What do you think?
Rate this book
Povestea unei femei care a invatat sa se iubeasca
Povestea unei femei care a învățat să se iubească este călăuza care te însoțește pe drumul transformării, trecând prin cele zece lecții valoroase de viață. Lecții care punctează reperele și etapele esențiale din călătoria inițiatică a femeii eroine, după un parcurs curajos și deloc lipsit de greutăți. Vei putea privi în interiorul tău și lăsa în urmă femeia tristă și îndurerată. Nu vei învăța cum să amuțești durerea prin care ai trecut, ci îi vei permite să îți ofere experiența de care ai nevoie pentru a deveni femeia matură și împlinită, care știe să valorifice orice fragment al vieții sale întru propria evoluție emoțională și spirituală.
Pe parcursul lecturii vei întâlni întrebări și exerciții care te vor ajuta să conștientizezi și să îți răspunzi la marile dileme care îți imobilizează evoluția. Vei pleca din colțul de lume în care neputința tronează în viața ta și vei ajunge pe cele mai înalte piscuri, de unde vei privi cu recunoștință și iubire către inima ta.
Noi, femeile, avem puterea de a crea o lume nouă, curată, vindecată. Dar pentru asta este nevoie să
începem mai întâi cu noi însene. Să pornim în călătoria în care ne transformăm fetiţa interioară în zeiţă.
Şi nu-i minune mai mare ca darul pe care poţi să ţi-l faci singură – să-ţi oferi această experienţă a
devenirii tale!
Cere-i vieţii tot ce îţi doreşti, ai încredere că vei primi ce ai cerut şi deschide-ţi inima să primeşti toate darurile care vor veni către tine! Căci nu poţi cere ceva, dar inima să-ţi fie închisă şi mintea plină de îndoieli şi frici. Inima şi mintea să-ţi fie aliniate şi împăcate. Pentru că ele sunt una. Tu eşti una.
Pe parcursul lecturii vei întâlni întrebări și exerciții care te vor ajuta să conștientizezi și să îți răspunzi la marile dileme care îți imobilizează evoluția. Vei pleca din colțul de lume în care neputința tronează în viața ta și vei ajunge pe cele mai înalte piscuri, de unde vei privi cu recunoștință și iubire către inima ta.
Noi, femeile, avem puterea de a crea o lume nouă, curată, vindecată. Dar pentru asta este nevoie să
începem mai întâi cu noi însene. Să pornim în călătoria în care ne transformăm fetiţa interioară în zeiţă.
Şi nu-i minune mai mare ca darul pe care poţi să ţi-l faci singură – să-ţi oferi această experienţă a
devenirii tale!
Cere-i vieţii tot ce îţi doreşti, ai încredere că vei primi ce ai cerut şi deschide-ţi inima să primeşti toate darurile care vor veni către tine! Căci nu poţi cere ceva, dar inima să-ţi fie închisă şi mintea plină de îndoieli şi frici. Inima şi mintea să-ţi fie aliniate şi împăcate. Pentru că ele sunt una. Tu eşti una.
Paperback
Published March 1, 2021
4 people are currently reading
31 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
Read
May 2, 2022DNF
October 25, 2021
2.5 ☆
Ceea ce s-a întâmplat pe parcursul lecturii "Poveștii unei femei care a învățat să se iubească" în cazul meu a fost tocmai faptul că m-am simțit ca la un joc de "rece-cald". Întâlneam pagini, pasaje, capitole, care erau atât de potrivite și cu care relatam atât de mult că nu mă puteam opri din citit și îmi simțeam inima bătând mai tare în piept, urmând ca, nu la mult timp după aceea, să se dea cu bâta în baltă și să-mi fie adus un capitol total contradictoriu cu părerile și credințele mele.
Procentele între pasajele "reci" și cele "calde" au fost, din păcate, undeva pe la vreun 65% vs 35%, în favoarea părților care nu mi-au plăcut, de unde se explică și rating-ul.
Și acum, ca să înțelegem un pic mai bine care sunt, concret, nemulțumirile mele legate de cartea aceasta, trebuie să vorbim despre diversitate (sau, mai bine zis, lipsa ei) și conflictul pe care l-am întâlnit la nivel de mentalitate între mine și premisele cărții.
Și vorbim așadar, în primul rând, despre lipsa diversității, pentru că, oricât am încercat să înțeleg tematica acestui volum și să apreciez mențiunile despre mai multe tipuri de femei, procentul atât de mare pus pe relațiile femeie-bărbat și modul în care erau ilustrate (mai-mai că nu mi se vorbea fățiș de familia tradițională) nu au putut să îmi provoace vreun sentiment pozitiv. Mi-ar fi plăcut maxim ca toată ideea aceasta de "energie feminină" care a fost maximizată pe parcursul cărții să fie dusă un pic mai departe, și să îmi fie cumva prezentat un punct (măcar) pe manifestarea energiei feminine și în alte situații decât la femei. Același lucru pentru energia masculină/bărbați.
