What do you think?
Rate this book
Azazel
Czym zajmuje się międzynarodowa organizacja Azazel? Czy naprawdę istnieje międzynarodowy spisek? Czy Erastowi Pietrowiczowi Fandorinowi uda się rozwikłać zagadkę? Kolejna kryminał retro Boirsa Akunina, którego książki przetłumaczono na 35 języków i wydano w nakładzie ponad 20 milionów egzemplarzy. Rok 1876. Młody policjant moskiewski Erast Fandorin pracuje nad tajemniczą sprawą: bogaty student publicznie popełnia samobójstwo, pozostawiając majątek Angielce, lady Astair. Próbując rozwiązać zagadkę, Fandorin co chwila naraża się na niebezpieczeństwo. Ktoś czyha na jego życie. Śledztwo prowadzi go do Londynu. Gdyby przypuszczał, jak wysoką cenę przyjdzie mu zapłacić za ujawnienie tajemnicy...
224 pages, Paperback
First published January 1, 2002
3 people are currently reading
8 people want to read
About the author
Boris Akunin
295 books1,641 followersReal name - Grigory Shalvovich Chkhartishvili (Russian: Борис Акунин; Georgian: გრიგორი შალვას ძე ჩხარტიშვილი; Аlso see Grigory Chkhartishvili, Григорий Чхартишвили), born in Tbilisi, Georgia, in 1956. Since 1958 he lives in Moscow. Writer and translator from Japanese. Author of crime stories set in tsarist Russia. In 1998 he made his debut with novel Azazel (to English readers known as The Winter Queen), where he created Erast Pietrovich Fandorin.
B. Akunin refers to Mikhail Alexandrovich Bakunin and Akuna, home name of Anna Akhmatova, Russian poet.
In September of 2000, Akunin was named Russian Writer of the Year and won the "Antibooker" prize in 2000 for his Erast Fandorin novel Coronation, or the last of the Romanovs.
Akunin also created crime-solving Orthodox nun, sister Pelagia, and literary genres.
His pseudonyms are Анатолий Брусникин and Анна Борисова. In some Dutch editions he is also known as Boris Akoenin.
B. Akunin refers to Mikhail Alexandrovich Bakunin and Akuna, home name of Anna Akhmatova, Russian poet.
In September of 2000, Akunin was named Russian Writer of the Year and won the "Antibooker" prize in 2000 for his Erast Fandorin novel Coronation, or the last of the Romanovs.
Akunin also created crime-solving Orthodox nun, sister Pelagia, and literary genres.
His pseudonyms are Анатолий Брусникин and Анна Борисова. In some Dutch editions he is also known as Boris Akoenin.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
February 24, 2022
La ceasurile trei ale după-amiezii de luni, 13 mai 1876, o zi în care prospeţimea primăverii se îngemăna cu plăcuta căldură a verii, numeroşi vizitatori ai Grădinii Aleksandrovski au fost martorii unui episod scandalos, care a depăşit orice limită.
Pe alei, printre tufe de liliac în floare şi înflăcărate straturi de lalele roşii, ieşise la promenadă un public distins – doamne sub umbreluţe din dantelă (contra pistruilor), bone având în grijă copii în costumaşe de marinar, tineri cu expresii blazate, în redingote la modă din şeviot, sau în jachete scurte după moda englezească. Nimic nu prevestea evenimente neplăcute – în văzduhul îmbibat de miresmele primăverii mature, sigure pe ea, se răspândeau încântate mulţumirea leneşă şi plictisul desfătător. Soarele dogorea, nu glumă, încât băncile aflate la umbră erau toate ocupate.
Pe una din ele, aşezată în apropiere de Grot, cu faţa spre grilajul din spatele căruia pornea strada Neglinnaia de unde se zărea zidul galben al Manejului, şedeau două cucoane. Una din ele, foarte tânără (se prea poate să nu fi fost nici pe departe cucoană, ci domnişoară), citea o cărţulie legată în marochin, aruncând întruna cu o curiozitate distrată ocheade împrejur. Cea de-a doua, cu mult mai vârstnică, purtând o rochie de lână albastru-închis, de bună calitate, şi cizmuliţe comode, legate cu şireturi, împletea concentrată un lucruşor de un roz-otrăvit, mişcând ritmic andrelele. În timpul ăsta apuca să-şi învârtă capul când la dreapta, când la stânga, iar căutătura ei rapidă era atât de ageră, încât probabil că nu-i putea scăpa nimic cât de cât demn de atenţie.
