Problema legată de crimele in masa comuniste tine de diversitatea victimelor, de multitudinea locurilor de exterminare, de varietatea metodelor folosite. In aceasta tragedie, nu exista unitate in timp, loc si spatiu, ceea ce face dificila intelegerea nelegiuirii, etapă indispensabilă in conceptualizarea ei, care favorizeaza rememorarea. Ce logică există intre exterminarea tăranilor si a intelectualilor, a burghezilor si proletarilor, a credinciosilor si ateilor, a opozantilor si a membrilor partidului etc., toti acestia victime, in grade diferite si in momente diferite, ale rotii rosii comuniste? In lipsa unui Auschwitz, simbol al crimei de masa naziste ca loc de concentrare a raului, nici un nume sau loc nu caracterizează calvarul suferit: Vorkuta, S 21, Belene, Sighet, Boniato — lista e lunga — sunt locuri ale suferintei necunoscute de public. Impuscati, deportati, infometati, torturati etc.: multiplele mijloace de exterminare folosite nu ne ajuta nici ele sa ne imaginam crimele, asa cum pot materializa oroarea. Șoah-ului camerele de gazare.