Auden nu mai doarme de mult nopțile. De când au divorțat părinții ei - sau de când au început să se certe, nici ea nu-și mai aduce aminte. Acum are ocazia să petreacă o vară lipsită de griji alături de tatăl ei și noua lui familie, în frumosul orășel de la malul mării, unde locuiesc aceștia. o slujbă la un magazin de modă o introduce pe Auden în lumea fetelor: discuții, prietenii, iubiri neîmpărtășite. Nu prea a avut parte de astfel de relații, pentru că a fost prea ocupată să fie fiica perfectă în ochii mamei ei, care nu accepta nimic mai puțin decât perfecțiunea. Dar fata îl întâlnește pe Eli, un băiat singuratic, misterios, insomniac la fel ca ea, care îi devine ghid în oraș, noapte de noapte. Cei doi pornesc la drum împreună, Auden ca să poată să se bucure de adolescența care i-a fost refuzată, iar Eli ca să poată depăși vina pe care o simte pentru moartea unui prieten.
Am citit cartea cu gândul sa fac o comparație cu filmul. Fiicei mele îi place aceasta autoare și i-a citit toate cărțile publicate în România. Sunt cărți despre adolescenți și diferite probleme cu care se confruntă. În cartea de față, protagonista trebuie sa facă față unei relații disfuncționale cu părinții ei divorțați, veștii ca va avea o nouă surioara, apoi locuitului temporar cu un tată egocentrist și neimplicat, presiunilor mamei de a performa intelectual și lipsei totale de prieteni sau sprijin din afară. Citind cartea, ai două exemple clare despre cum să nu fii ca părinte și îți vine să urli la părinții ăia care nu văd ce probleme are copilul lor, fiecare preocupat doar de propria carieră și viață. Din fericire, lucrurile se schimbă pentru Auden când vine peste vară la tatăl ei, pentru că începe să cunoască și altceva și nu doar asta, începe să-și deschida sufletul față de cineva. Chiar dacă noi părinții nu ne dăm seama, adolescenții au foarte mare nevoie de viață socială, au nevoie să facă lucruri doar pentru distracție, au nevoie sa vorbească cu oameni cât mai diferiți, să aibă prieteni diferiți, să știe cum să se descurce în împrejurări sociale, sa știe să se îmbrace adecvat, să treacă prin ritualurile specifice vârstei (de ex participarea la balurile școlare) etc. Adolescența nu e numai despre învățat, luat note bune, intrat la facultatea potrivită și preluat de-a gata preconceptiile despre lume ale părinților - de ex Auden nu se îmbrăcase niciodată în ceva colorat pentru că mama ei considera culoarea ceva superficial și frivol. Citind cartea, ți-e milă de Auden și parcă vrei să fie mai curajoasă, să se impună mai mult, să dialogheze mai mult cu părinții, să le spună ce simte și ce crede, dar îi e greu sa facă asta când vocea ei nu a fost niciodată ascultată. E o carte buna de citit și pentru părinți, pentru că o să ne facă să ne ascultăm mai mult adolescenții și să fim mai atenți la presiunea pe care o punem pe ei.
🚲„La drum împreună” se încadrează la categoria surprize plăcute în acest an. Nu a fost o carte care să mă dea pe spate, însă a avut o poveste frumoasă și un personaj principal feminin în care, personal, m-am regăsit.
🚲Ce mi-a plăcut: - temele abordate: prietenia și iubirea, dezvoltarea personală și familia (traumele pe care le poate provoca un divorț); - Auden: evoluția ei (timidă la început, dezinvoltă pe parcurs și la final), legăturile pe care a reușit să le creeze cu celelalte personaje (colegialitate, prietenie, iubire, fiecare a reprezentat o bucățică importantă în procesul de maturizare); - atmosfera și locul desfășurării acțiunii (Colby, orașul de pe plajă, viu, colorat) - modul în care autoarea l-a descris m-a făcut să simt acel iz de mare, de nisip, să-mi imaginez valurile care se lovesc de diguri. O imagine vizuală cât se poate de superbă (de asta îmi plac mie cărțile de vară); - a predominat umorul și romantismul adolescentin; - deși este o carte cu și despre adolescenți, am avut totuși și câteva momente profunde, de introspecție, de menținere a unei stări de echilibru; - Eli (protagonistul) și momentele sale mai stângace (în primele interacțiuni cu Auden); - lectură lejeră, ușor de parcurs (în marea majoritate), pe care o poți finaliza într-o singură zi; - finalul a fost drăguț, chiar dacă anticipat de la bun început.
🚲Ce nu mi-a plăcut: - începutul a fost mai lent. După pagina 160 am simțit că acțiunea devine mai dinamică și se petrec mai multe lucruri; - în unele capitole a predominat descrierea și devenise un pic obositoare.
🚲Chiar dacă nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, pot spune că a fost un roman emoționant, un roman care ne învață să privim lucrurile în ansamblul lor, care ne provoacă să îmbrățișăm neprevăzutul, să fim spontani, să devenim în fiecare zi și mai buni, să ne găsim propriul drum spre fericire.
Cumva cred ca am depășit varsta la care o carte cu si despre adolescenți ma impresionează. Cred ca acum zece ani mi s-ar fi părut mai buna. Povestea de față ii are drept protagoniști pe Auden, o față care nu doarme nopțile și care decide să își petreacă vara dinaintea începerii facultății cu tatăl ei și noua lui soție, și pe Eli, un tip misterios dominat de vinovăția pe care o simte în legătură cu moartea celui mai bun prieten. Cei doi adolescenți au în comun insomnia permanenta și astfel după ce se cunosc, încep sa petreacă toate nopțile împreună. Pentru Auden acestea reprezinta "ritualul de inițiere" pentru ca nu a avut parte de o copilărie ca toți ceilalți, iar Eli ii este astfel un ghid. Bineînțeles că există un moment în care relația lor se sfârșește, dar cum toate poveștile cliseice au final fericit, va închipuiți cum se termină povestea. Pentru mine, cartea nu a fost nici una bună, dar nici rea. O poveste ușoară despre redescoperirea copilăriei pierdute, dar si despre prima iubire și drame de familie. Nimic deosebit, dar totuși o carte lejeră și relaxanta cu care poți alunga monotonia ...