What do you think?
Rate this book
Cântecele iubirii
Există în viețile fiecăruia dintre noi clipe în care suntem copleșiți – ori de bucurii uriașe, ori de nenorociri. Printre aceste experiențe-la-limită se află mai ales momentele de intimitate cu Dumnezeu, dar și cele în care suntem îndrăgostiți. Clipele de extaz se sustrag îndeobște verbalizării: le trăim ca atare. Și am simțit cu toții că traversăm uneori experiențe în urma cărora nu putem decât să tăcem. Rămâne însă, în adâncul nostru, o irepresibilă nevoie de a le împărtăși celorlalți ceea ce am trăit, dar și de a păstra pentru noi, „pe hârtie”, amintirea respectivelor momente prin descrieri cât mai exacte.
Însă cum să descrii ceea ce scapă oricărei descrieri? Cum să închizi într-un text ceea ce nu se lasă încapsulat, înțeles, circumscris prin limbaj? Ar însemna să numim ceea ce nu se lasă numit, să exprimăm ceea ce nu se lasă exprimat fiindcă e, de fapt, de neînțeles, paradoxal, dincolo de rațiune. Oamenirea n-a găsit până acum alt mijloc mai potrivit de a exprima inexprimabilul decât poezia. Cu ambiguitatea și precizia ei simultane, cu aerul ei vag și totuși exact, poezia a reușit imposibilul: să păstreze în lume experiențe pe care, altfel, le-am fi pierdut.
Selecția catrenelor a fost realizată de Shahram Shiva, care le-a tradus din persană în limba engleză. După fiecare catren sunt indicate numărul strofei și ediția în care a apărut inițial în traducerea engleză .
Însă cum să descrii ceea ce scapă oricărei descrieri? Cum să închizi într-un text ceea ce nu se lasă încapsulat, înțeles, circumscris prin limbaj? Ar însemna să numim ceea ce nu se lasă numit, să exprimăm ceea ce nu se lasă exprimat fiindcă e, de fapt, de neînțeles, paradoxal, dincolo de rațiune. Oamenirea n-a găsit până acum alt mijloc mai potrivit de a exprima inexprimabilul decât poezia. Cu ambiguitatea și precizia ei simultane, cu aerul ei vag și totuși exact, poezia a reușit imposibilul: să păstreze în lume experiențe pe care, altfel, le-am fi pierdut.
Selecția catrenelor a fost realizată de Shahram Shiva, care le-a tradus din persană în limba engleză. După fiecare catren sunt indicate numărul strofei și ediția în care a apărut inițial în traducerea engleză .
112 pages, Hardcover
First published January 1, 2000
28 people want to read
About the author
Jalal ad-Din Muhammad ar-Rumi
1,171 books15.6k followersSufism inspired writings of Persian poet and mystic Jalal ad-Din Muhammad ar-Rumi; these writings express the longing of the soul for union with the divine.
Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī - also known as Jalāl ad-Dīn Muhammad Balkhī, Mevlânâ/Mawlānā (مولانا, "our master"), Mevlevî/Mawlawī (مولوی, "my master") and more popularly simply as Rumi - was a 13th-century Persian poet, jurist, Islamic scholar, theologian and Sufi mystic who lived in Konya, a city of Ottoman Empire (Today's Turkey). His poems have been widely translated into many of the world's languages, and he has been described as the most popular poet and the best-selling poet in the United States.
His poetry has influenced Persian literature, but also Turkish, Ottoman Turkish, Azerbaijani, Punjabi, Hindi, and Urdu, as well as the literature of some other Turkic, Iranian, and Indo-Aryan languages including Chagatai, Pashto, and Bengali.
Due to quarrels between different dynasties in Khorāṣān, opposition to the Khwarizmid Shahs who were considered devious by his father, Bahā ud-Dīn Wālad or fear of the impending Mongol cataclysm, his father decided to migrate westwards, eventually settling in the Anatolian city Konya, where he lived most of his life, composed one of the crowning glories of Persian literature, and profoundly affected the culture of the area.
