What do you think?
Rate this book
Biblioteca Descubrir la Filosofía #14
Kierkegaard. Primul existentialist
Søren Kierkegaard (1813-1855) es autor de una personalísima obra que abre una vía nueva en el pensamiento. Sitúa como fundamento de todo pensar al sujeto existente, al ser humano real e histórico. Con ello construye una nueva concepción del conocimiento y la verdad, que ya no es la abstracta y eterna que habían sustentado el idealismo y el racionalismo tradicionales. El existente concreto y particular, con su carga subjetiva y su anhelo espiritual, se coloca de esta manera en el centro de la reflexión. Cuando, al concluir la Segunda Guerra Mundial, los filósofos relacionados con la corriente existencialista traten de reformular desde los escombros una nueva filosofía moral y una cultura, no buscarán las abstracciones que han propiciado la barbarie, sino el giro kierkegaardiano hacia el centro del ser humano. Desde esta recuperación, se ha descubierto en el pensador danés una enorme riqueza en la que la psicología, la filosofía y el genio literario se ponen al servicio de una tarea religiosa: llevar al ser humano individual a la esencia del cristianismo.
SOBRE LA COLECCIÓN: "Descubrir la filosofía" es una serie de divulgación filosófica en la que algunos de los mejores profesores, académicos y divulgadores presentan, de forma clara y amena, las ideas clave de los grandes pensadores.
SOBRE LA COLECCIÓN: "Descubrir la filosofía" es una serie de divulgación filosófica en la que algunos de los mejores profesores, académicos y divulgadores presentan, de forma clara y amena, las ideas clave de los grandes pensadores.
- GenresPhilosophyNonfiction
Hardcover
First published January 1, 2015
7 people are currently reading
146 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
October 2, 2021
Kierkegaard este unul dintre filosofii pe care-i consider cei mai lucizi, pe langa Nietzsche si Schopenhauer datorita fortei ideilor lor ce nu necesita vreun artificiu pentru a parea mai dezirabile. Kierkegaard (care era luteran) cauta sa defineasca sensul existentei umane prin drumul individual (numit de el adevar subiectiv) pe care fiecare om il are de parcurs in interiorul sau pentru a stabili o relatie cu Dumnezeu. In gandirea sa se poate vedea clar amprenta luteranismului care promoveaza relatia individului cu Dumnezeu prin credinta in mod direct, ci nu prin intermediul Bisericii si a unor reguli morale rigide ce ii rapesc credinciosului libertatea de alegere dintre bine si rau deoarece il condamna la conformism. In acest fel, Kierkegaard incearca sa recupereze esenta crestinismului. Importanta nu este aderarea mecanica la anumite legi morale sau adoptarea crestinismului in mod superficial (cand ne convine), ci legatura intima si individuala a fiecaruia dintre noi cu divinitatea cu transcendentul, pornind de la angoasa existentiala ce scoate in relief extrema vulnerabilitate a omului, micimea sa in raport cu ceva ce se afla mai presus decat el si care ii este inaccesibil prin ratiune.
Kierkegaard explica pe parcursul scrierilor sale cele trei sfere in care se poate incadra viata fiecarui om: Estetica, Etica si Religioasa. Oamenii pot trece de la o sfera la alta, dar nu intr-un mod comod, ci printr-un salt sau rupere, printr-o schimbare radicala a stilului de viata. Pe langa asta aceste sfere nu sunt parcurse cu necesitate de fiecare om, ci reprezinta mai mult o ierarhie a modurilor in care ne putem trai viata.
