What do you think?
Rate this book
Sînt alta
Arthur Rimbaud ar fi iubit arta cu care Svetlana Cârstean a actualizat Je est un autre. Svetlana este une autre în sensul precis intenționat de Rimbaud – cu adaosul capacității poeziei de a povesti direct și curajos o viață de azi. Un subtil simț al umorului, auzul perfect și privirea fără ifose dau acestei cărți o cadență deosebită, care pune de acord istoria poetei cu viața obștească. Frumusețea lumii în mișcare, prezentul care se îndepărtează și devine povești, plutesc prin tărîmuri geografice și psihologice în acest poem-fluviu.“
Andrei Codrescu
„Dacă aș semna regia unui film după Sînt alta, aș porni de la un anumit cadru: imaginea unei contorsioniste care își exersează mișcările în oglindă, oasele reliefându-se prin piele, frumusețea corpului imun la durere. Despre asta e vorba în noul volum al Svetlanei Cârstean, despre o abordare frontală a propriei identități, despre apropierea de sine prin îndepărtare, despre deteritorializarea traumei și a spaimelor pe care oamenii le poartă cu ei peste tot, oricât de mult s-ar îndepărta, în timp și spațiu, de momentul în care le-au trăit. Cinematice și impecabil pilotate la nivel formal, poemele din această carte proiectează filmul contactului uman cu realitatea haotică, uneori violentă, cu absențele fundamentale, cu geografiile emoționale și narațiuni personale ce revin obsesiv și te bântuie ca soundtrackul de la In the Mood for Love. O carte ca un föhn îndreptat spre o rană / care mai sîngerează încă.“
Anastasia Gavrilovici
Fragment:
sînt cîteva lucruri la care nu cred că m-aș pricepe prea bine
sinucidere
sex pe skype
playback
și-aici chiar nu are importanță că sînt afonă
am învățat însă în ultimii ani să privesc în jos în prăpastie
cu ochii aproape larg deschiși
am învățat în ultimii ani
să-mi număr mărunțișul
ca pe lingouri de aur
(…)
să constați tristețea nu e o vitejie
să spui ce trist nu e o contribuție
să te sperie orice contact rupt
orice conexiune întreruptă
nu e semn de maturitate
dar să-i lași să te vadă dezbrăcată pînă la capăt
e instinct pur
ca cel al apei care curge la vale
instinctul nevăzut al apei
Andrei Codrescu
„Dacă aș semna regia unui film după Sînt alta, aș porni de la un anumit cadru: imaginea unei contorsioniste care își exersează mișcările în oglindă, oasele reliefându-se prin piele, frumusețea corpului imun la durere. Despre asta e vorba în noul volum al Svetlanei Cârstean, despre o abordare frontală a propriei identități, despre apropierea de sine prin îndepărtare, despre deteritorializarea traumei și a spaimelor pe care oamenii le poartă cu ei peste tot, oricât de mult s-ar îndepărta, în timp și spațiu, de momentul în care le-au trăit. Cinematice și impecabil pilotate la nivel formal, poemele din această carte proiectează filmul contactului uman cu realitatea haotică, uneori violentă, cu absențele fundamentale, cu geografiile emoționale și narațiuni personale ce revin obsesiv și te bântuie ca soundtrackul de la In the Mood for Love. O carte ca un föhn îndreptat spre o rană / care mai sîngerează încă.“
Anastasia Gavrilovici
Fragment:
sînt cîteva lucruri la care nu cred că m-aș pricepe prea bine
sinucidere
sex pe skype
playback
și-aici chiar nu are importanță că sînt afonă
am învățat însă în ultimii ani să privesc în jos în prăpastie
cu ochii aproape larg deschiși
am învățat în ultimii ani
să-mi număr mărunțișul
ca pe lingouri de aur
(…)
să constați tristețea nu e o vitejie
să spui ce trist nu e o contribuție
să te sperie orice contact rupt
orice conexiune întreruptă
nu e semn de maturitate
dar să-i lași să te vadă dezbrăcată pînă la capăt
e instinct pur
ca cel al apei care curge la vale
instinctul nevăzut al apei
102 pages, Paperback
Published January 1, 2021
30 people are currently reading
818 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 162 reviews
March 18, 2021
cel mai frumos e un bărbat care citește Pascal
lângă tine
în avion
cea mai frumoasă
e cea care scrie pe scaunul de lângă hublou
(a woman bleeding on a plane cine are nevoie de ea a cui e)
știu fluxul ascuns al sângelui pe care nu poți să-l oprești
începând de la acea oră avionul zboară
începând de la ora șase dimineața caii încep să pască
începând de la ora opt puteți servi micul dejun
începând cu ora zece puteți depune contestații
a cui ești
ce fel de poetă ești tu întreabă hiromi cui te opui
începând cu ora nouă am venit la micul dejun
începând de azi a cui sunt
începând de când am fost a cuiva
începând cu ora zece caii nu mai pasc
începând de azi viitorul ne aparține
îmbătrânești începând de ieri
începând din prima zi m-am întrebat
tu a cui ești
lângă tine
în avion
cea mai frumoasă
e cea care scrie pe scaunul de lângă hublou
(a woman bleeding on a plane cine are nevoie de ea a cui e)
știu fluxul ascuns al sângelui pe care nu poți să-l oprești
începând de la acea oră avionul zboară
începând de la ora șase dimineața caii încep să pască
începând de la ora opt puteți servi micul dejun
începând cu ora zece puteți depune contestații
a cui ești
ce fel de poetă ești tu întreabă hiromi cui te opui
începând cu ora nouă am venit la micul dejun
începând de azi a cui sunt
începând de când am fost a cuiva
începând cu ora zece caii nu mai pasc
începând de azi viitorul ne aparține
îmbătrânești începând de ieri
începând din prima zi m-am întrebat
tu a cui ești
January 6, 2023
Scriu rar despre poezie, al cărei subiectivism în receptare și intimism mă determină, de multe ori, să spun doar că mi-a plăcut sau nu un volum, lăsându-le altora bucuria de a se (re)descoperi pe sine prin experiențele din versuri.