When his father died, Rumi, aged 25, inherited his position as the head of an Islamic school. One of Baha' ud-Din's students, Sayyed Burhan ud-Din Muhaqqiq Termazi, continued to train Rumi in the Shariah as well as the Tariqa, especially that of Rumi's father. For nine years, Rumi practised Sufism as a disciple of Burhan ud-Din until the latter died in 1240 or 1241. Rumi's public life then began: he became an Islamic Jurist, issuing fatwas and giving sermons in the mosques of Konya. He also served as a Molvi (Islamic teacher) and taught his adherents in the madrassa. During this period, Rumi also travelled to Damascus and is said to have spent four years there.
It was his meeting with the dervish Shams-e Tabrizi on 15 November 1244 that completely changed his life. From an accomplished teacher and jurist, Rumi was transformed into an ascetic.
On the night of 5 December 1248, as Rumi and Shams were talking, Shams was called to the back door. He went out, never to be seen again. Rumi's love for, and his bereavement at the death of, Shams found their expression in an outpouring of lyric poems, Divan-e Shams-e Tabrizi. He himself went out searching for Shams and journeyed again to Damascus.
Rumi found another companion in Salaḥ ud-Din-e Zarkub, a goldsmith. After Salah ud-Din's death, Rumi's scribe and favourite student, Hussam-e Chalabi, assumed the role of Rumi's companion. Hussam implored Rumi to write more. Rumi spent the next 12 years of his life in Anatolia dictating the six volumes of this masterwork, the Masnavi, to Hussam.
In December 1273, Rumi fell ill and died on the 17th of December in Konya.
Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī - also known as Jalāl ad-Dīn Muhammad Balkhī, Mevlânâ/Mawlānā (مولانا, "our master"), Mevlevî/Mawlawī (مولوی, "my master") and more popularly simply as Rumi - was a 13th-century Persian poet, jurist, Islamic scholar, theologian and Sufi mystic who lived in Konya, a city of Ottoman Empire (Today's Turkey). His poems have been widely translated into many of the world's languages, and he has been described as the most popular poet and the best-selling poet in the United States.
His poetry has influenced Persian literature, but also Turkish, Ottoman Turkish, Azerbaijani, Punjabi, Hindi, and Urdu, as well as the literature of some other Turkic, Iranian, and Indo-Aryan languages including Chagatai, Pashto, and Bengali.
Due to quarrels between different dynasties in Khorāṣān, opposition to the Khwarizmid Shahs who were considered devious by his father, Bahā ud-Dīn Wālad or fear of the impending Mongol cataclysm, his father decided to migrate westwards, eventually settling in the Anatolian city Konya, where he lived most of his life, composed one of the crowning glories of Persian literature, and profoundly affected the culture of the area.
When his father died, Rumi, aged 25, inherited his position as the head of an Islamic school. One of Baha' ud-Din's students, Sayyed Burhan ud-Din Muhaqqiq Termazi, continued to train Rumi in the Shariah as well as the Tariqa, especially that of Rumi's father. For nine years, Rumi practised Sufism as a disciple of Burhan ud-Din until the latter died in 1240 or 1241. Rumi's public life then began: he became an Islamic Jurist, issuing fatwas and giving sermons in the mosques of Konya. He also served as a Molvi (Islamic teacher) and taught his adherents in the madrassa. During this period, Rumi also travelled to Damascus and is said to have spent four years there.
It was his meeting with the dervish Shams-e Tabrizi on 15 November 1244 that completely changed his life. From an accomplished teacher and jurist, Rumi was transformed into an ascetic.
On the night of 5 December 1248, as Rumi and Shams were talking, Shams was called to the back door. He went out, never to be seen again. Rumi's love for, and his bereavement at the death of, Shams found their expression in an outpouring of lyric poems, Divan-e Shams-e Tabrizi. He himself went out searching for Shams and journeyed again to Damascus.