In sfera Estetica , omul traieste in prezent si singurul lucru care il preocupa sunt placerile imediate (fie ele fizice, intelectuale, artistice). Omul este prizonierul hedonismului exagerat, este sclavul pasiunii. Identitatea sa nu este construita deoarece nu este statornic, ci intr-un haos continuu. Pentru unii, aceasta alergare interminabila dupa placeri va duce la plictiseala, monotonie, burnout , iar indoiala cu privire la acest stil de viata isi face loc: sa fie asta tot ce are viata de oferit ? Datorita crestinismului (putin mult spus cred, au existat religii si inainte de crestinism), omul constientizeaza opozitia dintre interioritatea sa si exterioritate. Inaintea "socului" provocat de crestinism, omul nu facea practic distinctia dintre experienta spirituala a vietii si cea fizica, mundana, lumeasca. Datoria acestei noi constientizari a diferentei dintre trairea spirituala si cea fizica si a faptului ca exista posibilitatea existentei transcendentei (Dumnezeul crestin), traiul non-spiritual poate duce la melancolie (sau depresie) sau altfel spus atunci cand individul nu se ingrijeste de latura sa spirituala, de relatia dintre el si transcendent. Pentru Kierkegaard aceasta melancolie este o forta de impulsionare ce pune individul in fata celei mai importante alegeri din viata sa: sa continue sa-si traiasca viata punand accent pe placeri, cu pretul stagnarii in depresie si disperarea ce vine la pachet cu ea, ori sa faca "saltul" catre credinta, sa faca acel pariu cu sine insusi de a crede in Dumnezeu in care omul se dedica cu totul, miza fiind totul (daca pariul e castigat, omul traieste etern si obtine fericirea). Individul care face acest salt al credintei, face tranzitia de la cred ca Dumnezeu exista la cred in Dumnezeu. Reprezinta practic o luare de pozitie concreta in care individul decide sa se investeasca.
Acest salt nu reprezinta totusi trecerea la sfera Religioasa, ci la cea Etica . Aici individul care mai inainte nu avea un ghid moral dupa care se ghida si care nu avea o identitate statornica, ci traia dupa cum batea vantul (adica dupa cum il impulsionau dorintele), adopta o identitate stabila si urmeaza niste reguli morale riguroase. Aceasta sfera este literalmente expresia actiunii din datorie. Stilul de viata etic este exemplificat in morala lui Immanuel Kant. Ceea ce este important este sa actionezi din datorie, pentru ca asa trebuie . Kierkegaard considera ca aici se situeaza multi dintre credinciosi care se conformeaza moralei crestine orbeste, sacrificand in proces libertatea omului de a alege intre bine si rau. Ce este mai important pentru Dumnezeu: ca omul sa faca bine sau sa aleaga binele ? A face bine datorita unui conformism dogmatic, ci nu dintr-o alegere interioara, sincera, autentica este echivalent cu moartea deoarece saboteaza dezvoltarea interioara a individului, a relatiei sale cu Dumnezeu. Mai mult, relatia individului cu divinitatea devine una de necesitate (fac bine pentru ca asa trebuie ca sa fiu pe placul lui Dumnezeu, adica intr-un fel dintr-un interes ulterior).
In aceasta luare de pozitie va consta si conflictul lui Kierkegaard cu Biserica daneza sau in fine cu acel crestinism decazut pe care Nietzsche il va considera cauza declinului culturii Occidentale. Biserica si prin extensie crestinismul modern (si contemporan am putea zice) in loc sa faciliteze conexiunea autentica a individului cu divinitatea (de orice natura ar fi ea), impune valori, norme, ritualuri si altele ce denatureaza credinta si o deraiaza din drumul sau. Asta este unul din motivele pentru care schisma protestanta a avut loc (Kierkegaard era luteran de altfel).
Astfel, sfera Etica este asociata strans cu autoritatea decadenta a Bisericii. Societatea isi ia normele din Biserica, care in sine saboteaza posibilitatea indvidului, libertatea sa, de a "deveni", de a se gasi pe sine insusi si de a stabili o perspectiva nepoluata asupra relatiei om-divinitate. Din acest motiv, sfera Etica pentru Kierkegaard este doar o ratacire ce nu conduce la nimic decat la conformism. Reprezinta pur si simplu un pas intermediar intre singurele optiuni cu adevarat relevante: traiul Estetic sau traiul Religios.
