Jurnalul din anul Nobelului

by José Saramago

„Unele cărți au nevoie de o explicație, iar aceasta este una dintre ele. [...] Lămurirea are mai degrabă de-a face cu împrejurările care permit ca azi, dragă cititorule, dragă cititoare, aceste pagini să ajungă în mîinile voastre, la douăzeci de ani după ce au fost scrise și la 17 ani după ce autorul anunțase că vor apărea în curînd, pentru că destinul cărților scrise este să ajungă la cititori, și nu să rămînă în uitarea pe care o reprezintă hard diskul computerului. […] Desigur, volumul apare așa cum l-a lăsat scris José Saramago. Și nu, nu ajunge tîrziu, Caietul apare în momentul în care este mai mare nevoie de el: veți înțelege la ce mă refer cînd veți înainta cu lectura. Douăzeci de ani mai tîrziu este momentul potrivit pentru anumite reflecții și confidențe.” (Pilar del Río)

240 pages, Hardcover

Published January 1, 2021

About the author

José de Sousa Saramago (16 November 1922 – 18 June 2010) was a Portuguese novelist and recipient of the 1998 Nobel Prize in Literature, for his "parables sustained by imagination, compassion and irony [with which he] continually enables us once again to apprehend an elusory reality." His works, some of which have been seen as allegories, commonly present subversive perspectives on historic events, emphasizing the theopoetic. In 2003 Harold Bloom described Saramago as "the most gifted novelist alive in the world today."

https://en.wikipedia.org/wiki/Jos%C3%...

Reviews

[Irina Constantin · Rating 4 out of 5]

Jose Saramago suprinde printr-un stilul fluent, volatil, fragmente din jurnalul său consemnat în anul când a primit Nobelul-1998. Pe Saramago îl recunoști ușor prin refluxul memoriei, prin aducerile aminte și memoriile demult uitate pe un hard-disk al computerului său, după Nobelul primit în 1998, scriitorului nu-i mai rămâne decât să retrăiască rămășițe ale memorie și să le consemne într-un Jurnal pe care s-a hotărât greu să-l publice...Despre ziua în care primește Nobelul Saramago nu dă prea multe detalii, pare ușor detașat consemnând numai cuvântul ''Nobel'' și lăsând o pagină goală, fără niciun reper; e de admirat modestia lui. Printre alte subiecte abordate în jurnal sunt cele politice, atitudinea lui față de comunism și genocidul evreiilor, dar desigur, cel mai mare motiv al Jurnalului reprezintă trecerea ireversibilă a timpului, bătrânețe și neputința marelui om care își limpezește amintirile în pragul marelui dezastru al morții. O carte numai potrivită pentru vremea de afară, când cețurile de amurg au înghițit orice speranță, a fost mai simplu decât la celelalte lecturi de Saramago. De la Saramago am înțeles că timpul are un scenariu anume bine scris căruia noi nu-i putem face față ca simpli actori ai unei scene banale.

[Cristina Mercori · Rating 4 out of 5]

„Când îi pictam pe părinții și pe bunicii mei în culorile literaturii, transformându-i, din simpli oameni în carne și oase, așa cum fuseseră, în personaje care mi-au construit viața din nou și în alt fel, trasam, fără să îmi dau seama, calea prin care personajele pe care aveam să le inventez, cele cu adevărat literare, urmau să fabrice și să-mi aducă materialele și uneltele cu care, până la urmă, cu bune și mai puțin bune, cu ce e prea mult și ce nu e de-ajuns, cu ce e defect, dar și cu ce e în exces, aveau să facă din mine omul în care mă recunosc astăzi: creatorul acestor personaje, dar, în același timp, creația lor. Într-un fel, s-ar putea spune chiar că, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină, carte cu carte, am implantat unul după altul în omul care am fost personajele pe care le-am creat. Cred că, fără ele, n-aș fi omul care sunt astăzi, fără ele viața mea ar fi fost doar o schiță nehotărâtă, o promisiune ca atâtea altele, care n-au reușit să treacă de stadiul de promisiuni, existența cuiva care ar fi putut să fie și până la urmă nu a ajuns să fie.
Acum văd clar care au fost maeștrii vieții mele, cei care m-au învățat în chipul cel mai intens meseria grea de a trăi, acele zeci de personaje de roman și de teatru pe care în acest moment le văd defilând înaintea ochilor, acei bărbați și acele femei făcute din hârtie și cerneală, acei oameni pe care eu credeam că îi ghidez după interesele mele de narator și că îi supun voinței mele de autor, ca pe niște marionete articulate, ale căror acțiuni n-ar fi putut avea alt efect asupra mea în afară de greutatea pe care le-o susțineam și tensiunea firelor cu care îi mișcam.”

Discurs la acordarea Premiului Nobel 1998
Titlul: „Despre cum personajul a fost maestrul și autorul ucenicul lui"

[Robert · Rating 4 out of 5]

Am rămas plăcut surprins să descopăr și alt mod de a scrie jurnal. José Saramago scrie despre sine, dar într-un mod care să includă literatura sa și contextul social și politic în care a trăit mai mult poate decât partea de jurnal. Am rămas chiar cu un zâmbet pe față după ce am descoperit că o bună parte din acest jurnal cuprinde, de fapt, articole, conferințe, discursuri sau scrisori ale autorului inserate în carte. E și acesta un mod de a scoate un jurnal, cred, deși nu-mi dau seama dacă în acest fel mai e jurnal. Majoritatea textelor lungi din jurnal sunt articole, scrisori etc. Restul, paginile de jurnal propriu-zis, se limitează la consemnarea sumară a unor întâlniri, a unor nume de persoane, orașe sau recepții. Deși cartea pare atrăgătoare încă de la titlu, Jurnalul din anul Nobelului, trebuie menționat că în ziua în care a primit Nobelul nu apare nimic altceva în jurnal în afară de cuvântul Nobel plus încă un rând (ce altceva ar fi putut apărea, oricum?). Partea minunată e că e inclus discursul prezentat de autor la decernarea premiului, un discurs foarte interesant.

Dincolo de structura nouă (cel puțin pentru mine) a jurnalului, mi-a plăcut mult să-l citesc. Saramago scrie despre literatură, viață, politică, chiar și despre falimentul democrației și despre convingerile sale comuniste. A reușit să-mi spulbere unele prejudecăți și, cu siguranță, am găsit la el un mod de a privi lumea mult diferit față de convingerile actuale ale majorității politice și ale oamenilor.

Cel mai mult mi-a plăcut că acest jurnal m-a familiarizat cu literatura și biografia lui Saramago. Inserarea diferitor articole sau conferințe în carte are avantajul de a oferi multe date prețioase despre autor și opera lui, ceea ce n-am găsit neapărat la jurnalele altor scriitori. Nu am citit de Saramago decât Evanghelia după Isus Cristos și Cain, dar cred că în urma lecturii acestui jurnal îi voi citi și restul cărților și le voi putea citi în cunoștință de cauză, având în spate descoperirile din jurnal.

Recenzie completă aici - https://booknation.ro/recenzie-jurnal...