Rumi found another companion in Salaḥ ud-Din-e Zarkub, a goldsmith. After Salah ud-Din's death, Rumi's scribe and favourite student, Hussam-e Chalabi, assumed the role of Rumi's companion. Hussam implored Rumi to write more. Rumi spent the next 12 years of his life in Anatolia dictating the six volumes of this masterwork, the Masnavi, to Hussam.
In December 1273, Rumi fell ill and died on the 17th of December in Konya.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
May 15, 2021
"Se spune că există ferestre de la o inimă la alta,
Dar cum pot exista ferestre acolo unde nu există ziduri?"
Cel mai cunoscut mistic persan își declară prin rubaiatele sale beția(dragostea) fată de Dumnezeu într-un mod aparte, interpretînd prin tot ce îl înconjoară credința/dorința de a trece dincolo de condiția lui.
Singurul aspect care m-a nemulțumit la această carte e traducerea din engleză, păcat că nu s-a insistat pe una direct din persană. Sigur s-au pierdut anumite sensuri.
Dar cum pot exista ferestre acolo unde nu există ziduri?"
Cel mai cunoscut mistic persan își declară prin rubaiatele sale beția(dragostea) fată de Dumnezeu într-un mod aparte, interpretînd prin tot ce îl înconjoară credința/dorința de a trece dincolo de condiția lui.
Singurul aspect care m-a nemulțumit la această carte e traducerea din engleză, păcat că nu s-a insistat pe una direct din persană. Sigur s-au pierdut anumite sensuri.
October 20, 2024
Îmi place enorm Rumi, însă, citind traducerea în română, pur și simplu nu mi-a plăcut.
Cred că unele texte nu se pot traduce bine oricât s-ar încerca.
Cred că unele texte nu se pot traduce bine oricât s-ar încerca.
May 10, 2025
“Tot ce fac e greșit, dar Tu ești fapta mea bună
și asta-i de ajuns.
Dorința acestei vieți după beția îndrăgostită ești tu
și asta-i de ajuns.
Știu că atunci când mă voi hotărî să părăsesc acest trup
Oamenii vor întreba: “Ce a făcut?” Răspunsul ești Tu
și asta-i de ajuns.”
și asta-i de ajuns.
Dorința acestei vieți după beția îndrăgostită ești tu
și asta-i de ajuns.
Știu că atunci când mă voi hotărî să părăsesc acest trup
Oamenii vor întreba: “Ce a făcut?” Răspunsul ești Tu
și asta-i de ajuns.”
May 29, 2022
O frumoasă traducere a câtorva catrene scrise de Rumi, poetul nostru sufit preferat :)
Atât existența, cât și non-existența îmi sunt străine,
Și totuși a scăpa de acestea două nu-i un act nobil.
Dacă nu înnebunesc din cauza minunățiilor
pe care le port în inimă,
Asta se datorează nebuniei înseși.
Pe cărarea spre unire, înțeleptul și nebunul una sunt.
Pe drumul iubirii, prietenii apropiați și străinii sunt una.
Cel care a gustat vinul unirii cu sufletul suprem,
În credința sa, Kaaba și o capiște idolească una sunt.
De intrigile acestei lumi în devenire nu-ți fie teamă.
De ceea ce ți se întâmplă, oricum ți-ar fi norocul,
nu te înspăimânta
Ia cât mai mult din această singură gură de aer
care se numește viață.
Nu te gândi la ceea ce a trecut, iar de viitor nu-ți fie teamă.
Atât existența, cât și non-existența îmi sunt străine,
Și totuși a scăpa de acestea două nu-i un act nobil.
Dacă nu înnebunesc din cauza minunățiilor
pe care le port în inimă,
Asta se datorează nebuniei înseși.
Pe cărarea spre unire, înțeleptul și nebunul una sunt.
Pe drumul iubirii, prietenii apropiați și străinii sunt una.