In fine, sfera Religioasa este singura ce ii permite individului sa atinga plenitudinea si as zice ataraxia. Individul gaseste concilierea sau vindecarea angoasei existentiale doar in aceasta sfera. Cred ca pentru Kierkegaard traiul Religios implica o sinteza a celorlalte doua modalitati de trai: Estetic si Etic. Credinta este in sine o pasiune, pasiunea credintei, acel foc ce alimenteaza omul sa persevereze in credinta sa desi nu are nici-o dovada ca Dumnezeu exista cu adevarat, pasiune pe care o intalnim doar in sfera Estetica. Pe plan etic putem vorbi de faptul ca sfera Etica se subsumeaza celei Religioase: credinciosul din sfera Religioasa urmeaza regulile morale, dar nu conformist deoarece stie ca intotdeauna pot exista exceptii la reguli (exemplificat de Kierkegaard prin parabola sacrificiului fiului lui Adaam. Dumnezeu i-a poruncit lui Adaam sa-si sacrifice fiul. Deci un test al credintei ce presupune incalcarea normelor etice. In realitate, testul are scopul de a il invata pe Avraam ca normele etice, desi valoroase, pot ajunge datorita unui conformism radical sa substituie locul credintei in Dumnezeu). Omul care reuseste sa duca o viata religioasa in sensul kierkegaardian va fi stabilit o conexiune subiectiva, personala ce nu poate fi comunicata prin concepte sau idei cu Dumnezeu sau transcendenta, iar implinirea acestei nevoi spirituale ii va oferi puterea necesara de a invinge angoasa existentiala si deci de a fi fericit.
Aceasta imposibilitate de comunicare directa a experientei religioase (care e strict intima) il opune pe Kierkegaard traditiei rationaliste si idealiste (care la Hegel isi gaseste expresia maxima). Pentru idealisti ca Hegel, totul decurge conform unei ratiuni, intr-un mod deterministic si abstract. Individul si trairile sale nu conteaza in sine, dimensiunea sa interioara este complet ignoranta si subsumata unei Ratiuni abstracte atotcuprinzatoare ce poate explica fiecare lucru din univers ca parte a unui proces metafizic abstract in care Ratiunea (sau Spiritul) cauta sa se autoconstientizeze prin intermediul constiintei umane. Kierkegaard vine in opozitie totala. El nu stabileste vreo gandire sistematica, ci doar pune accentul pe interioritatea subiectului si pe experienta sa cu realitatea. Omul care reuseste sa ignore presiunile sociale, familiale, autoritare, care are curajul sa se expuna ridicolului deoarece credinta pare irationala din exterior, totul pentru a cultiva aceasta relatie interioara cu transcendenta (Dumnezeu) este numit de Kierkegaard cavaler al credintei (o expresie cu un anumit farmec sau cu o anumita muzicalitate atractiva).
Ca incheiere, ma bucur ca Kierkegaard mi-a oferit o alta cheie de intelegere a operei Faust de Goethe. Putem aplica analiza sferelor de viata Estetica, Etica si Religioasa pentru a intelege intreagul parcurs al lui Faust care in definitiv sufera de angoasa, de faptul ca nu are un sens in viata deoarece nu face acel pas decisiv catre stadiul Religios, ci isi cauta sensul in stadiul Estetic, facand un pact cu Mefistofel pentru a obtine fericirea prin lucruri lumesti. Desigur, salvarea lui Faust se va afla tot in credinta (partial a lui Faust, dar si din partea iubitei sale, Gretchen ce pledeaza pentru salvarea sufletului lui Faust). Desigur meritele lui Kierkegaard se extind si la influenta pe care a avut-o asupra existentialistilor precum Sartre unde regasim acelasi accent pe individualitatea sau subiectivitatea omului si deci pe crearea unei etici ce nu deriva din norme abstracte, ci din insasi conditiile de existenta ale omului.