Dar am simțit de fiecare dată nevoia de a vorbi despre poezia Svetlanei Cârstean, care mereu mi se pare cea a unei zeități - cu o doză subtilă de răceală, de depărtare chiar și-n cele mai calde mărturisiri, de parcă ar trăi la distanță (chiar dacă aceleași senzații ca restul) și doar pe alocuri ar permite să se întrezărească o frântură de slăbiciune, de cedare. Chiar și-n intangibilitatea sa, poezia Svetlanei Cârstean împărtășește o familiaritate care nu face decât să te țină agățat de poeme ca de un colac de salvare.
Recenzia integrală: https://ancazaharia.ro/2023/01/poezia...
Dar am simțit de fiecare dată nevoia de a vorbi despre poezia Svetlanei Cârstean, care mereu mi se pare cea a unei zeități - cu o doză subtilă de răceală, de depărtare chiar și-n cele mai calde mărturisiri, de parcă ar trăi la distanță (chiar dacă aceleași senzații ca restul) și doar pe alocuri ar permite să se întrezărească o frântură de slăbiciune, de cedare. Chiar și-n intangibilitatea sa, poezia Svetlanei Cârstean împărtășește o familiaritate care nu face decât să te țină agățat de poeme ca de un colac de salvare.
Recenzia integrală: https://ancazaharia.ro/2023/01/poezia...
February 2, 2021
Dragă Svetlana,
Mi-a lipsit poezia ta. Tu știi că ești feblețea mea din poezia românească (ți-am spus-o adeseori), așa că mă bucur c-am terminat abia lansatul tău volum. Doar ca să-l pot lua de la capăt.
Îți mulțumesc că faci emoțiile (atot)cuprinzătoare 🤍
.
nu pregătită să mă despart de nimeni
am o noțiune inflexibilă despre apropiere
corpul meu stă înclinat în direcția din care vii tu
.
Funcționezi de cînd te știu
în tandem perfect cu o iluzie
.
pentru că ne alunecăm unii altora printre degete mereu
Mi-a lipsit poezia ta. Tu știi că ești feblețea mea din poezia românească (ți-am spus-o adeseori), așa că mă bucur c-am terminat abia lansatul tău volum. Doar ca să-l pot lua de la capăt.
Îți mulțumesc că faci emoțiile (atot)cuprinzătoare 🤍
.
nu pregătită să mă despart de nimeni
am o noțiune inflexibilă despre apropiere
corpul meu stă înclinat în direcția din care vii tu
.
Funcționezi de cînd te știu
în tandem perfect cu o iluzie
.
pentru că ne alunecăm unii altora printre degete mereu
April 28, 2023
5 stele nu sunt suficiente. Superba cartea!!!
February 16, 2021
Cu capul plecat recunosc că nu am fost o fană a poeziei până anul trecut, când am încercat să intru iar în acest spațiu, de care mă ferisem atâta amar de vreme. Poate că disprețul meu pentru poezie venea din asocierea pe care o făceam cu școala și cu orele nesfârșite de română în care disecam un poem până îl nenoroceam. Chiar dacă îmi plăcea o poezie în liceu, o analizam inconștient ca pentru școală și toate sentimentele reale parcă fugeau de mine, speriate de termeni precum "iambic", "metaforă personificatoare", etc.
