Corpuri de întunecat

by Ciprian Măceșaru

Genres: Poetry

62 pages, Paperback

First published January 1, 2020

About the author

Primul om de cultură pe care l-a admirat a fost N. Grigorescu. Haşdeu şi fantoma Iuliei l-au îngrozit. Jebeleanu l-a lăsat rece. În liceu a cântat thrash metal pe versuri de Bacovia. A lucrat ca desenator de animaţie (cea mai frumoasă slujbă pe care a avut-o vreodată), vânzător, responsabil de librării, PR Manager al revistei Şapte Seri. A fondat revista bucureşteană Accente.
A publicat în reviste din România şi străinătate. În Irlanda a fost inclus într-o antologie de poezie. A publicat mai multe cărţi de poezie, un volum de interviuri, un jurnal cultural şi un roman.

Reviews

[Gabriela Pistol · Rating 4 out of 5]

4.5

[Ramona Boldizsar · Rating 4 out of 5]

Recenzia completă: https://ramona.boldizsar.ro/corpuri-d...

Am început să citesc Corpuri de întunecat crezând că voi găsi o poezie foarte întunecată și rece, am fost surprinsă să navighez prin niște versuri care, deși anunță la tot pasul un soi de minimalism urban, sunt încărcate de o tandrețe ascunsă, o sensibilitate pe care nu o numește și care totuși își scoate colții din când în când -prin fotografii, versuri și imagini mici, și chiar și prin dedicația de la începutul volumului: Pentru Crista. Prin volumul ăsta descoperim încă o dată că frumosul nu se naște doar din lucruri strălucitoare, că dragostea nu e întotdeauna denumită prin cuvinte exacte, că viața are toate semnele urâtului, grotescului și groaznicului, dar cotidianul în formele lui bizar de simple poate nu să salveze, ci să ofere un sens, o rotiță care să miște restul existenței și să nu rămâi poticnit cu privirea la ceva care te poate dezasambla cu ușurință. Un volum palpabil în toate aparențele lui, dar care joacă într-o ligă specială a emoțiilor și sensibilității.

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

„viața mea
e un acvariu
pe care scrie cu ojă
atlantic

peștișori aurii
cu chipul lui
marylin monroe
îmi cântă
ca în poemul lui
morgenstern
happy birthday
mr. president

zâmbesc știrb
aștept să explodez
ca jfk în '63
să stropesc
peretele de sticlă
cu poezie”

Nu sunt corpuri de iluminat, ci de întunecat, însă poezia lui Ciprian Măceșaru nu este atât de întunecată precum pare sau precum lasă impresia. E și multă dragoste aici, e și fericire (chiar temporară), e și o privire obiectivă asupra vieții. Plus temele sale recurente, familia, urbanul, literatura. Iar aici și fotografie.

[specter · Rating 4 out of 5]

te-ai oprit in fata mea,
de parca m-ai fi privit.
am simtit o dislocare,
ceva ca o alunecare de teren.

-----

noapte de noapte scot din mlastina mintii
cuvinte ca niste cutite le asez pe masa
le mângâi le stropesc cu alcool si atunci
zbârnâind
ele se ridica
se-nfig in pereti
si totul mi se pare infricosător si frumos
ca un film cu banditi care se-ndragostesc
de cea mai cumsecade femeie din lume

-----

[Costin Stanciu · Rating 3 out of 5]

"Tine bine!
zicea mama
si-si infigea
pumnii in coca,
ma salta apoi
cu tot cu lighean
pana in dreptul
ochilor ei albastri
si ma simteam
ca Neil Armstrong
privind spre Pamant"