Kierkegaard explica pe parcursul scrierilor sale cele trei sfere in care se poate incadra viata fiecarui om: Estetica, Etica si Religioasa. Oamenii pot trece de la o sfera la alta, dar nu intr-un mod comod, ci printr-un salt sau rupere, printr-o schimbare radicala a stilului de viata. Pe langa asta aceste sfere nu sunt parcurse cu necesitate de fiecare om, ci reprezinta mai mult o ierarhie a modurilor in care ne putem trai viata.
In sfera Estetica , omul traieste in prezent si singurul lucru care il preocupa sunt placerile imediate (fie ele fizice, intelectuale, artistice). Omul este prizonierul hedonismului exagerat, este sclavul pasiunii. Identitatea sa nu este construita deoarece nu este statornic, ci intr-un haos continuu. Pentru unii, aceasta alergare interminabila dupa placeri va duce la plictiseala, monotonie, burnout , iar indoiala cu privire la acest stil de viata isi face loc: sa fie asta tot ce are viata de oferit ? Datorita crestinismului (putin mult spus cred, au existat religii si inainte de crestinism), omul constientizeaza opozitia dintre interioritatea sa si exterioritate. Inaintea "socului" provocat de crestinism, omul nu facea practic distinctia dintre experienta spirituala a vietii si cea fizica, mundana, lumeasca. Datoria acestei noi constientizari a diferentei dintre trairea spirituala si cea fizica si a faptului ca exista posibilitatea existentei transcendentei (Dumnezeul crestin), traiul non-spiritual poate duce la melancolie (sau depresie) sau altfel spus atunci cand individul nu se ingrijeste de latura sa spirituala, de relatia dintre el si transcendent. Pentru Kierkegaard aceasta melancolie este o forta de impulsionare ce pune individul in fata celei mai importante alegeri din viata sa: sa continue sa-si traiasca viata punand accent pe placeri, cu pretul stagnarii in depresie si disperarea ce vine la pachet cu ea, ori sa faca "saltul" catre credinta, sa faca acel pariu cu sine insusi de a crede in Dumnezeu in care omul se dedica cu totul, miza fiind totul (daca pariul e castigat, omul traieste etern si obtine fericirea). Individul care face acest salt al credintei, face tranzitia de la cred ca Dumnezeu exista la cred in Dumnezeu. Reprezinta practic o luare de pozitie concreta in care individul decide sa se investeasca.
Acest salt nu reprezinta totusi trecerea la sfera Religioasa, ci la cea Etica . Aici individul care mai inainte nu avea un ghid moral dupa care se ghida si care nu avea o identitate statornica, ci traia dupa cum batea vantul (adica dupa cum il impulsionau dorintele), adopta o identitate stabila si urmeaza niste reguli morale riguroase. Aceasta sfera este literalmente expresia actiunii din datorie. Stilul de viata etic este exemplificat in morala lui Immanuel Kant. Ceea ce este important este sa actionezi din datorie, pentru ca asa trebuie . Kierkegaard considera ca aici se situeaza multi dintre credinciosi care se conformeaza moralei crestine orbeste, sacrificand in proces libertatea omului de a alege intre bine si rau. Ce este mai important pentru Dumnezeu: ca omul sa faca bine sau sa aleaga binele ? A face bine datorita unui conformism dogmatic, ci nu dintr-o alegere interioara, sincera, autentica este echivalent cu moartea deoarece saboteaza dezvoltarea interioara a individului, a relatiei sale cu Dumnezeu. Mai mult, relatia individului cu divinitatea devine una de necesitate (fac bine pentru ca asa trebuie ca sa fiu pe placul lui Dumnezeu, adica intr-un fel dintr-un interes ulterior).