Oricum, am făcut această introducere pentru a justifica faptul că nu mă pricep, nu am citit multă poezie, mă consider novice în acest sens. Totuși, anul trecut când am vrut să dau poeziei (și mai ales poeziei românești) o șansă, am ales să citesc volumul "Floarea de menghină" de Svetlana Cârstean. Evident, mi-a plăcut mult. L-am devorat într-o zi, stând în același loc, citind poeziile cu voce tare când nu le înțelegeam.
Sentimentul a fost acela de redescoperire a ceva ce ai și uitat că iubeai.
"Sînt alta" m-a făcut să simt și să înțeleg aspecte din interiorul meu într-o lumină diferită, dându-le parcă o adâncime de care nu știam că am nevoie. Abia îmi pot culege cuvintele, cred că s-a înțeles că o recomand. (dacă nu tuturor, măcar novicilor ca mine)
"nu am deloc imaginație
doar o dorință continuă de expulzare
și o nevoie să plîng
în timp ce luna se înalță retezată
ca un copil pe umerii tatălui
care îl aruncă întruna în mare
și îi vezi mereu numai capul
o minge peste ape metalice
lungi
cînd vara e gata și toamna
vine în valuri
e bine să fii departe
prietenii mei cei mai apropiați
nu înțeleg plînsul
ei nici nu plîng vreodată
mă privesc ca pe o lună nouă
de care nu poți să te apropii
și pe care o ai în față tot timpul
răceala și lacrimile ei
nu te ating"
Oricum, am făcut această introducere pentru a justifica faptul că nu mă pricep, nu am citit multă poezie, mă consider novice în acest sens. Totuși, anul trecut când am vrut să dau poeziei (și mai ales poeziei românești) o șansă, am ales să citesc volumul "Floarea de menghină" de Svetlana Cârstean. Evident, mi-a plăcut mult. L-am devorat într-o zi, stând în același loc, citind poeziile cu voce tare când nu le înțelegeam.
Sentimentul a fost acela de redescoperire a ceva ce ai și uitat că iubeai.
"Sînt alta" m-a făcut să simt și să înțeleg aspecte din interiorul meu într-o lumină diferită, dându-le parcă o adâncime de care nu știam că am nevoie. Abia îmi pot culege cuvintele, cred că s-a înțeles că o recomand. (dacă nu tuturor, măcar novicilor ca mine)
"nu am deloc imaginație
doar o dorință continuă de expulzare
și o nevoie să plîng
în timp ce luna se înalță retezată
ca un copil pe umerii tatălui
care îl aruncă întruna în mare
și îi vezi mereu numai capul
o minge peste ape metalice
lungi
cînd vara e gata și toamna
vine în valuri
e bine să fii departe
prietenii mei cei mai apropiați
nu înțeleg plînsul
ei nici nu plîng vreodată
mă privesc ca pe o lună nouă
de care nu poți să te apropii
și pe care o ai în față tot timpul
răceala și lacrimile ei
nu te ating"
April 8, 2021
Există momente în care nu ne mai recunoaștem atunci când ne uităm în oglindă. Momente în care sesizăm cum timpul își picură cruzimea asupra trupului și sufletului nostru. Momente în care cadența pașilor absenți răsună în cel mai îndepărtat ecou din mintea noastră.
În "Sînt alta", am simțit o mare de gânduri revărsată în pagini. Un moment în care eul vede lucruri extrem de precise, mărunte, triviale, cum ar fi plasele pescarilor, plasa cu mango sau "apa-nvechită în sticle".
Au fost momente în care gândurile simple s-au contopit cu experiența de viață. Atunci am simțit cum toate barierele-mi cad.
Cred cu tărie că lectura volumului este un proces deosebit de intim: "Ești în pericol să-mi auzi vocea. / Dacă întinzi mîna spre text. / Ești în pericol să-mi atingi părul. / Atît de aproape ai ajuns."
Mai mult de-atât, am simțit cum pasiunea pentru poezie are cea mai mare pondere în lecturarea cărții. M-am găsit citind cu voce tare fiecare pagină, creându-mi propriul ritm. Propriul timp. Propriul vid în care m-am oprit.
"Sînt în pericol ca mintea mea să fie / iar cîmpul de luptă al unui război care încă n-a început."
În "Sînt alta", am simțit o mare de gânduri revărsată în pagini. Un moment în care eul vede lucruri extrem de precise, mărunte, triviale, cum ar fi plasele pescarilor, plasa cu mango sau "apa-nvechită în sticle".
Au fost momente în care gândurile simple s-au contopit cu experiența de viață. Atunci am simțit cum toate barierele-mi cad.
Cred cu tărie că lectura volumului este un proces deosebit de intim: "Ești în pericol să-mi auzi vocea. / Dacă întinzi mîna spre text. / Ești în pericol să-mi atingi părul. / Atît de aproape ai ajuns."
Mai mult de-atât, am simțit cum pasiunea pentru poezie are cea mai mare pondere în lecturarea cărții. M-am găsit citind cu voce tare fiecare pagină, creându-mi propriul ritm. Propriul timp. Propriul vid în care m-am oprit.
