„Care este linia dintre normalitate și nebunie? Care este limita dintre rău și bine? Cu siguranță una destul de subțire și ușor de trecut, iar granița e propria ta minte.„
„Nu vreau să plâng, ea nu ar fi vrut să mă vadă astfel. Îngenuncheat, distrus, departe de femeia care mai ieri îmi spunea că mă iubește. Sunt în aceeași încăpere cu ea, și totuși am impresia că suntem în două lumi diferite. Oare în lumea ei mai sunt prezent? Aș vrea să urlu tare și să îi spun că în oricare dintre lumile din acest Univers, dacă ele există, ea este prezentă în fiecare celulă a ființei mele. Unde ești Angeline?”
„Totul se întunecă în jurul meu, încerc să mă mișc dar nu pot, și apoi simt cum ,,El’’ se apleacă asupra mea. Nu îi văd chipul, dar știu că e o prezență rea. Încerc să închid ochii și nu pot, încerc să urlu la el să plece, dar vocea nu mă ascultă, buzele îmi rămân nemișcate.”
În tot acest haos, printre amintiri, își face loc prezența unui bărbat pe care îl visează. Nu e soțul ei, nu îi poate vedea chipul, dar știe că sufletul ei îl recunoaște. Iluzie? Real?
Totul pare un puzzle, a cărui rezolvare, nici Angeline nu o poate intui.
„Personaje suspecte, o poveste plină de suspans. Mintea îți joacă feste și te întrebi dacă este real, vis sau ceva malefic își pune amprenta.
Un thriller psihologic bun, cu răsturnări de situație, iluzii, frici și limite pe care personajul principal încearcă să le depășească, să își găsească normalitatea în toată nebunia creată.” Literatura pe tocuri
Nu știu dacă vouă vi se întâmplă așa ceva, însă eu dacă citesc o carte bună îmi continui lectura și în vis atunci când dorm. Adică văd o continuare a ceea ce am citit, însă... Anca Moraru m-a surprins total. Nici nu îmi trecea prin cap o asemenea desfășurare a acțiunii! Efectiv, am reacționat cu wow! 🙂 Aceasta este o carte extraordinară. Atât am vrut sa scriu. Efectiv am devorat aceast roman mai ales în ultima parte, când totul a luat o întorsătură neașteptată. Felicitări! Cu siguranță va fi un bestseller! Caracterul și tot ceea ce ne reprezintă ca oameni s-a format prin educație, familie și evenimente petrecute în copilărie. Totul pleacă din această perioadă, iar în acest roman avem un astfel de caz. Un viol pe care mintea unui om obișnuit nu îl poate concepe, distruge psihic personajul principal și îi modelează viața. Angelina este o femeie internată la un spital psihiatric cu amnezie. Timp de aproape doi ani a stat în stare de șoc în care nu s-a mișcat și nu a reacționat in niciun fel, însă deodată, aparent fără motiv atacă un angajat al spitalului. Totul e in negură. Nu știe nimic despre viața ei, însă în permanență este urmărită de demoni și fantome. Ceva din trecutul ei încearcă să iasă la iveală, însă nu are idee cum să interpreteze totul. Aparent viața ei este ideală. Are un soț bogat care o iubește necondiționat și ar face orice pentru ea. Totuși, ceva i se pare ciudat... Apare un alt bărbat în visele ei alaturi de care pare fericită. Cine este acest om? Uneori are impresia că întâlnește elemente cu caracter supranatural. Nu înțelege nimic... Acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri. Cel prezent care începe cu viața din spital și cel de-al doilea în care ne sunt prezentate evenimentele din viața Angelinei. Totul se îmbină la un moment dat și avem prezentat și punctul de vedere ale celorlalte personaje. Stilul Ancăi Moraru este unul spectaculos prin modul în care o simți lângă tine și îți vorbește. Simplu. Direct. Șocant. O recomand din toată inima. Angeline se dovedește un caz complex in psihologie, iar demonii sunt propriile spaime întrupate. Dragostea este prezentă în roman ca un ideal, o eliberare din mocirla unei vieți mutilate psihic, însă nu totul e roz, iar o crimă și o sinucidere fac acest roman să atingă cote maxime de suspans. Recomand acest roman și caut sa citesc și alte creații ale acestei autoare. Felicitări!
