What do you think?
Rate this book
Tot înainte
Suntem în ultimul deceniu de comunism, cu strangulările și iluziile lui. Continuând saga familiei pe care cititorul o știe deja din Pelinul negru și Cartea Reghinei, Ioana Nicolaie ne spune în acest nou roman povestea Arseniei. Copilul trăiește sub o dublă presiune, a discursului oficial absurd și a lumii patriarhale în care s-a născut, și se luptă să-și găsească un drum în viață. Întâmplările prin care trece, cu aura lor de poezie și fantastic la-nceput, cu greutățile tot mai mari pe măsură ce crește, se înfășoară pe întrebarea cu răspuns greu de lămurit: ce-o așteaptă mai departe, în viață, ce-o să se facă ea când va fi mare? Femeie de serviciu la blocurile gri din oraș, fotograf, sportivă, gestionară, profesoară?
Roman psihologic, empatic și bine dozat la nivelul emoției, desfășurat în același decor mitic și în același timp cât se poate de realist al unui orășel din Nord, Tot înainte este o mărturie puternică despre monstruozitatea comunismului românesc, care a frânt milioane de vieți, visuri și destine.
Roman psihologic, empatic și bine dozat la nivelul emoției, desfășurat în același decor mitic și în același timp cât se poate de realist al unui orășel din Nord, Tot înainte este o mărturie puternică despre monstruozitatea comunismului românesc, care a frânt milioane de vieți, visuri și destine.
248 pages, Paperback
First published March 1, 2021
24 people are currently reading
387 people want to read
About the author
Ioana Nicolaie
49 books149 followersIoana Nicolaie s-a nascut in Sangeorz-Bai, judetul Bistrita-Nasaud.
A absolvit in 1997 Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, iar in 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiasi facultati. Dupa absolvire a lucrat in invatamint, in presa si in domeniul editorial. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania.
A publicat mai multe volume de versuri (Poza retusata, Nordul, Credinta, Cenotaf ), doua romane (Cerul din burta, O pasare pe sirma) si literatura pentru copii (Aventurile lui Arik si Arik si mercenarii). A fost nominalizata la premii nationale si internationale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a aparut in germana, in 2008, cu titlul Der Norden. Cerul din burta a fost publicat in 2013 in suedeza (cu titlul Himlen i magen) si este in curs de aparitie in bulgara, iar O pasare pe sirma este in curs de traducere in sirba. A fost inclusa in noua volume colective romanesti (Ferestre ’98, 40238 Tescani, Cartea cu Bunici, Intelectuali la cratita etc.) si in numeroase reviste si antologii straine (Poesie 2003: Roumanie, territoire d’Orphee, New European Poets, The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.).
Ioana Nicolaie este casatorită cu scriitorul și poetul Mircea Cărtărescu.
A absolvit in 1997 Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, iar in 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiasi facultati. Dupa absolvire a lucrat in invatamint, in presa si in domeniul editorial. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania.
A publicat mai multe volume de versuri (Poza retusata, Nordul, Credinta, Cenotaf ), doua romane (Cerul din burta, O pasare pe sirma) si literatura pentru copii (Aventurile lui Arik si Arik si mercenarii). A fost nominalizata la premii nationale si internationale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a aparut in germana, in 2008, cu titlul Der Norden. Cerul din burta a fost publicat in 2013 in suedeza (cu titlul Himlen i magen) si este in curs de aparitie in bulgara, iar O pasare pe sirma este in curs de traducere in sirba. A fost inclusa in noua volume colective romanesti (Ferestre ’98, 40238 Tescani, Cartea cu Bunici, Intelectuali la cratita etc.) si in numeroase reviste si antologii straine (Poesie 2003: Roumanie, territoire d’Orphee, New European Poets, The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.).
