"Uneori, în momente de tristețe sau decepție ne punem, mai mult retoric, întrebarea: ce e viața asta?! Desigur, răspunsurile pot fi diferite. Important este să înțelegem, cât mai repede, scopul vieții noastre pe acest pământ. Destinul fiecăruia dintre noi este o enigmă, descoperită, treptat, asemenea unui roman care își dezvăluie narațiunea filă cu filă. Interesul crește pe măsura cunoașterii, ca și dorința de a nu ajunge la sfârșit. Și, totuși, se sfârșește. Relevant este cuprinsul cărții, de la prima până la ultima pagină, să îți placă, să înțelegi și să ajungi la capăt mulțumit că ai învățat, că ai evoluat, că timpul nu a fost irosit. Așa se întâmplă și în Ehmeya, al doilea volum al Issabelei Cotelin, unde personajul principal, creat încetul cu încetul, pe parcursul câtorva decenii, descoperă lumea și pe sine. În personajul Lara se vor regăsi multe femei, care vor avea încă o șansă de introspecție, pentru a înțelege că viața nu așteaptă să te eliberezi din propriul prizonierat, ea trece incredibil de repede și poate lăsa gustul amar al anilor pierduți. Lara caută iubirea și satisfacția pe plan profesional în locuri care îi oferă, îndeosebi, dezamăgiri. Crezând că și-a găsit menirea în sânul familiei, înțelege, după un timp, că nu este împlinită. Să fie, oare, prea târziu?" - Camelia Pantazi Tudor
După jurnalul adolescentin intitulat Macii sunt întotdeauna roșii (Editura File de Lumină, București 2020) și un buchet asortat de versuri și proză, publicate în reviste și antologii literare, Issabela Cotelin ne oferă un bildungsroman, Ehmeya, al maturizării unei fete și a grupului ei de prieteni din copilărie. O carte încântătoare, care se citește cu plăcere. Autoarea folosește un limbaj curat, accesibil, fără exces de figuri de stil și prețiozități inutile, dar și fără naturalismul atât de la modă în ultima vreme în literatura contemporană. Personajele sunt creionate vivid și divers, cu abilități psihologice evidente. Ne putem regăsi, fie pe noi înșine, fie pe unii dintre prietenii noștri din tinerețe în vreuna dintre tipologiile de personaje evidențiate în acest roman. Lara, personajul principal, crește, se confruntă cu decizii, dezamăgiri și tristeți pe care i le urmărim. Face slalom printre sentimentele ei și ale altora, își găsește de lucru, drumul în viață, casa și familia tradițională cu un soț harnic, doi copii și socrii aferenți... Ce anume dă numele exotic al romanului, cu aparențe științifico-fantastice care ar înșela cititorul, la o trecere în revistă, fugară, a unor titluri? O floare, care își face apariția în momentele cheie ale cărții, reprezentând metafora vieții personajului principal. - E mică și delicată. Se spune că înflorește o singură dată în viața ei, apoi se stinge încet, lăsându-și puii să crească la rândul lor. Sunt scoși de pe tulpină și puși în alte ghivece. E o floare deosebită. I se zice Ehmeya, mai popular, căci cine mai știe azi latina... Ehmeya este un roman care fură cititorul, purtându-l, cu grație și interes, printr-o lume asemănătoare cu realitatea cotidiană din jurul nostru, rostită sau nerostită. Citindu-l, studenții sau tinerii adulți vor descoperi că prima parte a romanului le va fi extrem de familiară, iar a doua va dezvălui posibile căi de evoluție în viață pentru persoanele din anturajul propriu, de care, odată cunoscute, să se poată feri, în măsura în care îți poți evita destinul. Adulții vor avea nostalgia vremurilor trecute, când totul era mult mai simplu, grijile mai mici și îndrăznelile, uneori, cu mai puține urmări permanente. Îi urez Issabelei Cotelin mult succes pe drumul afirmării literare, iar pe cititori îi las să descopere poveștile de viață din spatele titlului misterios.
Cartea "Ehmeya" e despre negarea propriilor sentimente, aici ve-ți întâlni diverse situații de viață menite să vă facă lectura amplă printr-o descriere amănunțită a vieții fără retușuri, cu bune și rele. E despre cum timpul schimbă oamenii dar păstrează emoția curată, e despre provocări înnegurate dar și simpla bucurie de a fi părinte. E despre cum parcurgi traseul vieții dar te uiți în spate semeni unui căutător de amintiri în nevoia de a revedea trecutul, însă nu poți, deja- nu se mai cade. Cartea te provoacă să trăiești acțiunea, să compătimești, să cauți exemple sau pur și simplu să dai dreptate unor fapte ce poate singuri le-am trăit. E genul de roman în care te adâncești fără rețineri și nu realizezi trecerea orelor, doar faci mici pauze de respiro căutând un pretext sau de a reține o lacrimă sau a scăpa un cuvânt încurajator. Iar finalul, aici e o adevărată avalanșă, m-am cutremurat și am strigat... "nu pot să cred", "cum e posibil așa ceva", "după atâta timp"... plâng, și vă las să aflați care e motivul tristeții mele. Pot doar să vă spun că această lectură vă va intra sub piele fiind de o sensibilitate dusă la artă, autoarea și de această dată m-a surprins plăcut printr-o poveste ce am îndrăgit-o încă de la început! link blog; https://vorbepentrusuflet.blog/2021/0...