"Sînt în pericol ca mintea mea să fie / iar cîmpul de luptă al unui război care încă n-a început."
September 30, 2021
”O carte ca un föhn îndreptat spre o rană / care mai sîngerează încă.“
”nu pregătită să mă despart de nimeni
am o noțiune inflexibilă despre apropiere
corpul meu stă înclinat în direcția din care vii tu
.
Funcționezi de cînd te știu
în tandem perfect cu o iluzie
.
pentru că ne alunecăm unii altora printre degete mereu.”
”și cine sînt eu aici și cine nu sînt
și ce cunosc din mine și ce nu
și ce-mi scapă și ce țin în frîu
și nici o oglindă nu e suficientă ca să văd tot
mereu e o oglindă între mine și mine
și numai ce văd fără să mă uit în oglindă sînt eu”
”am învățat însă în ultimii ani să privesc în jos în prăpastie
cu ochii aproape larg deschiși
am învățat în ultimii ani
să-mi număr mărunțișul
ca pe lingouri de aur”
”nu pregătită să mă despart de nimeni
am o noțiune inflexibilă despre apropiere
corpul meu stă înclinat în direcția din care vii tu
.
Funcționezi de cînd te știu
în tandem perfect cu o iluzie
.
pentru că ne alunecăm unii altora printre degete mereu.”
”și cine sînt eu aici și cine nu sînt
și ce cunosc din mine și ce nu
și ce-mi scapă și ce țin în frîu
și nici o oglindă nu e suficientă ca să văd tot
mereu e o oglindă între mine și mine
și numai ce văd fără să mă uit în oglindă sînt eu”
”am învățat însă în ultimii ani să privesc în jos în prăpastie
cu ochii aproape larg deschiși
am învățat în ultimii ani
să-mi număr mărunțișul
ca pe lingouri de aur”
March 26, 2023
Nu-mi place poezia, dar asta a fost frumoasă
December 14, 2025
Tot ce pot spune despre acest volum e că m-a teleportat în trecut într-un mod foarte rapid și am rămas acolo pe tot parcursul lecturii. Am bântuit prin locuri de mult uitate, dar niciodată vindecate. Recomand!
January 19, 2021
Sînt alta cuprinde o poezie nomadă și afectivă, în ale cărei recalibrări subiective se citesc mari intensități generatoare de sensuri. Aici își găsesc locul și pisicile heterocromate, și neputințele sau absențele, sexul și grădinile în floare, maternitatea, cearșafurile proaspete din hoteluri și „naivitățile“ unor texte ale devenirii acaparatoare.
„aproape că intru la tine în casă pe google maps
traversez stradă cu stradă
fac drumul de la supermarket pînă în fața blocului
zi de zi
las în fața ușii de la intrare
plasa cu mango și brînză de capră
mîine am să dau fuga în piața Carmel
și am să mă-ntorc cu două dorade proaspete
pentru masa de seară pe care am să le pun
să te-aștepte tot în fața ușii de la intrare
să te privească în ochi
și să nu știi dacă e reproș sau încîntare.
și lîngă ele coriandrul și cutia de plastic
plină cu boabe de rodie sîngele
peștilor s-a făcut fruct pentru noi așteptîndu-te“
Link pentru întregul articol: https://citestema.ro/an-emotion-pictu...
„aproape că intru la tine în casă pe google maps
traversez stradă cu stradă
fac drumul de la supermarket pînă în fața blocului
zi de zi
las în fața ușii de la intrare
plasa cu mango și brînză de capră
mîine am să dau fuga în piața Carmel
și am să mă-ntorc cu două dorade proaspete
pentru masa de seară pe care am să le pun
să te-aștepte tot în fața ușii de la intrare
să te privească în ochi
și să nu știi dacă e reproș sau încîntare.
și lîngă ele coriandrul și cutia de plastic
plină cu boabe de rodie sîngele
peștilor s-a făcut fruct pentru noi așteptîndu-te“
Link pentru întregul articol: https://citestema.ro/an-emotion-pictu...
April 1, 2022
Din volumul Sînt alta curge ca dintr-un pârâu într-o zi de primăvară tulburări, descoperiri și zguduiri interioare, cititorul fiind martorul din spatele paravanului la acest monolog intim. Ne sunt redate crud și fără perdea cele mai lăuntrice trăiri, unde femeia este supusă unui examen riguros sub lupa rememorării a tot ceea ce a fost și ceea ce ar fi putut fi.
"I-am spus.
Sînt alta.
N-are nici un rost să-mi faci portretul.
Sînt mereu alta."
https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/...
"I-am spus.
Sînt alta.
N-are nici un rost să-mi faci portretul.
Sînt mereu alta."
https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/...