Ioana Nicolaie este casatorită cu scriitorul și poetul Mircea Cărtărescu.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 28 of 28 reviews
April 10, 2021
Probabil că mi-a plăcut atât de mult acest roman și pentru tot șirul de amintiri pe care nici nu mai știam că le am, făcându-mă să mă întreb: cât de mult contează diferența dintre generații dacă vorbim despre lipsurile celor din mediul rural? Mi s-a părut că mai deloc, de vreme ce n-a trebuit să caut cuvinte în dicționar, de exemplu, și m-am surprins crispându-mă înainte să-mi dau seama conștient că știu foarte bine ce înseamnă spălatul la râu cu maiul când apa e încă înghețată sau fierberea țesăturilor, frecarea podelelor de lemn care nu se curăță niciodată de tot și prezența sticlelor de otravă în pod sau baia în apa încălzită într-un lighean pus la soare ori hainele care ajung la cel mai mic dintr-o casă după ce sunt purtate de frați mai mari sau alte rude. La fel și-n cazul temelor făcute strâmb pe mașina de cusut, din lipsă de loc, sau a anilor scurși între prima felie de portocală mâncată și primul astfel de fruct ținut întreg în mână.
Recenzia integrală este aici: http://ancazaharia.ro/2021/04/cand-si...
Recenzia integrală este aici: http://ancazaharia.ro/2021/04/cand-si...
November 13, 2023
"Tot înainte", mândri pionieri... Câte amintiri mi-a trezit această carte! M-a răscolit, m-a întristat, m-a supărat, m-a purtat într-o lume demult ferecată în cotloanele minții. Am trăit alături de Arsânuca frustrările unei copilării marcate de lipsuri și sărăcie, de complexe și nedreptăți. Rând pe rând, Arsânuca visează să devină ba actriță ba doctorița, dansatoare sau sportivă dar visele ei se zdrobesc de realitatea cruntă-comunismul are nevoie de muncitori și mame eroine.
Arsânuca nu e doar un copil chinuit ci și mamă pentru frățiorii ei, pe umerii ei mici atârnând o responsabilitate uriașă. Culege fructe de pădure alături de tatăl ei pentru un bănuț în plus, are grijă de miei și gospodărie. Iubește școala chiar dacă hăinuțele și încălțămintea ei lasă de dorit și suferă enorm atunci când efortul ei nu este apreciat și altcineva primește coronița.
Însă în ciuda acestor greutăți se simte în vocea autoarei nostalgia după copilărie, după micile bucurii care i-au înseninat viața de copil.
E o carte de suflet, mai ales pentru generația noastră, a celor care am copilărit în comunism.
Arsânuca nu e doar un copil chinuit ci și mamă pentru frățiorii ei, pe umerii ei mici atârnând o responsabilitate uriașă. Culege fructe de pădure alături de tatăl ei pentru un bănuț în plus, are grijă de miei și gospodărie. Iubește școala chiar dacă hăinuțele și încălțămintea ei lasă de dorit și suferă enorm atunci când efortul ei nu este apreciat și altcineva primește coronița.
Însă în ciuda acestor greutăți se simte în vocea autoarei nostalgia după copilărie, după micile bucurii care i-au înseninat viața de copil.
E o carte de suflet, mai ales pentru generația noastră, a celor care am copilărit în comunism.
December 9, 2023
Minunat mai scrie Ioana Nicolaie! Așa îmi pare de rău că n-am avut loc în bagaje și pentru celelalte două cărți ale ei, Pelinul negru dar mai ales Cartea Reghinei, că tare aș fi vrut să citesc și povestea mamei Arseniei. Oricum, la următoarea vizită în România cele două volume vor fi primele pe listă!
Romanul Tot înainte nu e numai romanul Arseniei Bulța, e totodată romanul generației mele, aceea care și-a trăit copilăria și adolescența în anii ‘80, cei mai întunecați ai ceaușismului socialist (dacă-i pleonasm, e voit, așa să știți 😊) și faptul că atît de multă lume se poate identifica cu eroina e o dovadă în plus că idealul comunist al uniformizării populației era pe cale de a se împlini.
Deși aspectul documentar este extrem de interesant în sine, ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult în roman a fost tehnica narativă. Scriitura curge atît de firesc, stilul e atît de limpede și de luminos în ciuda evenimentelor întunecoase, încît lasă o impresie de simplitate cu atît mai înșelătoare cu cît autoarea nu recurge la aproape nici una dintre manevrele postmoderniste – stilul e direct, linia temporală e rareori întreruptă sau încălecată, nu se încalcă voit convenții literare etc. Există însă o măiestrie impresionantă în modulațiile vocii narative, în felul în care se maturizează odată cu eroina, în felul în care reflectă lumea în care trăiește, lume care-și pierde încetul cu încetul strălucirea și la final contururile, estompîndu-se în gri-ul acela familiar al amintirilor întregii noastre generații, care, la fel ca Bulța Arsenia, se îndrepta cu pași din ce în ce mai mici spre nicăieri:
Romanul Tot înainte nu e numai romanul Arseniei Bulța, e totodată romanul generației mele, aceea care și-a trăit copilăria și adolescența în anii ‘80, cei mai întunecați ai ceaușismului socialist (dacă-i pleonasm, e voit, așa să știți 😊) și faptul că atît de multă lume se poate identifica cu eroina e o dovadă în plus că idealul comunist al uniformizării populației era pe cale de a se împlini.
