Emil Gârleanu a fost un prozator, regizor, scenarist de film şi jurnalist român. Fiul lui Emanoil Gârleanu, colonel, şi al Pulcheriei, născută Antipa. Începe liceul la Iaşi în 1889 dar se retrage şi se înscrie la Şcoala fiilor de Militari, unde devine coleg cu Jean Bart, apoi intră la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie, unde devine coleg cu Gheorghe Brăescu. A fost sublocotenent în armata română dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar.
Opera
• A debutat cu volumul Bătrânii (1905), în care sunt evocaţi boieri de viţă veche, patriarhali şi visători, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat. • Cel mai cunoscut volum al lui Emil Gârleanu este Din lumea celor care nu cuvântă (1910), în care a relatat întâmplări alegorice din viaţa gâzelor, păsărilor, animalelor şi plantelor. • Un alt volum, Nucul lui Odobac (1910), dezvoltă tot o temă semănătoristă: dispariţia ţărănimii patriarhale şi a obiceiurilor tradiţionale.
Alte opere
• Cea dintâi durere, 1907 • Odată!, 1907 • Într-o zi de mai, 1908 • 1877. Schiţe din război, 1908 • Punga, 1909 • Trei vedenii 1910 • Amintiri şi schiţe, 1910 • Visul lui Pillat, 1915 • O lacrimă pe-o geană, 1915 • Poveşti din ţară, 1916 • Culegătorul de rouă, 1919
• Opere alese, îngrijite de I. Negoiescu, 1955, postum • Scrieri alese, îngrijite de T. Vârgolici, 1964, postum
• A regizat filmul Cetatea Neamţului (1914) şi a scris scenariul pentru filmul Dragoste la mănăstire (1914).