Cel care a gustat vinul unirii cu sufletul suprem,
În credința sa, Kaaba și o capiște idolească una sunt.
De intrigile acestei lumi în devenire nu-ți fie teamă.
De ceea ce ți se întâmplă, oricum ți-ar fi norocul,
nu te înspăimânta
Ia cât mai mult din această singură gură de aer
care se numește viață.
Nu te gândi la ceea ce a trecut, iar de viitor nu-ți fie teamă.
December 28, 2021
Cred că traducerea e nefericită. Păcat. Totuși:
Dragostea e un ocean fără granițe și țărmuri
În care mulți se îneacă, însă nu se-aud(în largul lui)
nici gemete de regret, nici strigăte către Dumnezeu.
Există un rege care cunoaște orice mască-ți pui.
Chiar de stai în liniște sau te vaiți, el știe.
Toți vor să se semețească și să țină predici.
Eu sunt robul celui care prețuiește liniștea.
Nu e niciun rost a trăi fără a-ți da viața.
Am spus: „Mai întâi să te cunosc, apoi mor.”
Să fii una cu adevărul pentru doar o clipă
Face mai mult decât lumea și decât viața însăși.
M-a strâns în brațele Sale dulci ca nișe cuburi de zahăr.
Oricine va trece pe lângă mormântul meu se va îmbăta.
Dacă se va opri acolo, pentru vecie va fi beat.
Dacă se va scălda în ocean, atunci oceanul și
țărmurile se vor îmbăta.
Dacă va fi înmormântat, mormântul se va îmbăta.
Până când ucenicul nu se va anula de tot pe sine,
Uniunea nu i se va arăta.
Uniunea nu poate fi pătrunsă. E propria ta distrugere.
Altfel, orice om făr`de căpătâi ar putea deveni adevărul.
Când firea mea poetică găsește viață în repetarea
numelui lui Dumnezeu,
Zeița poeziei a intrat în casa minții.
A creat o mie de fecioare în fiecare vers
Și fiecare, neprihănită ca Maria, având prunc în pântece
și rămânând totuși fecioară.
Am adus o văpaie care proclamă:
„Tot ce nu-i bun să se îndepărteze de cărare!”
De intrigile acestei lumi în devenire nu-ți fie teamă.
De ceea ce ți se-ntâmplă, oricum ți-ar fi norocul,
nu te-nspăimânta.
Ia cât mai mult din această singură gură de aer
care se numește viață.
Nu te gândi la ceea ce a trecut, iar de viitor nu-ți fie frică.
Cercetarea nu va descoperi tainele adevărului
Și nici datul de pomană din bunuri și avuții.
Azi voi dansa un sama`amețitor
Și din țeasta-mi voi face o cupă.
Azi mă plimb aproape beat prin acest oraș
Căutând un raționalist să-l înnebunesc.
Poet nu-s și poezia nu m-ajută să trăiască de pe o zi pe alta.
Nu mă fălesc cu excelența pentru că
așa ceva nu mă privește.
Arta și excelența mea nu sunt decât o cupă
Și dacă aceasta nu-i servită de mâna Celui Preaiubit,
nici măcar n-am s-o ating.
Mergi și alege suferința, alege suferința, alege suferința.
N-am nicio soluție în afara suferinței.
Nu te simți singur, nu spune că n-ai prieteni.
Absența suferinței e cea care trebuie să te-ngrijoreze.
Câtă vreme vei mai medita la această viață de suferință?
Cât timp vei mai cugeta la această lume stricată?
Tot ce-ți poate lua e trupul.
Nu mai îngâna toate prostiile și nu mai cugeta.
Dragostea e un ocean fără granițe și țărmuri
În care mulți se îneacă, însă nu se-aud(în largul lui)
nici gemete de regret, nici strigăte către Dumnezeu.
Există un rege care cunoaște orice mască-ți pui.
Chiar de stai în liniște sau te vaiți, el știe.