In aceasta luare de pozitie va consta si conflictul lui Kierkegaard cu Biserica daneza sau in fine cu acel crestinism decazut pe care Nietzsche il va considera cauza declinului culturii Occidentale. Biserica si prin extensie crestinismul modern (si contemporan am putea zice) in loc sa faciliteze conexiunea autentica a individului cu divinitatea (de orice natura ar fi ea), impune valori, norme, ritualuri si altele ce denatureaza credinta si o deraiaza din drumul sau. Asta este unul din motivele pentru care schisma protestanta a avut loc (Kierkegaard era luteran de altfel).
Astfel, sfera Etica este asociata strans cu autoritatea decadenta a Bisericii. Societatea isi ia normele din Biserica, care in sine saboteaza posibilitatea indvidului, libertatea sa, de a "deveni", de a se gasi pe sine insusi si de a stabili o perspectiva nepoluata asupra relatiei om-divinitate. Din acest motiv, sfera Etica pentru Kierkegaard este doar o ratacire ce nu conduce la nimic decat la conformism. Reprezinta pur si simplu un pas intermediar intre singurele optiuni cu adevarat relevante: traiul Estetic sau traiul Religios.
In fine, sfera Religioasa este singura ce ii permite individului sa atinga plenitudinea si as zice ataraxia. Individul gaseste concilierea sau vindecarea angoasei existentiale doar in aceasta sfera. Cred ca pentru Kierkegaard traiul Religios implica o sinteza a celorlalte doua modalitati de trai: Estetic si Etic. Credinta este in sine o pasiune, pasiunea credintei, acel foc ce alimenteaza omul sa persevereze in credinta sa desi nu are nici-o dovada ca Dumnezeu exista cu adevarat, pasiune pe care o intalnim doar in sfera Estetica. Pe plan etic putem vorbi de faptul ca sfera Etica se subsumeaza celei Religioase: credinciosul din sfera Religioasa urmeaza regulile morale, dar nu conformist deoarece stie ca intotdeauna pot exista exceptii la reguli (exemplificat de Kierkegaard prin parabola sacrificiului fiului lui Adaam. Dumnezeu i-a poruncit lui Adaam sa-si sacrifice fiul. Deci un test al credintei ce presupune incalcarea normelor etice. In realitate, testul are scopul de a il invata pe Avraam ca normele etice, desi valoroase, pot ajunge datorita unui conformism radical sa substituie locul credintei in Dumnezeu). Omul care reuseste sa duca o viata religioasa in sensul kierkegaardian va fi stabilit o conexiune subiectiva, personala ce nu poate fi comunicata prin concepte sau idei cu Dumnezeu sau transcendenta, iar implinirea acestei nevoi spirituale ii va oferi puterea necesara de a invinge angoasa existentiala si deci de a fi fericit.
Aceasta imposibilitate de comunicare directa a experientei religioase (care e strict intima) il opune pe Kierkegaard traditiei rationaliste si idealiste (care la Hegel isi gaseste expresia maxima). Pentru idealisti ca Hegel, totul decurge conform unei ratiuni, intr-un mod deterministic si abstract. Individul si trairile sale nu conteaza in sine, dimensiunea sa interioara este complet ignoranta si subsumata unei Ratiuni abstracte atotcuprinzatoare ce poate explica fiecare lucru din univers ca parte a unui proces metafizic abstract in care Ratiunea (sau Spiritul) cauta sa se autoconstientizeze prin intermediul constiintei umane. Kierkegaard vine in opozitie totala. El nu stabileste vreo gandire sistematica, ci doar pune accentul pe interioritatea subiectului si pe experienta sa cu realitatea. Omul care reuseste sa ignore presiunile sociale, familiale, autoritare, care are curajul sa se expuna ridicolului deoarece credinta pare irationala din exterior, totul pentru a cultiva aceasta relatie interioara cu transcendenta (Dumnezeu) este numit de Kierkegaard cavaler al credintei (o expresie cu un anumit farmec sau cu o anumita muzicalitate atractiva).