Deși aspectul documentar este extrem de interesant în sine, ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult în roman a fost tehnica narativă. Scriitura curge atît de firesc, stilul e atît de limpede și de luminos în ciuda evenimentelor întunecoase, încît lasă o impresie de simplitate cu atît mai înșelătoare cu cît autoarea nu recurge la aproape nici una dintre manevrele postmoderniste – stilul e direct, linia temporală e rareori întreruptă sau încălecată, nu se încalcă voit convenții literare etc. Există însă o măiestrie impresionantă în modulațiile vocii narative, în felul în care se maturizează odată cu eroina, în felul în care reflectă lumea în care trăiește, lume care-și pierde încetul cu încetul strălucirea și la final contururile, estompîndu-se în gri-ul acela familiar al amintirilor întregii noastre generații, care, la fel ca Bulța Arsenia, se îndrepta cu pași din ce în ce mai mici spre nicăieri:
Sînt oarbă, surdă și mută. Nu-mi rămîne decît să m-așez, cum pot, pe colțul negru de pat. Menghina nu mai zice nimic, doar se șterge încet, cît să pară că dispare. Pe drumul dintre ea și marginea Văraliei pornesc eu, Bulța Arsenia, cu pași tot mai mici care, pînă la urmă, orice-aș face, tot se vor termina. Și voi intra, în sfîrșit, în Fabrica de Tricotaje.
May 5, 2021
Cum a fost comunismul? Cu gust de zahăr cu apă pe mămăligă. Pe pâine, dacă erai norocos. Cu teme la lumânare. Cu mama, cu tata și cu sora în același pat, nu din dragoste, din frig la calorifere. Cu cozi, nu în păr, că ăla era tuns de la păduchi, cu cozi la pâine, la lapte, la orice. Cu banane verzi. Cu portocale doar de Moș Gerilă. Cu nelipsita cordeluță cu funde, pe care o uitai mereu în bancă și fugeai după ea, că alta nu mai pupi! Dar te duci, te duci Tot înainte! Și te gândești că vrei înapoi și nu înțeleg de ce.
Cum a fost romanul Ioanei Nicolaie? Cu plâns, cu râs amar, cu nostalgie, cu realitate, cu amintiri, cu bucurie că nu ai prins atât de mult, atât de rău, cu toate. Cu tovarășul Ceaușescu. Cu pionieri. Cu miros de carte, cu expresii frumoase, cum trebuie la compunere. Cu viață. Cu mai vreau un roman semnat Ioana Nicolaie!
Cum a fost romanul Ioanei Nicolaie? Cu plâns, cu râs amar, cu nostalgie, cu realitate, cu amintiri, cu bucurie că nu ai prins atât de mult, atât de rău, cu toate. Cu tovarășul Ceaușescu. Cu pionieri. Cu miros de carte, cu expresii frumoase, cum trebuie la compunere. Cu viață. Cu mai vreau un roman semnat Ioana Nicolaie!
May 20, 2021
Precum și celelalte doua cărți ale Ioanei, "Pelinul negru" și "Cartea Reghinei", "Tot înainte" mi-a intrat direct în suflet.
M-am născut puțin după revoluție, însă mă interesează informațiile legate de acea perioadă și traiul oamenilor în era comunistă. Cartea Ioanei este o relatare tristă, dar extrem de realistă a acelor vremuri.
M-am născut puțin după revoluție, însă mă interesează informațiile legate de acea perioadă și traiul oamenilor în era comunistă. Cartea Ioanei este o relatare tristă, dar extrem de realistă a acelor vremuri.