March 13, 2021
“la sfârșitul zilei
nebunia e singurul bun pe care îl ai
singura ta proprietate pe care nu ți-o poate lua nimeni
o piatră colțuroasă cu care spargi toate geamurile
de-o parte și de alta a drumului
în timp ce te îndrepți către casă”
nebunia e singurul bun pe care îl ai
singura ta proprietate pe care nu ți-o poate lua nimeni
o piatră colțuroasă cu care spargi toate geamurile
de-o parte și de alta a drumului
în timp ce te îndrepți către casă”
March 26, 2021
Mi s-a reconfirmat ceea ce știam deja: poezia Svetlanei Cîrstean are o forță nebănuită de a arăta frumusețea în tot cenușiul ăsta tot mai pregnant care ne acoperă zilele. o carte vizuală, am citit-o de două ori într-o lună, am terminat-o pe finalul soundtrackului de la „In The Mood for Love” că tot pomenise Anastasia Gavrilovici pe ultima copertă și aprob spusele ei.
„Poemele din această carte proiectează filmul contactului uman cu realitatea haotică, uneori violentă, cu absentele fundamentale, cu geografiile emoționale și narațiuni personale ce revin obsesiv și te bîntuie...” (A. G)
„Poemele din această carte proiectează filmul contactului uman cu realitatea haotică, uneori violentă, cu absentele fundamentale, cu geografiile emoționale și narațiuni personale ce revin obsesiv și te bîntuie...” (A. G)
March 25, 2023
"cînd toți cei care au avut putere asupra ta
nu mai au
s-ar putea să te simți un pic singur
dar trece"
nu mai au
s-ar putea să te simți un pic singur
dar trece"
July 9, 2021
"cand cei care au avut putere asupra ta
nu mai au
s-ar putea sa te simti un pic singur
dar trece"
nu mai au
s-ar putea sa te simti un pic singur
dar trece"
December 15, 2024
Cred că am avut eu așteptări prea mari de la volumul ăsta
March 8, 2024
Mă bucur că acesta a fost primul meu volum de poezie. Svetlana reușește să captureze incredibil sentimentul de înstrăinare față de propria persoană. Pentru mine, “Sînt alta” reprezintă toate personalitățile, emoțiile ce diferă în funcție de ce persoane se află lângă tine. Una este Svetlana online, pe skype, una este Svetlana lângă persoana iubită, una este Svetlana lângă mama sa. Sunt convinsă ca nu am priceput toate laturile acestui volum, dar, ca și Svetlana, oamenii cu care mă înconjor îmi determină personalitatea, gesturile. Sunt mereu alta. Nu știu cine sunt când sunt doar cu mine. Dar poate asta este rostul vieții? Să descopăr cine sunt cu adevărat pentru mine, fără să fiu în raport cu altcineva.
Cateva pasaje pentru ca ma voi gândi constant la acest volum de poezii:
nu sînt pregătită să mă despart de nimeni
am o noțiune inflexibilă despre apropiere
corpul meu stă înclinat în direcția din care vii tu
convinsă că cei care știu ce e frumusețea
sînt în tribul învingătorilor necunoscuți
că cei care știu ce e frumusețea
nu se rănesc unii pe alții
sînt câteva lucruri la care nu cred că m-aș pricepe prea bine
aș ști în schimb să dorm nopți întregi într-un hotel
singură ghemuită între cearceafuri
aș adormi zîmbind ferestrei
ușor întredeschise
să constați tristețea nu e o vitejie
să spui ‘ce trist’ nu e o contribuție
să te sperie orice contact rupt
orice conexiune întreruptă
nu e semn de maturitate
Nu am jumătate. Nu există jumătate pentru mine care să completeze ceva.
Nu există gol aici în care să se așeze cealaltă jumătate.
Nu e nimic de completat.
I-am spus
Sînt alta.
N-are nici un rost să-mi faci portretul.
Sînt mereu alta.
Sînt în pericol
să nu mai iubesc pe nimeni altcineva
și asta fără să urăsc pe nimeni altcineva în loc
Sînt în pericol să cânt
deși n-am avut niciodată voce
sînt în generația copiilor care își doreau cu disperare să
cînte bine imnul patriei
din cea a copiilor care au crezut că a avea o patrie e la îndemâna
că s-au născut cu o țară și-o mamă în inventarul lor
Cateva pasaje pentru ca ma voi gândi constant la acest volum de poezii:
nu sînt pregătită să mă despart de nimeni
am o noțiune inflexibilă despre apropiere
corpul meu stă înclinat în direcția din care vii tu
convinsă că cei care știu ce e frumusețea
sînt în tribul învingătorilor necunoscuți
că cei care știu ce e frumusețea
nu se rănesc unii pe alții
sînt câteva lucruri la care nu cred că m-aș pricepe prea bine
aș ști în schimb să dorm nopți întregi într-un hotel
singură ghemuită între cearceafuri
aș adormi zîmbind ferestrei
ușor întredeschise
să constați tristețea nu e o vitejie
să spui ‘ce trist’ nu e o contribuție
să te sperie orice contact rupt
orice conexiune întreruptă
nu e semn de maturitate
Nu am jumătate. Nu există jumătate pentru mine care să completeze ceva.