Cu toate că au trecut zile bune de când am citit ,,Prodigium”, încă mă simt prinsă în mrejele acestui roman tulburător. Am vrut să scriu recenzia imediat după ce am terminat lectura, dar mi-a fost imposibil, asta pentru că eram uimită, ba chiar descumpănită, din cauza întorsăturilor de situație de la final. M-am așteptat la orice, dar nu la un asemenea deznodământ. Am tot încercat să descopăr adevărul, dacă cineva se făcea cu adevărat vinovat de situația în care se afla Angeline, să aflu legătura dintre Angeline, Samira și Sarah, să descifrez misterul acelor coșmaruri și halucinații, trauma care a dus la apariția lor, dar nu am crezut că lucrurile vor lua o asemenea turnură. Am avut în minte câteva scenarii, am făcut tot felul de presupuneri, dar nu am nimerit nici pe aproape. Nu greșesc dacă afirm că autoarea s-a jucat cu mintea mea, determinandu-mă să-mi pun întrebarea dacă personajul central mai era capabil să facă diferența dintre imaginație și realitate. Anul trecut am avut ocazia să citesc o carte semnată de Anca Moraru, Să ai curajul să îți dorești mai mult - un romance drăguț și dulce – și am fost încântată atât de scriitură, cât și de intrigă, dar nu mi s-a părut că iese în evidență cu ceva anume. Însă, nu același lucru pot spune despre Prodigium. Evoluția autoarei se vede de la primele pagini, iar povestea m-a atras de la început. Misteriosul trecut al protagonistei mi-a trezit curiozitatea, intriga m-a ținut cu sufletul la gură în așteptarea deznodământului, latura romantică mi-a dat o falsă impresie de acalmie, iar la final am fost atrasă într-o furtună de emoții greu de explicat în cuvinte. ,,În jurul meu se construiesc enigme din ce în ce mai mari, ca bucățile unui puzzle format din fragmente minuscule, care cu greu pot fi completate. Sunt spectatoare la o viață care nu e a mea, iar cel care ar trebui să mă ajute mă lasă să putrezesc în acest spital. Trebuie să plec de aici. Trebuie să aflu cine sunt, ce mi s-a întâmplat. Trebuie să aflu cine e Angeline.” ,,Prodigium“ este un thriller psihologic extrem de captivant, bine structurat, plin de pericole neprevăzute, personaje suspecte și situații limită care țin cititorul în suspans până la final. Recenzia completa o puteti citi aici: https://literaturapetocuri.ro/prodigi...
Am tot văzut cartea lăudată pe rețelele de socializare și m-a atras foarte tare și coperta. Titlul este și el bine ales, trebuia sa aflu mai multe. Capitolele sunt împărțite între viata actuală a personajului principal, Angeline (care este internata într-un spital de nebuni, fiind total amnezica) și viața de dinainte de accidentul care a adus-o in starea asta. Descoperim treptat piese din puzzle, dar intrigante și ele. Personajele apar și dispar ca într-un miraj. Coșmaruri, traume, monștri, povesti de dragoste, promisiuni...iar Angeline este tot mai debusolata și mai iritată. Pana și eu am ținut cu ea pana la un moment dat.... Cand nu mai știam cui sa ii dau dreptate. Vreau sa subliniez 2 aspecte care mi-au plăcut tare mult: 1. Cum a îmbinat autoarea capitolele cu scene horror cu scenele fierbinți din alte capitole. Sexul văzut ca o placere și ca un viol... Câteva rânduri mai încolo. Asta te amețește și nu mai știi ce simți. 2. Fiecare personaj în parte are "dreptul la opinie". Aflam punctul de vedere al tuturor celor prezenți în carte ceea ce face din ea un roman clar îmbinând toate piesele de puzzle perfect.
M-am simțit într-un labirint,când am crezut ca am ajuns la final și am aflat tot ce trebuia sa știu, mai apărea un detaliu care îmi închidea imaginea formata deja. Asa ca o luam de la capăt, calculând din nou alte posibilități. Sfârșitul mi s-a părut foarte bine gândit. Nu am mai întâlnit până acum ceva asemănător.
