Viața trece ca un glonț: memoriile unui reporter BBC

by Dorian Galbinski, Dorian Galor

Cu fotografii din arhiva personală a autorului

„Dorian Galbinski (Dorian Galor) a fost cel mai longeviv membru al redacției în limba română a unui post de radio celebru: BBC World Service, care a însoțit istoria celui de-al Doilea Război Mondial, a Războiului Rece și apoi a căderii Cortinei de Fier. Martor prețios al unor evenimente politice pe care și le amintește în detaliile lor pline de umor sau încărcate de consecințe grave, autorul acestei cărți devine treptat reporterul propriei vieți. Plecat din Constanța natală în anii ’60, ajunge în Israel, se trezește în armată și în război, se desparte de părinți și rude, se căsătorește, pleacă apoi în Anglia, grație vocii radiofonice e angajat la BBC WS, participă ca translator la vizita lui Nicolae Ceaușescu la Palatul Buckingham, bea o bere cu prințul Philip. Îmbogățit de comunicarea cu oamenii pe care i-a cunoscut și cu experiența suferințelor, dar și a împlinirilor sale, Dorian Galbinski scrie acum această carte de aventuri biografice și profesionale, care face delectarea oricărui cititor preocupat de memoria istoriei trăite. Viața trece ca un glonț își invită cititorii într-o călătorie pasionantă în trei țări și epoci, unite în urzeala unui singur destin.“ — TATIANA NICULESCU

372 pages, Paperback

First published March 1, 2021

Reviews

[Ionuț Leonte · Rating 4 out of 5]

Dorian este produsul multilateral al Occidentului. In el se intersecteaza conflictul/discrepanta regimurilor politice inainte de '90, dar si atmosfera dezolanta si caustiva a traumei colective ceausiste. In opinia mea, BBC-ul este folosit ca tampon pentru Dorian, caci intamplarile sale din viata, unele tragice, altele pline de speranta, de bucurie, transced dincolo de tehnicalitatea si picanteriile redactiei. Ambivalenta vietii sale se rasfrange si la noi, cititorii de rand. Poliglot, erudit, reporter, traducator, sot fidel si un tată de exceptie, Dorian chiar si-a trăit, cum se declara el multumit, viata si fara dorinta de a epata. A depasit obstacolele vietii sale cu stoicism si ceva noroc. Ce inseamna a trăi?

Dorian este un existentialist. El stie ca viata are o limita biologica si ca, in marea schema a universului, rolul sau este insignifiant. Viata nu are sens, insa noi trebuie sa-i dăm ceva, a meaning of life. Pentru unii e gradinaritul sau bucataria, insa pentru Dorian au fost lectura si mass-media, pasiunea pentru oameni, care i-a castigat si loialitatea prieteniilor sale longevive.

"Sartre believed that human existence is the result of chance or accident. There is no meaning or purpose of our lives other than what our freedom creates, therefore, we must rely on our own resources."

Citindu-l pe Dorian, ma regasesc flagrant si eu in starile sale nostalgice si oare cum va fi viitorul meu? El stie deja pe al său. Nu cred ca mai e ceva sa il surprinda, insa pe mine?

Observăm aici si apetenta societatii pentru cultura, pentru cunoastere. "Influencerii" BBC-ului nu erau oligofrenii actuali de la tembelizor, ci oameni de cultură, intelectuali, care iti produceau un extaz neuronal cand ii ascultai.

End of TED Talk.

[Alina · Rating 5 out of 5]

O carte care sa deschidă sau redeschidă oricui apetitul pentru citit. Să vorbești normal despre lucruri extraordinare este rar într-o societate predispusă să caute extraordinarul în lucruri absolut normale. Mi-a plăcut mult tonul cărții. Mult.

[Ionut Iamandi · Rating 3 out of 5]

Cartea scrisă de Dorian Galbinski nu este numai o colecție prețioasă de date despre echipa și funcționarea redacției în limba română a BBC-ului. Autorul face mai multe observații pline de miez legate de întâmplările și evenimentele prin care trece sau consemnează atent reacțiile altora în legătură cu aceste evenimente. De exemplu, când descrie amplasamentul redacțiilor est-europene de la Bush House, el notează că secția română era la etajul cinci, alături de celelalte secții balcanice; secțiile pentru Polonia, Ungaria, Cehoslovacia erau grupate la alt nivel. Fără s-o spună explicit, Dorian Galbinski oferă aici o indicație privind perspectiva generală a politicii externe britanice față de estul Europei. În aceeași notă, o foarte interesantă paralelă e avansată de Dorian Galbinski între atitudinile americanilor și vest-europenilor din timpul Războiului Rece: în general, pe americani nu-i interesa restul lumii, așa cum și pe vest-europeni nu îi interesau est-europenii, a scris el. Este aproape aceeași observație pe care a făcut-o și istoricul Tony Judt atunci când spunea că Europa Occidentală și-a trăit deceniile de aur ale secolului 20 ignorând tragediile restului Europei de după Cortina de Fier. În altă parte, Dorian Galbinski comentează felul în care colegii din redacția unde abia fusese cooptat se raportează la comunism, un regim din cauza căruia aceștia și-au abandonat în România carierele și familiile. „Comunismul este ca o catastrofă naturală; nu ai cum se te superi pe ea”, a fost declarația lui Gelu Balica, consemnată de autor în cartea sa. Dorian Galbinski vorbește despre „geniul militar” al lui Ariel Sharon, care ar fi salvat Israelul de la dezastru, și povestește despre „covârșirea prin fast” a lui Nicolae Ceaușescu în timpul vizitei acestuia în Regatul Unit. Despre Ion Iliescu scrie că „a fost capabil de o mare schimbare”, referindu-se la contribuția acestuia la reorientarea României către NATO și UE, după o serie de ezitări inițiale. Sunt și episoade biografice semnificative; de pildă, cel în care arată cum a ajuns să cumpere un apartament, în elegantul cartier londonez Hampstead, de la Mașa Litvinov, nepoata sofisticatului ministru de externe sovietic din perioada de până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Nu în ultimul rând, Dorian Galbinski era cunoscut colegilor de redacție prin vorbele de duh pe care le spunea la momentul potrivit; el nu se dezminte nici în carte. Iată doar o parte dintre ele: evreul care nu crede în miracole nu este realist; sau, atunci când o cere în căsătorie pe viitoarea sa soție, Anda, tatăl fetei obiectează că nu și-au terminat școlile și nu au nicio perspectivă de carieră în acest moment. “Știu, Nae, dar mai prost de-atât nu poate să fie”, vine răspunsul pețitorului. În aceeași notă, el a invocat butada că dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale de viitor. Îl citează pe unul dintre preferații săi din literatura engleză, scriitorul Samuel Johnson, care spunea încă din secolul 18 că cine s-a plictisit de Londra, s-a plictisit de viață. Iar cine crede că acel mic dejun copios vestit în toată lumea este englezesc, ar trebui să citească memoriile lui Dorian Galbinski; de fapt, este vorba de mic dejun scoțian, experimentat de autor, inclus de acesta pe lista sa de favorite și alcătuit canonic din ouă, cârnăciori, șuncă, fasole în sos de roșii, pâine prăjită cu unt, kippers – heringi sărați și afumați, prajiți puțin în ulei – și black pudding – budinca neagră.
Un interviu video cu autorul despre cartea sa poate fi găsit în revista Pallas Athena: https://pallasathena.ro/dorian-galbin...