Nu există gol aici în care să se așeze cealaltă jumătate.
Nu e nimic de completat.
I-am spus
Sînt alta.
N-are nici un rost să-mi faci portretul.
Sînt mereu alta.
Sînt în pericol
să nu mai iubesc pe nimeni altcineva
și asta fără să urăsc pe nimeni altcineva în loc
Sînt în pericol să cânt
deși n-am avut niciodată voce
sînt în generația copiilor care își doreau cu disperare să
cînte bine imnul patriei
din cea a copiilor care au crezut că a avea o patrie e la îndemâna
că s-au născut cu o țară și-o mamă în inventarul lor
March 12, 2021
‘nu vă fie teamă
abandonul e o frică lipsită de conținut
la fel și apocalipsa
ea e himera tuturor fricilor noastre
e o rufă lăsată prea mult la uscat
zguduită de vânt înghețată de ger deshidratată de soare
o noțiune golită de sens și de-atâta așteptare’
abandonul e o frică lipsită de conținut
la fel și apocalipsa
ea e himera tuturor fricilor noastre
e o rufă lăsată prea mult la uscat
zguduită de vânt înghețată de ger deshidratată de soare
o noțiune golită de sens și de-atâta așteptare’
May 5, 2021
"am văzut morți care ne-au supraviețuit nouă celor vii
atât de glorios
și natural
triumful lor ne-a convins
că moartea nu-i cea mai bună soluție pentru uitare"
,,E ceva fals în lupta asta
E ceva fals în această-ncleștare
E ceva de film prost în scena asta
în care întind mâinile spre gâtul tău"
atât de glorios
și natural
triumful lor ne-a convins
că moartea nu-i cea mai bună soluție pentru uitare"
,,E ceva fals în lupta asta
E ceva fals în această-ncleștare
E ceva de film prost în scena asta
în care întind mâinile spre gâtul tău"
November 22, 2023
"la sfârșitul zilei
nebunia e singurul lucru pe care îl ai
singura ta proprietate pe care nu ți-o poate lua nimeni
o piatră colțuroasă cu care spargi toate geamurile
de-o parte și de alta a drumului
în timp ce te îndrepți spre casă"
nebunia e singurul lucru pe care îl ai
singura ta proprietate pe care nu ți-o poate lua nimeni
o piatră colțuroasă cu care spargi toate geamurile
de-o parte și de alta a drumului
în timp ce te îndrepți spre casă"
April 2, 2024
De departe una dintre cele mai frumoase cărți de poezie citite în ultima perioadă.
"cînd toti cei care au avut putere asupra ta
nu mai au
s-ar putea să te simți un pic singur
dar trece."
"Sînt în pericol ca mintea mea să fie
iar cîmpul de luptă al unui război care încă n-a început."
"cînd toti cei care au avut putere asupra ta
nu mai au
s-ar putea să te simți un pic singur
dar trece."
"Sînt în pericol ca mintea mea să fie
iar cîmpul de luptă al unui război care încă n-a început."
February 7, 2022
"m-am antrenat pentru clipa asta
convinsa ca cei care stiu ce e frumusetea
sint in tribul invingatorilor necunoscuti
ca cei care stiu ce e frumusetea
nu se ranesc unii pe altii"
convinsa ca cei care stiu ce e frumusetea
sint in tribul invingatorilor necunoscuti
ca cei care stiu ce e frumusetea
nu se ranesc unii pe altii"
February 2, 2024
4,5*
Nu am mai întâlnit demult (sau, poate, niciodată) o carte de poezie contemporană care să-mi vorbească atât de intim cum a făcut-o aceasta a Svetlanei Cârstean. Prima și ultima parte (mijlocul mai puțin) mi s-au lipit de suflet iremediabil și am simțit nevoia să recitesc versurile în momentul în care am finalizat lectura. Poate că mă și aflu la vârsta la care căutarea de sine a luat o turnură mai blândă, iar acest laitmotiv, „sînt alta”, a căpătat valențe în contextul propriei crize de vârstă mijlocie. 🙃
E o poezie pe care o simt venind dintr-un spațiu foarte personal - dar nu asta e , oare, poezia? Svetlana Cârstean mi-a pus în față o oglindă în care m-am analizat, mi-am văzut relația de cuplu, pe cea cu părinții. Versurile curg într-un lung poem care pare, de la un capăt la celălalt, o radiografie a sufletului. Inițial m-a debusolat lipsa titlurilor poeziilor, dar odată intrată sub vraja lor, nu am mai simțit nevoia unei asemenea fragmentări.