Un thriller care mi-a placut mult si o autoare cu potential de la care sper sa mai citesc pe viitor carti cel putin la fel de bune ca acest roman. Cu excepția catorva greseli, mai exact pe alocuri e cam grabita actiunea. La fiecare capitol nou, ma intrebam oare in care etapa a vietii Angelinei voi ajunge caci exact cum e descrierea de pe coperta - avem parte de un puzzle de descoperit 😁 (rezolvat)
Angeline a avut parte de o copilarie grea, cu parinti betivi, drogati carora nu le pasa de ea, iar mai apoi a fost abuzata de propriul tata 👿🤬 si e nevoita sa ia viata in piept pt a supravietui. Cand Brad o intalneste ea e chelnetita intr-un restaurant si se indragosteste rapid de ea. Se casatoresc, dar la un moment dat casnicia nu mai merge....
Angeline se trezeste intr-un spital, cu amnezie si are cosmaruri despre un monstru, are halucinații si se intreaba uneori daca e chiar nebuna. Incercand sa afle cate ceva despre ea, nu i se spune nimic, doar e încurajată ca va fi bine. Dupa un incident groaznic in spital, Brad o va lua acasa. In continuare vrea sa afle despre trecutul ei, dar încercările raman in zadar. Cand Brad ii propune sa se mute din oras si sa înceapă o noua viata impreuna, Angeline accepta si se străduiește sa il iubeasca. Ramane insarcinata si pe langa bucuria de a deveni mama e si teama de a nu fi cu adevărat nebuna.
Desi e amnezica, cand il intalneste pur întâmplător pe Justin, are senzatia ca il cunoaste si el ii spune ca aveau o relatie înainte de a avea accidentul si de a-si pierde memoria si ca a cautat-o mereu. O roaga din nou sa place cu el, dar nu o va face pana cand nu descopera cum poate reactiona Brad la nervi.... Nu ma asteptam la asa final pt Justin si Angeline, iar cat despre Sarah nici atat. Recomand! ⭐⭐⭐⭐⭐
„Prodigium” este un thriller psihologic ce m-a purtat într-un carusel al morții și fricii, pe cât a fost de captivant pe atât de răsunător în întorsături, aici căutam sprijin dar găseam goluri ce se cereau puse la punct, pe cât căutam iubirea găseam doar oameni înlinați spre tentații trupești, pe cât căutam pacea textuală de la final, am găsit surpriza în forma unei descrieri amănunțite a unei sinteze încă în studiu care m-a pus în fața unui fapt neobișnuit. Cartea a fost atât de bine structurată încât nu am pierdut nici un fir narativ, fiecare detaliu parcă îți dă o notă de oare chiar așa trebuie să fie?… iar personajele au reîntregit tot segmentul prin niște firi puternice, pe alocuri suspecte și cu jumătăți de măsură. În ansamblu totul a fost de excepție. Mulțumesc autoarei pentru această călătorie literară desăvârșită în haina unui thriller original!
Cartea este o paralelă între trecut și prezent,frumos conturată în jurul unui singur personaj Angeline/Samira la început… Prima parte a avut efectul de oglindă…fata în spital,ce și-a pierdut memoria într-un accident de mașină și soțul bogat care stă și speră să își revină! Doar că ,acest roman thriller psihologic conține niște elemente noi pe care nu le voi dezvălui aici,care pe mine m-au făcut să rezonez cu povestea…pe la partea a doua ce-i drept… Angeline se trezește într-un spital de boli mintale fără nici un fel de amintire dar cu niște coșmaruri teribile pe timpul nopții mai ales atunci când visează că un monstru o violează si ea nu poate reacționa….ceea ce se dovedește a fi real de altfel-un infirmier schizofrenic avea acest horific obicei …și este salvată de un băiețel al unei alte paciente ce se știe că este mort… Cum se termină povestea?Vă las să descoperiți !
O lectura extrem de interesanta si de surprinzatoare. Nu m-am asteptat deloc la finalul pe care l-a avut si nici o clipa n-am putut sa anticipez ce se va intampla. Am citit mai multe romane psihologice, dar multe erau destul de previzibile. PRODIGIUM n-a fost deloc asa. A fost plin de actiune si m-a tinut in suspans cu fiecare pagina.
Starile protagonistei au fost descrise intr-un mare fel, astfel incat am putut empatiza cu multe dintre gandurile si trairile acesteia.
O carte incredibil de interesanta, de trista, de reala, dar si frumoasa in acelasi timp. O recomand 100%.