Și în al doilea rând la nivelul nemulțumirilor mele, vorbim despre punctul acesta mare legat de mentalitate. Și chiar stăteam și mă gândeam dacă e vorba de o mentalitate propriu-zisă sau mai mult de niște concepții învechite, dar mi se pare că au fost atât de predominante pe parcursul cărții acesteia încât deja se transformă într-un întreg tipar mental. La ce mă refer? La ideologiile tip "femeia feminină și iubitoare și bărbatul masculin și puternic". Ba chiar, în caz că nu eram deja suficient de indignată, mi se aduce la un moment dat și ideea conform căreia femeia ar fi ideal să prezinte undeva la 75% energie feminină și 25% energie masculină. Excuse me? Nu zic că ar trebui să fie altfel sau că e greșit să fie așa, zic doar că standardizarea asta și crearea unui "ideal" din niște procente ale tipurilor acestora două de energie mi se par fundamental greșite. Și aș putea dezbate o zi întreagă pe cum femeile pot fi puternice și bărbații iubitori (și asta nu doar câteodată, așa cum a încercat cartea asta să-mi aducă o fărâmă de asumare, ci majoritar), dar mi se pare că m-am făcut deja înțeleasă suficient de bine. Doar un mic punct mai am de menționat, acela că, la un moment dat, cartea asta ajunsese periculos de aproape de pozitivitatea toxică. Deci, dacă vă hotărâți să o citiți, mare grijă ce sfaturi urmați.
Totuși, în ciuda celor două "romane" pe care tocmai le-am scris referitor la nemulțumirile mele, simt nevoia să explic și ce mi-a plăcut (și de ce i-am acordat cărții acesteia 2.5 ☆ în loc de una). Și vorbim, în primul rând, despre părțile acelea (de care vă vorbeam tangențial și la începutul mini-recenziei) care au reușit să mă surprindă plăcut, fiindcă, oricât de diferită ar fi mentalitatea mea de cea care a predominat în carte, am reușit să fiu mișcată plăcut, atât de pasaje scrise "frumos" din punct de vedere stilistic, cât și, mai ales, de pasaje în care reușeam să mă regăsesc, care mă inspirau sau care, pur și simplu, mă atingeau așa cum nu m-aș fi așteptat. Cred că dacă ar fi descurs toată cartea asemenea părților acestora de spiritualitate/iubire de sine (doar o parte din iubirea de sine, tho) care mie mi-au plăcut, ar fi ajuns direct în topul preferatelor mele de dezvoltare personală, dar în situația dată, nu am cum să spun altceva decât că mi-a activat un nivel de indignare pe care nu știam că îl dețin.
Potențial există, totuși. Îmi plac mult modul în care își ilustrează Monica Mihai ideile și abordarea cât-de-cât asumată și fără promisiuni de "minuni pe pâine", rară în cărțile de dezvoltare personală, dar, așa cum cred că s-a înțeles deja, simt că diversitatea lipsește (nu cu desăvârșire, dar într-o măsură prea mare ca să o pot trece cu vederea).
Încă nu m-am hotărât dacă să o recomand sau nu. În mod normal, aș avea tendința să spun un "Nu." răspicat, dar mi se pare că această carte ne oferă oportunitatea să privim cumva în esența mentalității tip "femeia feminină, bărbatul masculin", atât de însămânțată (mai ales în România). Așadar, las la latitudinea voastră dacă să o citiți sau nu, dar menționez că trebuie să luați foarte bine în considerare nivelul de obiectivitate pe care îl dețineți și câtă putere dați cărților pe care le citiți asupra voastră.
Ceea ce s-a întâmplat pe parcursul lecturii "Poveștii unei femei care a învățat să se iubească" în cazul meu a fost tocmai faptul că m-am simțit ca la un joc de "rece-cald". Întâlneam pagini, pasaje, capitole, care erau atât de potrivite și cu care relatam atât de mult că nu mă puteam opri din citit și îmi simțeam inima bătând mai tare în piept, urmând ca, nu la mult timp după aceea, să se dea cu bâta în baltă și să-mi fie adus un capitol total contradictoriu cu părerile și credințele mele.
Procentele între pasajele "reci" și cele "calde" au fost, din păcate, undeva pe la vreun 65% vs 35%, în favoarea părților care nu mi-au plăcut, de unde se explică și rating-ul.
Și acum, ca să înțelegem un pic mai bine care sunt, concret, nemulțumirile mele legate de cartea aceasta, trebuie să vorbim despre diversitate (sau, mai bine zis, lipsa ei) și conflictul pe care l-am întâlnit la nivel de mentalitate între mine și premisele cărții.
