What do you think?
Rate this book
Djamilia
Dans la lointaine kirghizie, un amour naît, s'épanouit, triomphe de l'angoisse, des hypocrisies, s'affirme au grand jour Le narrateur c'est le beau-frère de Djamilia, un adolescent dont le ton de voix n'est plus celui de l'enfance et pas celui de l'âge mûr.
«Une histoire courte et immense à la fois.Une histoire d'amour où il n'y a pas un mot d'inutile, pas une phrase qui n'ait son écho dans le coeur... Pour moi, c'est la plus belle histoire d'amour du monde. » a pu dire Aragon de ce livre.
«Une histoire courte et immense à la fois.Une histoire d'amour où il n'y a pas un mot d'inutile, pas une phrase qui n'ait son écho dans le coeur... Pour moi, c'est la plus belle histoire d'amour du monde. » a pu dire Aragon de ce livre.
117 pages, Paperback
Published January 1, 1986
29 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
April 12, 2025
Rar mi-a fost dat să citesc o poveste de iubire atât de tandră, de curată și de profundă ca “Djamilia” lui Cinghiz Aitmatov. M-a atins până în cele mai ascunse colțuri ale sufletului și m-a făcut să privesc altfel iubirea. Nu ca pe o pasiune zgomotoasă, ci ca pe o taină care se dezvăluie în liniște, în gesturi simple, în apropierea firească dintre două suflete.
Ce m-a fascinat de la început a fost privirea artistică a lui Seit, naratorul adolescent, care observă lumea din jur cu o sensibilitate rară. Nu este doar un băiat care muncește la câmp, ci un artist în devenire, care își caută sensul, identitatea, inspirația. Cartea începe și se încheie cu un tablou pictat de el și este o imagine care nu doar încadrează povestea, ci o transfigurează. E ca și cum tot ce am citit s-a așezat în tușele acestei picturi. Fiecare pas al Djamiliei, fiecare privire a lui Daniar, fiecare drum prăfuit al satului capătă viață în ochii lui Seit.
Îmbinarea aceasta între arta contemplativă și munca grea de zi cu zi, între poezia sentimentului și realitatea câmpului, e poate cel mai frumos contrast al nuvelei. Într-o vreme de război, de lipsuri și reguli sociale rigide, înflorește o iubire care nu se strigă, ci se ghicește în priviri și în cântece. Iar pentru Seit, care e un martor tăcut, dar profund, iubirea lor devine o revelație: nu doar despre ceilalți, ci și despre sine. Despre ce înseamnă să simți și să vezi cu adevărat.
“Djamilia” nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre libertate, despre curajul de a alege inima în fața convenției, și mai ales despre cum iubirea adevărată poate deveni sursă de artă și de maturizare interioară.
Cartea e scurtă, dar lasă urme lungi. Am citit-o cu inima strânsă și cu ochii umezi, iar la final am simțit că în mine s-a născut un tablou. Unul pe care nu-l voi uita niciodată.
Ce m-a fascinat de la început a fost privirea artistică a lui Seit, naratorul adolescent, care observă lumea din jur cu o sensibilitate rară. Nu este doar un băiat care muncește la câmp, ci un artist în devenire, care își caută sensul, identitatea, inspirația. Cartea începe și se încheie cu un tablou pictat de el și este o imagine care nu doar încadrează povestea, ci o transfigurează. E ca și cum tot ce am citit s-a așezat în tușele acestei picturi. Fiecare pas al Djamiliei, fiecare privire a lui Daniar, fiecare drum prăfuit al satului capătă viață în ochii lui Seit.
Îmbinarea aceasta între arta contemplativă și munca grea de zi cu zi, între poezia sentimentului și realitatea câmpului, e poate cel mai frumos contrast al nuvelei. Într-o vreme de război, de lipsuri și reguli sociale rigide, înflorește o iubire care nu se strigă, ci se ghicește în priviri și în cântece. Iar pentru Seit, care e un martor tăcut, dar profund, iubirea lor devine o revelație: nu doar despre ceilalți, ci și despre sine. Despre ce înseamnă să simți și să vezi cu adevărat.
“Djamilia” nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre libertate, despre curajul de a alege inima în fața convenției, și mai ales despre cum iubirea adevărată poate deveni sursă de artă și de maturizare interioară.
Cartea e scurtă, dar lasă urme lungi. Am citit-o cu inima strânsă și cu ochii umezi, iar la final am simțit că în mine s-a născut un tablou. Unul pe care nu-l voi uita niciodată.
Displaying 1 of 1 review