„Prodigium” este un thriller psihologic hipnotic - un roman care explorează natura umană clinic, într-o atmosferă romantică, gotică, misterioasă, ce amalgamează tulburător trecutul cu prezentul și oniricul cu realul.
🪞 Prodigium e un thriller psihologic intens, cu accente onirice tulburătoare, ce explorează fragilitatea psihicului uman, identitatea pierdută și drumul anevoios spre recuperarea memoriei.
🪞 Rezumat:
🔹️În centrul poveștii o avem pe Angeline, o tânără de 28 de ani care, după un accident misterios, se trezește internată într-un spital de psihiatrie. Amnezică și aparent traumatizată, ea se confruntă cu anxietate, depresie, coșmaruri și halucinații ce o bântuie zi și noapte. Ea încearcă cu disperare să-și reconstruiască trecutul, dar ajunge să atace un infirmier, în mod inexplicabil, alimentând astfel și mai mult suspiciunile personalului medical.
🔹️Pe măsură ce-i revin frânturi de memorie, încep să iasă la iveală episoade dureroase: o copilărie marcată de abuzuri, o familie disfuncțională și relații toxice; dar și iubiri neașteptate. Doi bărbați – Brad, soțul ei bogat și protector, și Justin, un străin ce-i reaprinde dorința de viață – complică și mai mult realitatea Angelinei.
🔹️Realul și imaginarul se împletesc într-un joc de oglinzi, în care nu știi dacă demonii sunt doar în mintea ei sau cu adevărat prezenți; iar trecutul, odată deschis, nu mai poate fi închis la loc fără consecințe.
🤩 Puncte forte:
✔ Romanul explorează teme grele precum abuzul, traumele, sănătatea mintală și relațiile toxice; avem scene ce provoacă emoții puternice și ridică întrebări legate de percepție și realitate.
✔ Autoarea construiește o atmosferă apăsătoare, plină de suspans și incertitudine. Prin împletirea trecutului cu prezentul, romanul capătă un ritm susținut, conturând o poveste complexă ce accentuează misterul și menține interesul pe tot parcursul lecturii.
✔ Fiecare personaj are o poveste proprie, plină de nuanțe și umbre – de la Angeline și lupta ei cu demonii interiori, la Brad și Justin –, ceea ce face ca interacțiunile și conflictele să fie captivante și să dea profunzime poveștii.
👎🏼 Ce n-a funcționat pentru mine❓️
✘ Romanul nu se remarcă prin originalitate: pare construit dintr-un amalgam de idei familiare, preluate de prin thrillerele psihologice consacrate, însă abordate superficial, fără o direcție clară.
✘ Apar adesea scenarii puțin credibile, momente forțate și evenimente ce sfidează logica. Unele situații par să se alinieze un pic prea convenabil pentru firul narativ, iar comportamentele anumitor personaje sunt greu de justificat, chiar și în contextul unor traume severe.
✘ Există și inconsecvențe narative ce afectează continuitatea logică a poveștii, lăsând impresia că unele detalii au fost tratate neglijent sau ajustate pur și simplu după necesitățile de moment ale autoarei.
✘ Nu lipsesc nici scenele neverosimile, menite doar să amplifice dramatismul. Romanul recurge la imagini sau situații extreme – sinucideri, crime, viziuni grotești –, ce devin repetitive și par adăugate mai degrabă pentru efectul de șoc, fără o justificare solidă.
✘ Unele plot twisturi apar parcă de nicăieri; deși șocante, sunt introduse brusc, fără alte indicii prealabile.
✘ Povestea se încheie într-un mod ambiguu, fără a oferi clarificări asupra tuturor firelor narative. Unele evenimente importante sunt lăsate în aer, astfel că pentru cei ce apreciază structurile logice și încheierile coerente, acest aspect poate fi frustrant.
🪞 Concluzie: E o lectură captivantă, ce oferă o incursiune interesantă în mintea sfâșiată de traume a unei femei. Se remarcă prin atmosfera densă, temele dificile și personajele profund marcate de trecut. O recomand celor atrași de thrillere psihologice cu impact emoțional puternic, dar care sunt dispuși să treacă peste finalul ambiguu și peste lacunele de logică sau structură. Pentru cei ce caută o poveste solid închegată, coerentă și cu un deznodământ clar, romanul va ridica destul de multe semne de întrebare. 📚
📖 #PRODIGIUM, un puzzle greu de rezolvat, de Anca Moraru
➡️ Autor: Anca Moraru ➡️ An apariție 2021 ➡️ Număr Pagini 296 ➡️ Editura: LITERPRESS PUBLISHING ➡️ Gen literar: Thriller-Psihologic ➡️ Nota Personală ⭐ ⭐ ⭐
Cartea este bună și autoarea are potențial. Însă, pe parcursul lecturării, am tot oscilat între trei și patru stele. Inițial am oferit patru stele pe Goodreads, dar scriind recenzia am simțit nevoia să las doar trei.