February 9, 2022
Chiar dacă nu-și schimbă formula față de precedentele sale romane (Pelinul negru & Cartea Reghinei), Tot înainte cristalizează un „paradis în destrămare”, așa cum am fost deja obișnuiți, prezentând o viață infantilă, violentată sever de sforile istoriei; este un univers în care entropia și infantilismul își dau mâna și brodează o proză impenetrabilă. (https://optmotive.ro/2021/90/art8/ind...)
June 29, 2022
"Sunt păpușa din spitalul trăit în altă viață, se va mai găsi cineva să mă smulgă din valuri?"
📎 A doua întâlnire cu autoarea mi-a împlinit una dintre dorințe. Aceea de a cunoaște mai bine copiii mamei "𝘤𝘶 𝘵𝘳𝘶𝘱 𝘥𝘦 1000 𝘥𝘦 𝘬𝘪𝘭𝘰𝘨𝘳𝘢𝘮𝘦" din volumul precedent al trilogiei. Am citit cu nesaț "𝘊𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘙𝘦𝘨𝘩𝘪𝘯𝘦𝘪" neștiind că volumul "𝘗𝘦𝘭𝘪𝘯𝘶𝘭 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘶" (necitit încă) și cel de față fac parte dintr-o saga de familie.
📎 Așadar "𝘛𝘰𝘵 𝘪̂𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦" înfățișează inocent lumea lipsită de umanitate a micuței Arsenia Bulța, fetița ce se visează pe rând femeie de serviciu, fotograf, cusătoreasă, turist, sportivă, gestionară, profesoară într-un realism dur.
"Hai să vedem! E nevoie de comunism? N-aș putea spune, nu mai pricep nimic."
📎 "𝘛𝘰𝘵 𝘪̂𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦" este, de asemenea, o mărturie puternică despre ceea ce a însemnat comunismul. Scris cu detașare, romanul ne arată perspectiva necruțătoare a mecanismelor de suprimare mentală. Spiritul de turmă, toate nedreptățile, lipsurile, visurile frânte, speranțele neîmplinite, iluziile vândute fac parte din ultimul deceniu de comunism românesc.
"Cât de mult aș vrea să fiu copil de la bloc. M-aș juca, aș citi, n-aș avea palme atât de aspre, niciodată nu mi-ar fi hainele murdare."
📎 Ioana Nicolaie farmecă prin scriitura ei fiind o biografă redundantă. Vocea sa se împletește suav cu cea a fetiței-narator. Imaginația vizuală și cea olfactivă a atins cote maxime. O desfătare!
📎 Personajul Arsânuca mi s-a părut foarte bine conturat, un personaj puternic, crescut la țară, într-o familie cu doisprezece frați de hrănit, de îngrijit, de trimis la școală. Un singur gând îi dă putere: 𝘵𝘰𝘵 𝘪̂𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦! Speranța, încredere în această lume fragilă e tot ceea ce o face să continue.
📎 Printre alte subteme ale acestui roman regăsim inteligenţa emoţională, hărțuirea psihologică, ipocrizia, etica morală, discriminarea, problema conflictului dintre generaţii și patriotismul.
📎 Romanul ar fi un bun exemplu pentru adolescenții zilelor noastre, o carte plină de învățăminte de tot felul. Un mod de a percepe comunismul și conturarea dorinței de a evita orice posibilă întoarcere la totalitarism politic și social.
"Iar prieten nu eşti decât cu acela care din când în când merge cu tine pe-aceeaşi cale."
📎 Acest document, pe alocuri înfiorător, al vieții rurale în comunism românesc este plin de nostalgie, râs și lacrimi dulci-amărui, realitate și multe, multe amintiri.
" Sunt oarbă, surdă și mută. Nu-mi rămâne decât să mă așez, cum pot, pe colțul negru de pat. Menghina nu mai zice nimic, doar se șterge încet, cât să pară că dispare."
📎 A doua întâlnire cu autoarea mi-a împlinit una dintre dorințe. Aceea de a cunoaște mai bine copiii mamei "𝘤𝘶 𝘵𝘳𝘶𝘱 𝘥𝘦 1000 𝘥𝘦 𝘬𝘪𝘭𝘰𝘨𝘳𝘢𝘮𝘦" din volumul precedent al trilogiei. Am citit cu nesaț "𝘊𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘙𝘦𝘨𝘩𝘪𝘯𝘦𝘪" neștiind că volumul "𝘗𝘦𝘭𝘪𝘯𝘶𝘭 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘶" (necitit încă) și cel de față fac parte dintr-o saga de familie.
