Horodiște

by Ion Druță

136 pages, Paperback

Published January 1, 2016

About the author

Ion Panteley Drutse was born in the village of Horodishte Dondusheny district, Moldova republic in 1928. He graduated from the higher literary courses of the Institute of Literature "A.M. Gorky" of the Union of Writers of the USSR. He began his literary career in 1953 with his collection of stories In Our Village, followed by A Story of Love next year. During three decades there appeared many novels, stories, plays and books for children: The yearning for People, Ant's Story, Trofimash, The Big Sitting Room, From Green to Green, The Belfry, The White Church, The Birds of Our Youth and others.
He was awarded the State Prize of Moldova as a playwright and prose writer.
He is a member of Moldova's Union of writers but he lives in Moscow.



Ion Druță (n. 3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor moldovean.
A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1960 locuiește la Moscova, Rusia.
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărânii în pămân t", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. fac parte din fondul de aur al literaturii naționale contemporane.
Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" și romanul "Balade din câmpie" (prima parte a dilogiei "Povara bunătății noastre"), Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova (la 30 decembrie 1992). A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).
Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai Cimpoi, "Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul". În anii regimului totalitar comunist, Ion Druță a avut curajul să se ridice deasupra principiului abordării realității de pe pozițiile de clasă.
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. [1]
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” și la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, „La noi în sat”, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele „Frunze de dor”, „Povara bunătății noastre”. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând și în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică și dramaturgie.

Reviews

[Natalia UN · Rating 5 out of 5]

Horodiște este satul de baștină al autorului, descris atât frumos încât apar imagini în fața ochilor: cu căsuțe din lut, cu țărani care pleaca în câmp, cu gospodine care pregătesc cina pentru toată familia. A trecut prin multe Ion Druță - sărăcie, foamete, lipsuri, pierderea oamenilor dragi, dar a știut să păstreze în inimă și în amintiri micile bucurii pe care le-a trăit alături de cei dragi, căldura sufletească față de viața autentică la sat 🏠.

📚 "Ar fi bine, poate, să ne oprim pe-o clipă şi să discutăm: ce-o fi însemnând în concepția unui moldovean a ajunge la
o viață bună, a deveni un gospodar bun? După ce-o să stăm o noapte întreagă vânturând pleava din grâu, o să vedem
că de vină nu e decât vechea noastră sărăcie. A fi un bun gospodar în concepția omului nostru nu înseamnă decât să ai o casă ca lumea, o vită bine ținută pe lângă casă, o haină mai curățică în zi de sărbătoare, pentru tine și pentru copilul tău, o oră liberă înainte de hodina nopții și două cănuțe cu vin pentru când va trece pe la tine un vechi și bun pri-
eten... E ceva condamnabil, e ceva criminal în felul acesta de-a înţelege şi a-ți trăi viaţa?"

📚 "Uneori, la câte-o răscruce, te oprea din drum o bătrânică, scotea un măr, o prăsadă, zicând să fie de sufletul cutărui sau cutărui. Tu porneai mai departe cu pomana, caldă din căldura celui care ți-a dat-o, și erai atunci nu atât un om dintr-un
sat de oameni, cât o punte într-o viță de alte neamuri, o punte între cei ce au fost, dar nu mai sunt, între cei ce sunt şi n-au să mai fie."

[Vera]

“Horodiște” este o nuvelă memorialistică, o proză ce mângâie frunze de dor din împărăția copilăriei a scriitorului.

Senin și afabil scrie Ion Druță, e plin de dragoste și căldură. Și de-ar atinge un punct mai crud și dureros în conținutul cărții, te va purta încet și ușor să nu te împiedici de vreo emoție mai distructivă.

Horodiște e izvorul roadelor sale sufletești, e povara bunătății noastre, e construcția unei conexiuni dintre mamă și fiu, care te emoționează.

Prin Horodiște este scris și istorie, cu detalii grele de imaginat. Dar iubirea, credința și speranța le-a învins pe toate.

“Horodiște” e una dintre lecturile relaxante de seară care îți transmite o doză de liniște și pace interioară.

[✨Adina✨ · Rating 4 out of 5]

O carte care te rupe de lume și te coboară într-o tăcere grea, ancestrală. Druță scrie cu o luciditate dureroasă despre uitare, dezrădăcinare și blestemul care apasă peste oameni și pământ. Lectura e densă, plină de simboluri care nu țipă, dar dor.

„Suntem obosiți cu toții, dar somnul nu mai vine. Nici casă, nici masă, nici zi, nici noapte. Păream aruncați din circuitul obişnuit al vieții, de parcă un groaznic blestem ar fi căzut peste noi, un blestem care a legat şi lutul casei, şi lutul din noi într-o nesfârşită tăcere, într-o nesfârşită păcătuire, din care nu vom mai putea ieși.”

Acest fragment mi-a rămas în minte ca un ecou. „Horodiște” nu e doar despre sat, ci despre o lume care se destramă tăcut, o elegie a ceea ce am pierdut fără să ne dăm seama.