Astfel că atenţia îi fu atrasă pe dată de tânărul îmbrăcat în pantaloni strâmţi, cadrilaţi, redingotă aruncată neglijent peste vesta albă şi pălărie-rotundă după moda elveţiană. Tânărul păşea mult prea ciudat pe alee: ba se oprea locului pironind cu privirea câte un trecător, ba făcea năvalnic câţiva paşi, ba înlemnea iarăşi. Brusc, individul dezorientat le privi pe cele două doamne ale noastre şi, ca şi când ar fi luat o decizie anume, se îndreptă cu paşi mari spre ele. Se opri în faţa băncii şi, adresându-i-se tinerei domnişoare, exclamă într-un falset de paiaţă:
— Domniţă! Ţi-a spus oare până acum cineva că eşti insuportabil de frumoasă?
Domnişoara care, ce-i drept, era frumoasă ca o cadră, îşi aţinti privirea asupra neobrăzatului şi, speriată, îşi întredeschise uşor buzele-fragă. Până şi însoţitoarea ei mai în vârstă rămase cu gura căscată în faţa unei asemenea nemaivăzute impertinenţe.
Pe alei, printre tufe de liliac în floare şi înflăcărate straturi de lalele roşii, ieşise la promenadă un public distins – doamne sub umbreluţe din dantelă (contra pistruilor), bone având în grijă copii în costumaşe de marinar, tineri cu expresii blazate, în redingote la modă din şeviot, sau în jachete scurte după moda englezească. Nimic nu prevestea evenimente neplăcute – în văzduhul îmbibat de miresmele primăverii mature, sigure pe ea, se răspândeau încântate mulţumirea leneşă şi plictisul desfătător. Soarele dogorea, nu glumă, încât băncile aflate la umbră erau toate ocupate.
Pe una din ele, aşezată în apropiere de Grot, cu faţa spre grilajul din spatele căruia pornea strada Neglinnaia de unde se zărea zidul galben al Manejului, şedeau două cucoane. Una din ele, foarte tânără (se prea poate să nu fi fost nici pe departe cucoană, ci domnişoară), citea o cărţulie legată în marochin, aruncând întruna cu o curiozitate distrată ocheade împrejur. Cea de-a doua, cu mult mai vârstnică, purtând o rochie de lână albastru-închis, de bună calitate, şi cizmuliţe comode, legate cu şireturi, împletea concentrată un lucruşor de un roz-otrăvit, mişcând ritmic andrelele. În timpul ăsta apuca să-şi învârtă capul când la dreapta, când la stânga, iar căutătura ei rapidă era atât de ageră, încât probabil că nu-i putea scăpa nimic cât de cât demn de atenţie.
Astfel că atenţia îi fu atrasă pe dată de tânărul îmbrăcat în pantaloni strâmţi, cadrilaţi, redingotă aruncată neglijent peste vesta albă şi pălărie-rotundă după moda elveţiană. Tânărul păşea mult prea ciudat pe alee: ba se oprea locului pironind cu privirea câte un trecător, ba făcea năvalnic câţiva paşi, ba înlemnea iarăşi. Brusc, individul dezorientat le privi pe cele două doamne ale noastre şi, ca şi când ar fi luat o decizie anume, se îndreptă cu paşi mari spre ele. Se opri în faţa băncii şi, adresându-i-se tinerei domnişoare, exclamă într-un falset de paiaţă:
— Domniţă! Ţi-a spus oare până acum cineva că eşti insuportabil de frumoasă?
Domnişoara care, ce-i drept, era frumoasă ca o cadră, îşi aţinti privirea asupra neobrăzatului şi, speriată, îşi întredeschise uşor buzele-fragă. Până şi însoţitoarea ei mai în vârstă rămase cu gura căscată în faţa unei asemenea nemaivăzute impertinenţe.
Displaying 1 of 1 review