Povestea este interesantă, dar nu mi-a oferit nimic nou. Mi-a adus aminte într-o oarecare măsură de romanul Ariei (L. M. Aria - Ajută-mă să-mi amintesc).
Ideea este interesantă și prezintă viața unor personaje care au trecut prin diferite traume. Acestea le-a afectat viața atât de mult încât au dezvoltat tulburarea de personalitate multiplă, coșmaruri și chiar halucinații. Toate trăirile lor iau forme înfricoșătoare, creând scene pline de suspans. Personajele nu reușesc să facă diferența între realitate și vis.
#Scurt_sinopsis
Angeline se trezește într-un spital de psihiatrie și nu își aduce aminte absolut nimic despre ea și viața ei. Cu cât face mai multe eforturi să își amintească ceva, cu atât are impresia că se scufundă mai tare în marea necunoscutelor.
În paralel, autoarea ne redă viața Angelinei alături de soțul ei Brad. (Alegerea numelor acestui cuplu mi s-au părut extrem de neinspirată 🙄) Pe rând ni se descoperă amănunte din viața ei care au contribuit la starea acesteia. Dar lucrurile se vor dovedi a fi diferit de realitatea prezentată.
Mi-a plăcut Samira.
#Ce_nu_mi_a_plăcut?
➡️ Cuvântul "dumneavoastră" scris prescurtat... Și de ce folosim pronume de politețe dacă persoajele sunt din America iar acțiunea se petrece tot acolo?
➡️ Sinuciderea unui personaj ne este redată superficial. Consider că momentul acesta ar fi trebuit mai atent construit. Incidentul cu Justin, Angelina și Brad chiar merita mai multe pagini. Practic deznodământul este grăbit.
➡️ De câteva ori, autoarea prezintă câteva scene din copilăria unor personaje. Scenele nu sunt credibil scrise. Ca cititor nu am simțit vârsta mică a acestora. Că mi se povestea de Angelina la 8 ani, la 11 sau la maturitate, nu se schimbă nimic în limbajul, atitudinea și gandirea acesteia. Aici s-ar fi putut lucra mai mult.
Oricum, Felicitări autoarei pentru poveste!
This entire review has been hidden because of spoilers.
Angeline Parker a ajuns într-o stare vegetativă, catatonică parcă. A suferit un accident de mașină dar nu s-au descoperit leziuni de pe urma impactului care să-i justifice condiția. Cum nu reacționează la nici un stimul extern, soțul Brad acceptă sfatul medicilor și consimte să fie internată într-un spital de psihiatrie. După două săptămâni de tratament revine oarecum la viață, i se animă mintea și trupul dar realizează că nu are amintiri. Amnezia o frământă mai ales pentru că nu poate asocia nume chipurilor care-i stârnesc coșmaruri, nu poate face diferența dintre halucinații si realitate. Nu-și amintește nici măcar de soțul său și in ceea ce-l privește doar intuiește că o poate ajuta să o scoată la capăt. Mintea protagonistei ne poartă între coșmaruri și realitate, limita dintre ele fiind mult estompată. În încercarea de a-și reconstitui viața ii descoperim și noi trecutul bucată cu bucată iar intr-un final toate piesele se vor așeza în locul potrivit. Cele mai interesante fragmente au fost pentru mine incursiunile în trecut, episoadele care au refăcut pas după pas viața Angelinei. Mi-ar fi plăcut însă ca limbajul și abordarea să fie adaptate vârstei din acel moment, ar fi avut un cu totul alt impact în ce mă privește. De fapt, limbajul mi s-a părut neadaptat pe întreg parcursul cărții, nici nu am simțit că sunt în New York. Să nu mai spun cât de nepotrivită mi s-a părut folosirea în dialoguri a formei abreviate a prenumelui de politețe ‘dumneavoastră’. Nu am reușit să rezonez nici cu liniaritatea lucidității Angelinei. Limpezimea minții sale nu fluctuează între cele două stări si acest lucru mi se pare lipsit de logică. În ce privește numele protagoniștilor cred că a fost o alegere total neinspirată. Oare acest amănunt să fi dus involuntar și la impactul ei asupra bărbaților? Cu toții par iremediabil cuceriți și îndrăgostiți de ea. Per total, nu m-a convins povestea, nu am simțit disperare, frică, încordare, nimic. Povestea curge mult prea lin și nu a reușit să-mi inducă tensiunea la care am sperat. Am simțit potențialul autoarei, este chiar acolo, însă pe mine nu m-a convins. Este o părere strict personală, tratați ca atare.