📎 Așadar "𝘛𝘰𝘵 𝘪̂𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦" înfățișează inocent lumea lipsită de umanitate a micuței Arsenia Bulța, fetița ce se visează pe rând femeie de serviciu, fotograf, cusătoreasă, turist, sportivă, gestionară, profesoară într-un realism dur.
"Hai să vedem! E nevoie de comunism? N-aș putea spune, nu mai pricep nimic."
📎 "𝘛𝘰𝘵 𝘪̂𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦" este, de asemenea, o mărturie puternică despre ceea ce a însemnat comunismul. Scris cu detașare, romanul ne arată perspectiva necruțătoare a mecanismelor de suprimare mentală. Spiritul de turmă, toate nedreptățile, lipsurile, visurile frânte, speranțele neîmplinite, iluziile vândute fac parte din ultimul deceniu de comunism românesc.
"Cât de mult aș vrea să fiu copil de la bloc. M-aș juca, aș citi, n-aș avea palme atât de aspre, niciodată nu mi-ar fi hainele murdare."
📎 Ioana Nicolaie farmecă prin scriitura ei fiind o biografă redundantă. Vocea sa se împletește suav cu cea a fetiței-narator. Imaginația vizuală și cea olfactivă a atins cote maxime. O desfătare!
📎 Personajul Arsânuca mi s-a părut foarte bine conturat, un personaj puternic, crescut la țară, într-o familie cu doisprezece frați de hrănit, de îngrijit, de trimis la școală. Un singur gând îi dă putere: 𝘵𝘰𝘵 𝘪̂𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦! Speranța, încredere în această lume fragilă e tot ceea ce o face să continue.
📎 Printre alte subteme ale acestui roman regăsim inteligenţa emoţională, hărțuirea psihologică, ipocrizia, etica morală, discriminarea, problema conflictului dintre generaţii și patriotismul.
📎 Romanul ar fi un bun exemplu pentru adolescenții zilelor noastre, o carte plină de învățăminte de tot felul. Un mod de a percepe comunismul și conturarea dorinței de a evita orice posibilă întoarcere la totalitarism politic și social.
"Iar prieten nu eşti decât cu acela care din când în când merge cu tine pe-aceeaşi cale."
📎 Acest document, pe alocuri înfiorător, al vieții rurale în comunism românesc este plin de nostalgie, râs și lacrimi dulci-amărui, realitate și multe, multe amintiri.
" Sunt oarbă, surdă și mută. Nu-mi rămâne decât să mă așez, cum pot, pe colțul negru de pat. Menghina nu mai zice nimic, doar se șterge încet, cât să pară că dispare."
July 15, 2021
Recenzia completă: https://ramona.boldizsar.ro/tot-inain...
“Într-un interviul la Timpul Prezent (Radio România Cultural), Ioana Nicolaie îi spune Adelei Greceanu: “Arsenia este copilul strivit de istorie,” iar eu acest amănunt nu mi l-am putut scoate din cap în timpul lecturii. Tot înainte este o carte care m-a întristat și m-a ținut de mână deopotrivă, o carte la care am venit curioasă și am plecat înduioșată. Mi-a rămas bine întipărită în suflet și mă bucură faptul că încă nu am citit nici Pelinul negru și nici Cartea Reghinei (pe care, de altfel, vă recomand să le citiți primele ca să respectați cumva ‘cronologia’ universului ficțional trasat de Ioana Nicolaie). Acum înțeleg că toate recomandările sunt justificate, că Ioana Nicolaie trebuie musai citită, are o scriitură fermecătoare, care curge și te cuprinde.”
“Într-un interviul la Timpul Prezent (Radio România Cultural), Ioana Nicolaie îi spune Adelei Greceanu: “Arsenia este copilul strivit de istorie,” iar eu acest amănunt nu mi l-am putut scoate din cap în timpul lecturii. Tot înainte este o carte care m-a întristat și m-a ținut de mână deopotrivă, o carte la care am venit curioasă și am plecat înduioșată. Mi-a rămas bine întipărită în suflet și mă bucură faptul că încă nu am citit nici Pelinul negru și nici Cartea Reghinei (pe care, de altfel, vă recomand să le citiți primele ca să respectați cumva ‘cronologia’ universului ficțional trasat de Ioana Nicolaie). Acum înțeleg că toate recomandările sunt justificate, că Ioana Nicolaie trebuie musai citită, are o scriitură fermecătoare, care curge și te cuprinde.”