Ca incheiere, ma bucur ca Kierkegaard mi-a oferit o alta cheie de intelegere a operei Faust de Goethe. Putem aplica analiza sferelor de viata Estetica, Etica si Religioasa pentru a intelege intreagul parcurs al lui Faust care in definitiv sufera de angoasa, de faptul ca nu are un sens in viata deoarece nu face acel pas decisiv catre stadiul Religios, ci isi cauta sensul in stadiul Estetic, facand un pact cu Mefistofel pentru a obtine fericirea prin lucruri lumesti. Desigur, salvarea lui Faust se va afla tot in credinta (partial a lui Faust, dar si din partea iubitei sale, Gretchen ce pledeaza pentru salvarea sufletului lui Faust). Desigur meritele lui Kierkegaard se extind si la influenta pe care a avut-o asupra existentialistilor precum Sartre unde regasim acelasi accent pe individualitatea sau subiectivitatea omului si deci pe crearea unei etici ce nu deriva din norme abstracte, ci din insasi conditiile de existenta ale omului.
June 9, 2021
„Creștinismul nu poate fi un medicament pe care îl luăm când nu ne simțim prea bine, lipsiți fiind de energie sau de apărare imunitară. Kierkegaard realizează că în vremea lui (ca și în a noastră, de altfel) religia creștină se găsește într-o decadență profundă, nu în sensul unei lipse a credincioșilor, ci în sensul unei pierderi a acelei rigori interioare care ar trebui să însoțească credința.
Cu un deceniu înaintea lui Nietzsche, Kierkegaard pune un diagnostic similar, însă cu diferența că danezul nu ajunge la concluzia că trebuie eliminat creștinismul ca să fie create valori noi, ci își propune să restabilească creștinismul în toată vigoarea lui.”
Cu un deceniu înaintea lui Nietzsche, Kierkegaard pune un diagnostic similar, însă cu diferența că danezul nu ajunge la concluzia că trebuie eliminat creștinismul ca să fie create valori noi, ci își propune să restabilească creștinismul în toată vigoarea lui.”
September 21, 2022
Printre cele mai bune carti de pana acum din seria Descopera Filosofia. La fel ca multi alti mari filosofi Kierkegaard nu a avut o viata fericita si a murit la o varsta relativ tanara, la 42 de ani. Cu toate acestea a lasat in urma o opera vasta. Multe din lucrarile sale au fost scrise sub diverse pseudonime, doar cele religioase au fost scrise sub numele lui adevarat.
Kierkegaard imparte viata oamenilor in 3 sfere: estetica (sfera placerilor, a prezentului, a lipsei de responsabilitate) , etica (sfera in care omul traieste dupa niste reguli morale rigide) si religioasa (sfera in care omul traieste o viata de bunatate si etica dar nu fiindca este fortat de reguli ci pentru ca asa a ales el). In teoria lui Kierkegaard omul trece de la o sfera la alta prin salturi bruste.
Kierkegaard imparte viata oamenilor in 3 sfere: estetica (sfera placerilor, a prezentului, a lipsei de responsabilitate) , etica (sfera in care omul traieste dupa niste reguli morale rigide) si religioasa (sfera in care omul traieste o viata de bunatate si etica dar nu fiindca este fortat de reguli ci pentru ca asa a ales el). In teoria lui Kierkegaard omul trece de la o sfera la alta prin salturi bruste.
March 9, 2021
Este es uno de los mejores libros de la colección.
Algunos libros me demoré en leerlos en un par de días y otros en una semana, pero a este le he dedicado más de un mes tratando de comprender a profundidad el pensamiento de Kierkegaard... es un resumen brutal del pensamiento filosófico occidental hasta mediados del siglo XIX e incluso XX porque tanto Nietzsche como Sartre se nutren bastante de el.
El autor Juan Solé hace un resumen magnífico y en pocas páginas tanto de la vida del filósofo como de su obra.
Pasando al pensamiento del autor, el salto de fe, la fe ciega es algo que aún queda por resolver dentro de cada lector, dentro de cada ser, dentro de cada existencia. Eso era lo que Kierkegaard quería y Juan Solé lo logra de una magistral manera.