A fost o lectură sensibilă, a introspecției, o carte pe care o voi păstra aproape și o voi redeschide des.
Nu am mai întâlnit demult (sau, poate, niciodată) o carte de poezie contemporană care să-mi vorbească atât de intim cum a făcut-o aceasta a Svetlanei Cârstean. Prima și ultima parte (mijlocul mai puțin) mi s-au lipit de suflet iremediabil și am simțit nevoia să recitesc versurile în momentul în care am finalizat lectura. Poate că mă și aflu la vârsta la care căutarea de sine a luat o turnură mai blândă, iar acest laitmotiv, „sînt alta”, a căpătat valențe în contextul propriei crize de vârstă mijlocie. 🙃
E o poezie pe care o simt venind dintr-un spațiu foarte personal - dar nu asta e , oare, poezia? Svetlana Cârstean mi-a pus în față o oglindă în care m-am analizat, mi-am văzut relația de cuplu, pe cea cu părinții. Versurile curg într-un lung poem care pare, de la un capăt la celălalt, o radiografie a sufletului. Inițial m-a debusolat lipsa titlurilor poeziilor, dar odată intrată sub vraja lor, nu am mai simțit nevoia unei asemenea fragmentări.
A fost o lectură sensibilă, a introspecției, o carte pe care o voi păstra aproape și o voi redeschide des.
June 5, 2024
citesc rar poezie, al carei subiectivism si intimism ma determina de multe ori sa spun doar ca mi a placut sau nu un volum, lasandu le altora bucuria de a se (re)descoperi pe sine prin experientele din versuri. svetlana reuseste sa captureze incredibil sentimentul de instrainare fata de propria persoana. pentru mine "Sînt alta" reprezinta toate personalitățile si emotiile ce difera in fuctie de persoanele aflate langa tine.
cateva pasaje pt ca gandul meu o sa fie constant la acest volum de poezii:
•nu sînt pregătită să mă despart de nimeni
am o noțiune inflexibilă despre apropiere
corpul meu stă înclinat în direcția din care vii tu
•convinsă ca cei care știu ce e frumusețea
sînt in tribul învingatorilor necunoscuți
că cei care știu ce e frumusețea
nu se rănesc unii pe alții.
•și stăm online amândoi
fără corp
fără voce
nu spunem nimic
nu scriem nimic
ca doi morți
en ligne
•dinspre mare vine ploaia
care înaintînd spre rothschild
se lovește de mine
sînt paratrăsnetul prin care se scurge-n pamîntul sfînt
toată nebunia ta.
•cînd toți cei care au avut putere asupra ta
nu mai au
s-ar putea să te simți un pic singur
dar trece.
cateva pasaje pt ca gandul meu o sa fie constant la acest volum de poezii:
•nu sînt pregătită să mă despart de nimeni
am o noțiune inflexibilă despre apropiere
corpul meu stă înclinat în direcția din care vii tu
•convinsă ca cei care știu ce e frumusețea
sînt in tribul învingatorilor necunoscuți
că cei care știu ce e frumusețea
nu se rănesc unii pe alții.
•și stăm online amândoi
fără corp
fără voce
nu spunem nimic
nu scriem nimic
ca doi morți
en ligne
•dinspre mare vine ploaia
care înaintînd spre rothschild
se lovește de mine
sînt paratrăsnetul prin care se scurge-n pamîntul sfînt
toată nebunia ta.
•cînd toți cei care au avut putere asupra ta
nu mai au
s-ar putea să te simți un pic singur
dar trece.
June 23, 2025
,,[...] M-am antrenat pentru clipa asta
convinsã că cei care știu ce e frumusețea
sînt în tribul învingătorilor necunoscuți,
că cei care știu ce e frumusețea
nu se rănesc unii pe alții.”
“Nu am jumătate.
Nu există jumătate pentru mine care să completeze ceva.
Nu există gol aici în care să se așeze cealaltă jumătate.
Nu e nimic de completat.
Nu zgârie nimeni ușa pe dinafară ca să intre.
Mă așez mereu pe o jumătate de scaun dar nu ca să fac loc altcuiva în cealaltă jumătate.
Mã așez pe o jumătate de scaun ca uneori să pot fugi din locul acela cu ușurință.
lar alteori pe cealaltã jumătate mă așez tot eu.
Imi spun.
Imaginează-ți că ești alta.”
convinsã că cei care știu ce e frumusețea
sînt în tribul învingătorilor necunoscuți,
că cei care știu ce e frumusețea
nu se rănesc unii pe alții.”
“Nu am jumătate.
Nu există jumătate pentru mine care să completeze ceva.
