"Frate procurorule, istoria ne-a învățat că mai are sanse de a scapa netăiat de sabie cel ce scoate sabia- dar, din păcate, aceeași Istorie ne va dovedi ca cine scoate minciuna, hoția și trădarea va pieri de minciună, hoție și trădare; să știți că în lumea asta a noastră, de acum, a celor condamnați la a uita spre a putea fi uitați , preexistă o lege tainică ce nu poate fi explicată deocamdată: și anume că nimeni și nimic nu piere cu totul; nu exista secrete ce nu se vor afla, crime ce nu se vor descoperi, criminali ale căror nume să rămână ascunse în vesnicie; totul, absolut totul se plătește și se răsplătește încă în această lume, dacă nu prin noi, atunci prin copii sau urmașii nostri". Oare?!
Dacă toată cartea era ca încheierea… (plus prima jumătate din volumul unu) Oricum, o carte care merită apreciată enorm doar pentru faptul că a fost scrisă în anii ‘80! Autorul de asemenea!