November 10, 2023
Arsenia Bulța este un copil inocent, care se bucură de copilărie într-un comunism fără prea mari speranțe. Crește, merge la școală, învață gustul înfrângerii. "Când ești mic, moartea e zi și noapte lângă tine. Noroc că tot acolo e și viața."
Aspiratiile și năzuințele scad treptat, iar realitatea dură o izbește în față, strivind încetul cu încetul visele ei optimiste. "Când ești slab și plăpând, ca zmeiele astea ale noastre, mereu te distruge ceva."
Aspiratiile și năzuințele scad treptat, iar realitatea dură o izbește în față, strivind încetul cu încetul visele ei optimiste. "Când ești slab și plăpând, ca zmeiele astea ale noastre, mereu te distruge ceva."
January 27, 2022
Am fost acolo pentru ca sunt de o seama cu Arsenia. In clasa a zecea a venit revolutia. Da, asa a fost in comunism. O carte superba ca si "Cartea Reghinei". Ioana Nicolaie este in inima mea.
January 3, 2022
Tema și stilul autoarei sînt ireproșabile. Extrem de intense, de vii, de clare, de tăioase, în cel mai dureros și totodată frumos mod posibil. Rar am citit pasaje de o forță comparabilă, iar seria începută cu „Pelinul negru“ și continuată cu „Cartea Reghinei“, apoi cu această carte păstrează această calitate aproape intact��.
Însă pe parcursul acestei trilogii, mi s-a părut tot mai greu să înțeleg perspectiva narativă. Nu de puține ori am fost distras de faptul că persoana a treia alternează cu persoana întîi, omnisciența cu relatarea din mijlocul întîmplărilor. Acest lucru m-a făcut să mă deconectez de mai multe ori și, sincer, mi-a părut rău. Cel mai probabil, e lipsa mea de obișnuință cu acest stil și aproape sigur voi reveni la o a doua lectură, pentru că, repet, intensitatea cu care Ioana Nicolaie scrie e pătrunzătoare cum rar am întîlnit. Însă la o primă lectură, atît am avut de zis.
Însă pe parcursul acestei trilogii, mi s-a părut tot mai greu să înțeleg perspectiva narativă. Nu de puține ori am fost distras de faptul că persoana a treia alternează cu persoana întîi, omnisciența cu relatarea din mijlocul întîmplărilor. Acest lucru m-a făcut să mă deconectez de mai multe ori și, sincer, mi-a părut rău. Cel mai probabil, e lipsa mea de obișnuință cu acest stil și aproape sigur voi reveni la o a doua lectură, pentru că, repet, intensitatea cu care Ioana Nicolaie scrie e pătrunzătoare cum rar am întîlnit. Însă la o primă lectură, atît am avut de zis.
June 11, 2021
Comunismul descris prin viața unei fetițe. O carte plină de metafore excentrice care aduce în gând și mai ales în suflet tristețe și regret pentru timpul trecut, dar și bucurie și recunoștință pentru prezent. Un stil interesant, o carte de calitate și toată încrederea mea că literatura română mai are speranțe!
October 17, 2021
Cu cata luciditata aduce inaintea ochilor nostri amintiri si imagini. Cu cata precizie si cu cat talent unduieste cuvintele si le rostogoleste cu ecou puternic in adancul fiintei mele, cea care citeste...m-a fascinat modul uimitor in care imbina povestile, cum creeaza suspans, cum construieste subiectul. Abia astept sa citesc si celelalte carti scrise de Ioana Nicolaie.
July 6, 2022
cartea asta m-a ajutat sa o inteleg pe mama mai bine. de unde vine, cum a fost viata ei si sa vad , sa inteleg cum anumite traume ale vremii comuniste se reflecta asupra ei acum
November 5, 2021
O carte suavă si atroce, o lectură care te sfâșie.Scriitura-desavarsita.
December 19, 2022
A sad story from Romanian communism period.
September 23, 2021
N-am trăit mai nimic din povestea de aici. Dar mereu când aflu cum trăiau oamenii în comunism, realizez cât de crudă e specia umană. Și asta a fost doar la doi pași de noi.