Deși nu e întotdeauna obiceiul meu să las recenzii la cărțile pe care le citesc, simt că trebuie să împărtășesc câteva gânduri despre "Prodigium" de Anca Moraru. Am așteptat cu sufletul la gură această carte din două motive: pasiunea mea pentru puzzle-uri și mister, dar și fascinația pe care mi-a stârnit-o coperta sa atrăgătoare. De la primele pagini, cartea m-a captivat, invitându-mă să explorez toate posibilele scenarii care s-ar putea desfășura pe parcursul lecturii. Ne este prezentată o femeie de 30 de ani, internată într-un spital de psihiatrie, cu un trecut întunecat din care nu își amintește nimic (suferind de amnezie). Vizitele soțului ei nu fac decât să adâncească confuzia, deși el este singura ei ancoră într-o realitate pe care o resimte ca fiind tot mai străină. Pe măsură ce povestea progresează, suntem martorii episoadelor fantastice și a halucinațiilor cu care se confruntă personajul principal. Își pierde treptat contactul cu realitatea și ajunge să creadă că locul ei este printre "nebuni". Totuși, în final, descoperim adevărul din spatele acestui mister, cu un final care ne cam zdruncină...puțin cam mult. Mi-a plăcut modul în care au fost alternate momentele din prezent și trecut, oferindu-ne posibilitatea de a descoperi misterul din spatele acestui puzzle literar. Cartea este ușor de citit, subiectul este realist și bine documentat, deși uneori poate fi destul de dur și emoționant. Finalul poate părea încâlcit, dar asta nu face decât să adauge mai mult farmec și mister poveștii. Închei cu o notă de 3.8, aproape de 4, și cu speranța că aceste cuvinte v-au stârnit și vouă curiozitatea de a descoperi universul fascinant al lui "Prodigium".
Îmi doream cartea demult, review-urile de aici mi-au atras atenția și a fost pe wishlist o vreme.
Îmi plac misterele, puzzle-urile, am vrut să văd ce "poate" 😅 această carte.
Aș vrea să pun punctul pe i sau mai degrabă virgula de la ș 😅, ca să spun exact ce m-a determinat să îi dau 4 ✨ și nu 5. 🤷 Poate cursivitatea cărții, fluiditatea unor idei... Nu aș putea spune exact, doar că nu am terminat-o cu o senzație de wow.
Povestea începe cu o femeie internată într-un spital de oameni mai puțin sănătoși la mansardă, care nu își aduce aminte de ce se află acolo, cine este sau cine a fost. Un soț bogat o vizitează, dar o ține tot în ceață cu privire la trecut. Angeline are coșmaruri cu un bărbat cu ochi însângerați, hidos, vede copii care nu sunt acolo, este clar că 'țiglele' au fost deranjate de o 'tornadă' mentală.
Prezentul se îmbină cu trecutul în capitolele cărții, pentru a ajunge la o concluzie, un final... neprevăzut.
Traume, drame și stropi de iubire, cam așa aș defini-o pe scurt, nu chiar puzzle. Pentru un amnezic care trebuie să pună cap la cap unele lucruri cam așa pare a fi, numai că Angeline nu reușește să facă asta. Descoperim la final care-i treaba cu ea, cu soțul ei, familia ei șamd.
Cartea este una 'citibilă' în două zile, dacă aveți timp, iar per total este o lectură ok, subiect realist, documentat, iar cu finalul sunt de acord în totalitate.
Vă recomand să o citiți, chiar aș vrea păreri, discuții despre 😁.