[Alexandru Gogoașă · Rating 5 out of 5]

O carte geniala, am citit-o cu poftă și cu plăcere.
O carte despre viața unui om, viața plină de întâmplări din care nu numai că poți afla o mulțime de lucruri, dar poți și învăța din ele.
Nu am mai citit de mult timp o carte atâta de buna și deși este o carte de memorii, îți lasă impresia unui roman de aventuri, așa cum afirmă și Tatiana Niculescu care a fost colega cu Dorian la BBC.
Merita citita!

[Ovidiu Lechintan · Rating 4 out of 5]

interesante memorii, o carte fain scrisă, într-un ritm de reportaj, cu puține judecăți de valoare și multe fapte

[Michi Mirela · Rating 4 out of 5]

Echilibrat și fără dorința de a epata, Dorina ne lasă să aruncam o privire de 300 de pagini într-o viață. România, Israel, Anglia, comunism, capitalism, familie și prieteni.

[Daniela Gagu · Rating 5 out of 5]

Un volum de memorii reusit.
Se spume ca inteligenta unei persoane se poate masura si prin simtul umorului pe care il poseda. Domnul Dorian Galbinski poseda acest simt al umorului pe care reuseste sa-l transmita chiar si in scris. Acest simt al umorului pe care il poseda ii este de ajutor sa se faca placut si sa se integreze foarte usor in toate mediile pe care le va frecventa pe parcusul vietii.
Foarte interesant parcurs care nu stiu daca ar mai putea fi posibil de urmat in zilele noastre fara studii universitare. Autorul are doar doi ani de studii universitare (istorie) si o cultura foarte bogata dobandinta prin lecturi foarte numeroase. Chiar el marturiseste ca singurul lucru care i-a placut de copil a fost sa citeasca si a gasit tot felul de subterfugii ca sa poata citi.
BBC-ul anilor 70 avea propria scoala de formare a ziaristilor proprii.
Autorul imprima si scrisului autobiografic ceva din stilul de ziarist format la scoala BBC intrucat incearca sa fie cat mai obiectiv in redarea intamplarilor atat din viata personala cat si din viata profesionala . Stilul cartii transmite o anumita distinctie imprimata in personalitatea autorului dupa o viata petrecuta in Londra si intr-un mediu de lucru special ca cel al BBC-ului. Detalii foarte interesante despre comunitatea evreilor din Constanta care imi aduc aminte de anumite amintiri ale mamei mele despre colegi/colege de origine evreiasca care au plecat cu familiile lor in Israel copii fiind. Procesul de adapatare al parintilor si rudelor care trebuie sa ia viata de la zero dar reusesc pana la urma sa faca fata si datorita legaturilor stranse dintre membrii familiei care se ajuta foarte mult. Autorul are parte de o maturizare fortata datorita obligatiei de a urma stagiul militar si mai ales participarii la lupte din timpul razboiului de sase zile din Iunie 1967.
Un volum care se citeste pe nerasuflate.

[Book Whisperer · Rating 4 out of 5]

O istorisire interesantă a unei perioade închise pentru cei care am trăit dincoace de Cortină. Puțin plictisitoare partea de dinainte de BBC, poate și din cauză că eram mai interesat de ce și cum se vedeau lucrurile din cealaltă parte. Uneori se observă o oarecare infatuare în scriere, dar nu foarte deranjantă.

[Mihaela · Rating 5 out of 5]

Mi-a placut aceasta carte de memorii, se vede ca autorul apartine unei alte generatii, are un anume fel de a scrie pe care l-am mai intalnit la cartea scrisa de doamna Annie Bentoiu - Anii ce ni s-au dat.

La aceaata carte m-a atras titlul in primul rand si privind retrospectiv la propria viata, cartea fiind o carte de memorii, nu un jurnal, intr-adevar pare ca a zburat timpul.

[Alisu' · Rating 5 out of 5]

”Masada nu va cădea a doua oară.”

[Gino Calugar · Rating 4 out of 5]

Ritm alert, concis, amintiri interesante, recomand.