Nu există gol aici în care să se așeze cealaltă jumătate.
Nu e nimic de completat.
Nu zgârie nimeni ușa pe dinafară ca să intre.
Mă așez mereu pe o jumătate de scaun dar nu ca să fac loc altcuiva în cealaltă jumătate.
Mã așez pe o jumătate de scaun ca uneori să pot fugi din locul acela cu ușurință.
lar alteori pe cealaltã jumătate mă așez tot eu.
Imi spun.
Imaginează-ți că ești alta.”
September 8, 2023
"Nu am jumătate. Nu există jumătate pentru mine care să completeze ceva.
Nu există gol aici în care să se așeze cealaltă jumătate.
Nu e nimic de completat.
Nu zgârie nimeni ușa pe dinafară ca să intre.
Mă așez mereu pe o jumătate de scaun dar nu ca să fac loc altcuiva în cealaltă jumătate.
Mă așez pe o jumătate de scaun ca uneori să pot fugi din locul acela cu ușurință.
Iar alteori pe cealaltă jumătate mă așez tot eu. Îmi spun.
Imaginează-ți că ești alta."
"(...) Sunt în pericol
să nu mai pot rosti soare ca altădată
și chiar dacă l-aș rosti el să fie dintr-o dată femeie
și nu bărbat (...)."
"(...) și adevărul este că nu ne-a lipsit nimic
adieu mon amour
adieu paysage."
Nu există gol aici în care să se așeze cealaltă jumătate.
Nu e nimic de completat.
Nu zgârie nimeni ușa pe dinafară ca să intre.
Mă așez mereu pe o jumătate de scaun dar nu ca să fac loc altcuiva în cealaltă jumătate.
Mă așez pe o jumătate de scaun ca uneori să pot fugi din locul acela cu ușurință.
Iar alteori pe cealaltă jumătate mă așez tot eu. Îmi spun.
Imaginează-ți că ești alta."
"(...) Sunt în pericol
să nu mai pot rosti soare ca altădată
și chiar dacă l-aș rosti el să fie dintr-o dată femeie
și nu bărbat (...)."
"(...) și adevărul este că nu ne-a lipsit nimic
adieu mon amour
adieu paysage."
October 2, 2023
“ce fel de poetă ești tu
pentru ce lupți mă-ntreabă Hiromi
pentru ceea ce nu poate fi atins în mine
și în nimeni altcineva”
pentru ce lupți mă-ntreabă Hiromi
pentru ceea ce nu poate fi atins în mine
și în nimeni altcineva”
February 8, 2022
"I-am spus. / Sînt alta. / N-are niciun rost să-mi faci portretul. / Sînt mereu alta."
Am tot încercat să realizez portretul vocii/vocilor feminine, nedându-mi seama că am căzut în plasă. Cheia, cred, e mai degrabă în ideea de posibilitate, de contorsiune.
"și cine sînt eu aici și cine nu sînt / și ce cunosc din mine și ce nu / și ce-mi scapă și ce țin în frîu / și nici o oglindă nu e suficientă ca să văd tot / mereu e o oglindă între mine și mine / și numai ce văd fără să mă uit în oglindă / sînt eu"
Am tot încercat să realizez portretul vocii/vocilor feminine, nedându-mi seama că am căzut în plasă. Cheia, cred, e mai degrabă în ideea de posibilitate, de contorsiune.
"și cine sînt eu aici și cine nu sînt / și ce cunosc din mine și ce nu / și ce-mi scapă și ce țin în frîu / și nici o oglindă nu e suficientă ca să văd tot / mereu e o oglindă între mine și mine / și numai ce văd fără să mă uit în oglindă / sînt eu"
March 31, 2021
"fac eu parte din sistemul tău circulator
plutesc eu liber prin el
trec eu măcar o dată
de-a lungul unei zile întregi
prin dreptul inimii tale?"
"sînt paratrăsnetul prin care se scurge-n pământul sfînt
toată nebunia ta"
"am văzut morți care ne-au supraviețuit nouă celor vii
atât de glorios
și natural
trimful lor
ne-a convins
că moartea nu-i cea mai bună soluție pentru uitare"
"I-am spus.
Sînt alta.
N-are nici un rost să-mi faci portretul.
Sînt mereu alta."
plutesc eu liber prin el
trec eu măcar o dată
de-a lungul unei zile întregi
prin dreptul inimii tale?"
"sînt paratrăsnetul prin care se scurge-n pământul sfînt
toată nebunia ta"
"am văzut morți care ne-au supraviețuit nouă celor vii
atât de glorios
și natural
trimful lor
ne-a convins
că moartea nu-i cea mai bună soluție pentru uitare"
"I-am spus.
Sînt alta.
N-are nici un rost să-mi faci portretul.
Sînt mereu alta."
Displaying 1 - 30 of 162 reviews