Oare de cât rău suntem capabili, susținând că avem intenții bune?
Oare de cât rău suntem capabili, susținând că avem intenții bune?
March 6, 2022
4.5 stars
This book was so... I do not know how to talk about it, sorry. It was amazing, loved the writing, I cared so much for our narrator and... It got me sad, it made me smile, it devastated me. Such a good read!
This book was so... I do not know how to talk about it, sorry. It was amazing, loved the writing, I cared so much for our narrator and... It got me sad, it made me smile, it devastated me. Such a good read!
June 28, 2021
Nu pot decât să mulțumesc autoarei pentru acest roman-mărturie despre milioanele de copilării și adolescențe mutilate pe parcursul ultimului deceniu al comunismului românesc. Da, exact așa a fost!
August 9, 2021
Frumoasă carte, scrisă cu nerv, alert, și după ce o închizi îți răsună în minte glasul și tonul Arseniei Bulța.
Personaje extrem de vii dintr-o realitate crudă, dar și pitorească.
Personaje extrem de vii dintr-o realitate crudă, dar și pitorească.
August 13, 2021
Răscolitor de frumoasă.
May 14, 2022
Minunat modul în care este ilustrată viața, prin ochii unui copil de la țară, în perioada comunistă.
June 14, 2023
https://crampeiedesufletblog.wordpres... înainte e un roman cu puternice tente psihologice, desfășurat pe meleaguri neaoș românești, în orașul stațiune Văralia, situat nu departe de Măgura, decor aflat în perfect contrast cu întreaga acțiune a cărții, una ce stă sub semnul totalitarismului și al socialismului comunist. Nu citesc foarte des despre atrocitățile acestui regim devastator, care a frânt vieți întregi și a lăsat în urmă multe trupuri lipsite de visuri și speranțe, pentru că încă este un subiect extrem de dureros pentru mine, ca pentru mulți alți români cred. Sunt născută aproape de apogeul său, eram prea mică pentru a îmi aminti mare lucru, dar citind despre ceea ce a fost în țara noastră, realizez că reminiscențele acestuia nu au plecat cu adevărat de aici mult timp după 1990, pentru că multe dintre cele descrise în acest roman au făcut încă parte din parcursul meu școlar de elevă a anilor ’90 (lovitul la palmă, statul în genunchi sau cu mâinile ridicate la colț, oferirea de premii pe nepotisme, fără merite deosebite, zbaterea pentru a ieși cumva deasupra tuturor, iar acestea sunt doar câteva dintre aspectele care îmi vin în minte).
Ioana Nicolae reușește într-un mod autentic și extrem de frust să realizeze o adevărată radiografie a ultimei decade a comunismului, poate cea mai neagră pată și cea mai tenebroasă a istoriei României aflate sub auspiciile acestui regim. Personajul său central, Arsenia Bulța, este doar un copil, însă, prin ochii ei, putem vedea toate lipsurile și toate ororile. În clase și case e teribil de frig, electricitatea e problematică, mamele sunt casnice și cu mulți copii, bolile precum gălbenarea sunt mereu prezente, pe rafturile magazinelor nu se găsesc de niciunele, nici măcar pâine, cozile sunt interminabile și de multe ori fără un rezultat concret, copiii sunt încurajați să meargă la muncă, iar nu la școală, iar acestea sunt doar câteva dintre realitățile acelor ani care șochează:
„Câțiva copii intră-n casa cu magazinul, apar cu biscuiți, nu se găsește altceva. Rafturile, după ce se dă și ultimul corn, rămân tot timpul goale. Pâinea nu se știe dacă vine, mereu o așteaptă cineva, eu una n-am văzut-o niciodată. Poate se răstoarnă două, trei lăzi pe tejghea numai pe seară, după ce nu mai e nici țipenie de copil pe-acolo.”