Algunos libros me demoré en leerlos en un par de días y otros en una semana, pero a este le he dedicado más de un mes tratando de comprender a profundidad el pensamiento de Kierkegaard... es un resumen brutal del pensamiento filosófico occidental hasta mediados del siglo XIX e incluso XX porque tanto Nietzsche como Sartre se nutren bastante de el.
El autor Juan Solé hace un resumen magnífico y en pocas páginas tanto de la vida del filósofo como de su obra.
Pasando al pensamiento del autor, el salto de fe, la fe ciega es algo que aún queda por resolver dentro de cada lector, dentro de cada ser, dentro de cada existencia. Eso era lo que Kierkegaard quería y Juan Solé lo logra de una magistral manera.
May 5, 2021
"Binele și răul sunt posibile doar dacă ființa este libera. Binele este libertatea. Diferența dintre bine si rău există numai datorita libertății și în libertate, și asemenea diferența nu există niciodată în abstract, ci numai în concret."
Alături de cărțile despre Nietzsche și Schopenhauer, Kierkegaard este cel mai aproape de sufletul meu.
Alături de cărțile despre Nietzsche și Schopenhauer, Kierkegaard este cel mai aproape de sufletul meu.
Read
December 27, 2025" Quién ha obedecido siempre, quién no ha pecado nunca, no podrá optar jamás libremente por el bien"
July 9, 2025
This is a challenging read but Soren is essential to post-war philosophy. The book itself presents cool ideas but the writing could be improved. I think Kierkegaard has a fantastic and accurate interpretation of the inner world, but it is very easy to misconstrue his ideas as religious defense. He defends that either you're a hedonist (aesthetic) or religious (individuation) by choice, not by societal dogma, and that ethics is simply a transition step. He emphasizes Christianity vs Helenistic Philosophy, and how christianity introduced a split between body and spirit in existential decisions forever. He criticized religion in a sense that most religious people practice religion aesthetically, for societal inclusion and to fit the mold; rather, a religious connection is intimate, unexpressable and unexplainable. Most religious people nowadays practice no autoexamination, and only attend to religious utilitarianism. The fact that some people can remain in the aesthetic sphere all their life without internal evolution, although capable of reflexive understanding, is spot on. I would just say that for the mentally unstable, the teleological suspension of ethics is a very dangerous concept because it trivializes good and evil. It says you can ignore morality if a higher calling is sensed, and most people cannot distinguish between both.
Read
January 7, 2023Una introducción corta y fácil de comprender de Kierkegaard, tanto de su vida como su pensamiento, y aunque en una parte explican al Hegel con el error típico de atribuirle la idea de tesis-antítesis-síntesis (que Hegel en ninguno de sus escritos usa y la única vez que hace mención de esa triada es precisamente para criticarla), en lo demás hace analogías interesantes, además de hacer buenas recomendaciones de vez en cuando de obras en donde podrías ver el pensamiento de Kierkegaard retratado de manera directa o indirecta, como en la película de Ordet (1955), que desconocía totalmente, pero su sinopsis me cautivó tanto que eventualmente planeo verla, y siempre se aprecia un libro que te genere interés en investigar más al respecto.
June 24, 2018
Ha sido un libro muy comprensible y amable en cuento al abordaje de los temas. Creo que es muy bueno como una introducción al pensamiento de Kierkegaard. Logre entender muy bien los principales supuestos sin ninguna dificultad. Muy recomendable. Continuare con otros de la colección.
February 8, 2025
Lo he devorado. Joan Solé expone magistralmente el pensamiento de Kierkegaard tanto existencial y sus saltos de estadios como la disputa con el monstruo de Hegel. Quizá me hubiese entusiasmado más focalización en la angustia y la libertad, aun así sublime
July 26, 2021
Excelente revisión del padre del existencialismo
Displaying 1 - 11 of 11 reviews