Felicitări, Anca! Un thriller incitant, bine construit. Mi-a plăcut alternarea prezent - trecut în așa fel încât cititorul primește frânturi din ambele realități și e provocat să pună cap la cap piesele pentru a desluși acest puzzle al existenței personajului principal, Angeline. O avem pe Angeline, trezită într-o clinică pentru persoane cu probleme mintale, și... amnezica. Și de ar fi doar atât, dar femeia se confruntă cu halucinații și coșmaruri teribile, astfel că granița dintre realitate și închipuire e atât de fragilă încât mai mai să dăm crezare că își merită locul " la nebuni". Episoadele din trecut vin să pună paie pe foc și ne dezvăluie traumele copilului Angeline. Cheia prezentului stă deci în acest trecut tumultuos, care își întinde ghearele și o prinde în capcană pe adulta Ange, făcând-o să se îndoiască ea însăși de deplinătatea facultăților ei mintale. Nu mi-au plăcut bărbații din viața femeii, căci sunt doi, da. Nu aș vrea să dau spoilere, dar mi-au părut plați, veșnic îndrăgostiți de frumoasa Angeline. Prea rapid amorezati ( asta e o idee care rar mi se pare credibilă, deci e cumva put personală). Finalul e bun, bun, indus cumva din prolog. Nu am avut nevoie de alte explicații, am citit și alte cărți care tratează aceeași temă, așa că nu am simțit că ar fi abrupt sau absurd.
Un thriller psihologic care are un final neașteptat. O avem pe Angeline care este căsătorită cu Brad Parker de câțiva ani. Ea are amnezie și nu își poate aduce aminte nimic din viața ei de dinainte de accident. Are un accident de mașină și ajunge la spital într-o stare vegetativă, din care își revine după doi ani. Deoarece protagonista nu își aduce aminte nimic din viața ei, autoarea ne povestește niște episoade cruciale din viața Angelinei. Toate aceste episoade au avut un efect negativ asupra stării ei psihice. În relația ei cu Brad este nefericită și își găsește un amant, pe nume Justin. Acest Justin tot apare în visele ei după accident. La un moment dat în viața ei apare și sora ei vitregă, Sarah care are un rol crucial în finalul poveștii.
+ se citește ușor și este captivantă - toată cartea Angeline vrea să îl părăsească pe Brad, dar dintr-un motiv sau altul nu reușește, autoarea tot bate câmpii că e prea complicat sa îl părăsească, că nu e corect față de el etc. - prea încâlcit finalul, povestea cu sora ei eu zic că nu își mai avea rostul și nici povestea cu cealaltă identitate a ei. - pana la final nu are dublă personalitate și la final o apuca dintr-o dată
Poveste petrecuta in trecut si prezent. O poveste redata intre realitate si amintiri si vise. Un thriller psihologic cu rasturnari de situatie.
Angeline, este acum o femeie cu un trecut cutremurator pe care nu si-l aminteste.
Provenita dintr-o viata de saracie si abuzuri din partea parintilor si fara pic de iubire, aceasta isi doreste doar iubire, intelgere, o vorba buna, chiar o a doua sansa. Ceea ce si primeste cand il intalneste pe Brad. Dar sa fie chiar totul atat de roz?
Dupa ce are un accident care aparent nu ii lasa urme asupra corpului, aceasta devine amnezica.
O sa ii revina intr-un final memoria? Dar oare vrea sa isi aminteasca copilaria ei plina de abuzuri?
Un thriller care m-a captivat de la primele pagini jucându-se adesea cu mintea mea. ,,Prodigium" este o carte care are în centru mintea umană și viața cu piedicile ei. Subiectele sunt abordate într-o manieră realistă și șochează adesea. Astfel avem parte de un carusel al emoțiilor de nestăvilit. Intriga e clar stabilită și bine conturată, iar planurile narative, reprezentate de prezent și trecut, se leagă într-un puzzle al întunecimilor ființei umane. Desigur că nu lipsește nici latura romantică, însă ea nu vine să tempereze acțiunea, ci s-o amplifice. Iubirea în acest volum e o oglindă a lumii în care trăiesc personajele. ,,Prodigium" e o carte captivantă, plină de suspans, memorabilă, una care vă va face să vă gândiți la ea mult timp după lectură, dovadă a faptului că autoarea și-a atins țelul. Vă recomand cu drag cartea și vă spun că, indiferent de așteptările pe care le veți avea pe parcursul acțiunii, finalul vă va surprinde.