criterion, care a activat între 13 octombrie 1932 și 11 decembrie 1933, nu era decât „o asociație de filosofie, arte și litere“, după spusele lui Petru Comarnescu, unul dintre membrii fondatori, puținele teme politice din programul dezbaterilor publice fiind abordate nepropagandistic, doar ca teren, ca pretext de manifestare a spiritului critic în perimetrul teoretic .