Ioana Nicolae reușește într-un mod autentic și extrem de frust să realizeze o adevărată radiografie a ultimei decade a comunismului, poate cea mai neagră pată și cea mai tenebroasă a istoriei României aflate sub auspiciile acestui regim. Personajul său central, Arsenia Bulța, este doar un copil, însă, prin ochii ei, putem vedea toate lipsurile și toate ororile. În clase și case e teribil de frig, electricitatea e problematică, mamele sunt casnice și cu mulți copii, bolile precum gălbenarea sunt mereu prezente, pe rafturile magazinelor nu se găsesc de niciunele, nici măcar pâine, cozile sunt interminabile și de multe ori fără un rezultat concret, copiii sunt încurajați să meargă la muncă, iar nu la școală, iar acestea sunt doar câteva dintre realitățile acelor ani care șochează:
„Câțiva copii intră-n casa cu magazinul, apar cu biscuiți, nu se găsește altceva. Rafturile, după ce se dă și ultimul corn, rămân tot timpul goale. Pâinea nu se știe dacă vine, mereu o așteaptă cineva, eu una n-am văzut-o niciodată. Poate se răstoarnă două, trei lăzi pe tejghea numai pe seară, după ce nu mai e nici țipenie de copil pe-acolo.”
July 19, 2024
În primul rând să vă spun că iar am început cu ce nu trebuia. Tot înainte este continuarea poveștilor de familie din Pelinul negru și Cartea Reghinei. Cred că romanele se pot citi și independent pentru că nu am simțit că îi lipsește sau că nu se leagă ceva. Voi să nu faceți ca mine! 😀
În acest roman aflăm povestea Arseniei, un copil ce se luptă să-și găsească un drum în viață. Trăiește zi de zi cu întrebarea “Ce-o să se facă ea când va fi mare?”. Visează să ajungă doctorița, dansatoare sau sportivă, dar visele se destramă rapid pentru că este nevoie de mame eroine și muncitori.
Ioana Nicolaie ne vorbește despre ultimul deceniu de comunism, de pionierii mândri, de cozi, de vitrine goale, de citit la lumânare, de vremuri grele pe care nu le-am trăit, dar le-am auzit de la părinți, bunici, rude. Este o relatare tristă, dar realistă a acelor vremuri. Este bine scrisă, dar, recunosc, uneori mi-am mai pierdut interesul.
În acest roman aflăm povestea Arseniei, un copil ce se luptă să-și găsească un drum în viață. Trăiește zi de zi cu întrebarea “Ce-o să se facă ea când va fi mare?”. Visează să ajungă doctorița, dansatoare sau sportivă, dar visele se destramă rapid pentru că este nevoie de mame eroine și muncitori.
Ioana Nicolaie ne vorbește despre ultimul deceniu de comunism, de pionierii mândri, de cozi, de vitrine goale, de citit la lumânare, de vremuri grele pe care nu le-am trăit, dar le-am auzit de la părinți, bunici, rude. Este o relatare tristă, dar realistă a acelor vremuri. Este bine scrisă, dar, recunosc, uneori mi-am mai pierdut interesul.
August 3, 2025
Există cărți pe care, când le citești, ți le amintești sau, poate, chiar le (re)trăiești. Cam așa a fost pentru mine lectura acestui roman.
Romanul este autobiografic și ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru toți cei care au trăit în perioada comunistă sau vor sau trebuie să știe cum au trăit părinții și bunicii lor.
Fragmente din romanul "Tot înainte" ar trebui să se regăsească în manuale de istoria comunismului dar și in manualele de literatură română.
Ioana Nicolae scrie foarte frumos (se cunoaște că este poetă in primul rând) și când vorbește despre urâțenia unor evenimente, perioade, trăiri. este o scriitoare extrem de autentică.
Romanul este autobiografic și ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru toți cei care au trăit în perioada comunistă sau vor sau trebuie să știe cum au trăit părinții și bunicii lor.
Fragmente din romanul "Tot înainte" ar trebui să se regăsească în manuale de istoria comunismului dar și in manualele de literatură română.
Ioana Nicolae scrie foarte frumos (se cunoaște că este poetă in primul rând) și când vorbește despre urâțenia unor evenimente, perioade, trăiri. este o scriitoare extrem de autentică.
March 5, 2023
Nu exista cuvinte cu care sa exprim cum m-a facut cartea aceasta sa ma simt. Mai auzisem despre comunism de la parintii mei si despre ce insemna sa fi pioner, dar Ioana Nicolaie m-a ajutat sa inteleg mult mai bine. Doamne ce nostalgie pentru mine, o persoana care s-a nascut dupa anii 2000, totul multumita acestei carti.
June 10, 2023
Nu mi-a plăcut atat de mult deoarece era scrisa ca si o poezie parca
Displaying 1 - 28 of 28 reviews