Toți vor să se semețească și să țină predici.
Eu sunt robul celui care prețuiește liniștea.
Nu e niciun rost a trăi fără a-ți da viața.
Am spus: „Mai întâi să te cunosc, apoi mor.”
Să fii una cu adevărul pentru doar o clipă
Face mai mult decât lumea și decât viața însăși.
M-a strâns în brațele Sale dulci ca nișe cuburi de zahăr.
Oricine va trece pe lângă mormântul meu se va îmbăta.
Dacă se va opri acolo, pentru vecie va fi beat.
Dacă se va scălda în ocean, atunci oceanul și
țărmurile se vor îmbăta.
Dacă va fi înmormântat, mormântul se va îmbăta.
Până când ucenicul nu se va anula de tot pe sine,
Uniunea nu i se va arăta.
Uniunea nu poate fi pătrunsă. E propria ta distrugere.
Altfel, orice om făr`de căpătâi ar putea deveni adevărul.
Când firea mea poetică găsește viață în repetarea
numelui lui Dumnezeu,
Zeița poeziei a intrat în casa minții.
A creat o mie de fecioare în fiecare vers
Și fiecare, neprihănită ca Maria, având prunc în pântece
și rămânând totuși fecioară.
Am adus o văpaie care proclamă:
„Tot ce nu-i bun să se îndepărteze de cărare!”
De intrigile acestei lumi în devenire nu-ți fie teamă.
De ceea ce ți se-ntâmplă, oricum ți-ar fi norocul,
nu te-nspăimânta.
Ia cât mai mult din această singură gură de aer
care se numește viață.
Nu te gândi la ceea ce a trecut, iar de viitor nu-ți fie frică.
Cercetarea nu va descoperi tainele adevărului
Și nici datul de pomană din bunuri și avuții.
Azi voi dansa un sama`amețitor
Și din țeasta-mi voi face o cupă.
Azi mă plimb aproape beat prin acest oraș
Căutând un raționalist să-l înnebunesc.
Poet nu-s și poezia nu m-ajută să trăiască de pe o zi pe alta.
Nu mă fălesc cu excelența pentru că
așa ceva nu mă privește.
Arta și excelența mea nu sunt decât o cupă
Și dacă aceasta nu-i servită de mâna Celui Preaiubit,
nici măcar n-am s-o ating.
Mergi și alege suferința, alege suferința, alege suferința.
N-am nicio soluție în afara suferinței.
Nu te simți singur, nu spune că n-ai prieteni.
Absența suferinței e cea care trebuie să te-ngrijoreze.
Câtă vreme vei mai medita la această viață de suferință?
Cât timp vei mai cugeta la această lume stricată?
Tot ce-ți poate lua e trupul.
Nu mai îngâna toate prostiile și nu mai cugeta.
December 22, 2021
"Trebuie să fii drept. Să iubești e un act virtuos
Și-i dăunător pentru cel ce are o inimă stricată.
Ceea ce numești iubire e numai poftă
Între poftă și iubire e o distanță enormă."
Și-i dăunător pentru cel ce are o inimă stricată.
Ceea ce numești iubire e numai poftă
Între poftă și iubire e o distanță enormă."
July 17, 2023
As fi vrut sa fi fost o traducere din persana, nu traducerea unei traduceri in engleza, am impresia ca s-a pierdut mult.
De asemenea, mi se pare ciudata perspectiva traducatorului de a considera poezia religioasa ca poezie erotica, ma intreb ce impact a avut in text...
De asemenea, mi se pare ciudata perspectiva traducatorului de a considera poezia religioasa ca poezie erotica, ma intreb ce impact a avut in text...
December 27, 2023
Frumoasă ediție, oribilă traducerea. Cum dracu traduci din engleză Rumi, e absurd. Efectiv e aiurea din toate punctele de vedere.
March 20, 2025
Traducerea nu e cea mai strălucită dar se înțelege :)
Displaying 1 - 9 of 9 reviews