Și vorbim așadar, în primul rând, despre lipsa diversității, pentru că, oricât am încercat să înțeleg tematica acestui volum și să apreciez mențiunile despre mai multe tipuri de femei, procentul atât de mare pus pe relațiile femeie-bărbat și modul în care erau ilustrate (mai-mai că nu mi se vorbea fățiș de familia tradițională) nu au putut să îmi provoace vreun sentiment pozitiv. Mi-ar fi plăcut maxim ca toată ideea aceasta de "energie feminină" care a fost maximizată pe parcursul cărții să fie dusă un pic mai departe, și să îmi fie cumva prezentat un punct (măcar) pe manifestarea energiei feminine și în alte situații decât la femei. Același lucru pentru energia masculină/bărbați.
Și în al doilea rând la nivelul nemulțumirilor mele, vorbim despre punctul acesta mare legat de mentalitate. Și chiar stăteam și mă gândeam dacă e vorba de o mentalitate propriu-zisă sau mai mult de niște concepții învechite, dar mi se pare că au fost atât de predominante pe parcursul cărții acesteia încât deja se transformă într-un întreg tipar mental. La ce mă refer? La ideologiile tip "femeia feminină și iubitoare și bărbatul masculin și puternic". Ba chiar, în caz că nu eram deja suficient de indignată, mi se aduce la un moment dat și ideea conform căreia femeia ar fi ideal să prezinte undeva la 75% energie feminină și 25% energie masculină. Excuse me? Nu zic că ar trebui să fie altfel sau că e greșit să fie așa, zic doar că standardizarea asta și crearea unui "ideal" din niște procente ale tipurilor acestora două de energie mi se par fundamental greșite. Și aș putea dezbate o zi întreagă pe cum femeile pot fi puternice și bărbații iubitori (și asta nu doar câteodată, așa cum a încercat cartea asta să-mi aducă o fărâmă de asumare, ci majoritar), dar mi se pare că m-am făcut deja înțeleasă suficient de bine. Doar un mic punct mai am de menționat, acela că, la un moment dat, cartea asta ajunsese periculos de aproape de pozitivitatea toxică. Deci, dacă vă hotărâți să o citiți, mare grijă ce sfaturi urmați.
Totuși, în ciuda celor două "romane" pe care tocmai le-am scris referitor la nemulțumirile mele, simt nevoia să explic și ce mi-a plăcut (și de ce i-am acordat cărții acesteia 2.5 ☆ în loc de una). Și vorbim, în primul rând, despre părțile acelea (de care vă vorbeam tangențial și la începutul mini-recenziei) care au reușit să mă surprindă plăcut, fiindcă, oricât de diferită ar fi mentalitatea mea de cea care a predominat în carte, am reușit să fiu mișcată plăcut, atât de pasaje scrise "frumos" din punct de vedere stilistic, cât și, mai ales, de pasaje în care reușeam să mă regăsesc, care mă inspirau sau care, pur și simplu, mă atingeau așa cum nu m-aș fi așteptat. Cred că dacă ar fi descurs toată cartea asemenea părților acestora de spiritualitate/iubire de sine (doar o parte din iubirea de sine, tho) care mie mi-au plăcut, ar fi ajuns direct în topul preferatelor mele de dezvoltare personală, dar în situația dată, nu am cum să spun altceva decât că mi-a activat un nivel de indignare pe care nu știam că îl dețin.
Potențial există, totuși. Îmi plac mult modul în care își ilustrează Monica Mihai ideile și abordarea cât-de-cât asumată și fără promisiuni de "minuni pe pâine", rară în cărțile de dezvoltare personală, dar, așa cum cred că s-a înțeles deja, simt că diversitatea lipsește (nu cu desăvârșire, dar într-o măsură prea mare ca să o pot trece cu vederea).
Încă nu m-am hotărât dacă să o recomand sau nu. În mod normal, aș avea tendința să spun un "Nu." răspicat, dar mi se pare că această carte ne oferă oportunitatea să privim cumva în esența mentalității tip "femeia feminină, bărbatul masculin", atât de însămânțată (mai ales în România). Așadar, las la latitudinea voastră dacă să o citiți sau nu, dar menționez că trebuie să luați foarte bine în considerare nivelul de obiectivitate pe care îl dețineți și câtă putere dați cărților pe care le citiți asupra voastră.
October 10, 2021
💭 Dacă nu ați mai citit până acum vreo carte de dezvoltare personală și vă doriți acest lucru, puteți începe cu aceasta. Este simplă, nu vei simți că te pierzi în detalii și se citește destul de repede (eu am terminat-o într-o zi). 😊
💭 Ce mi-a plăcut?
- autoarea a propus diverse exerciții atât de reflectare, cât și de imaginație asupra sinelui și asupra relației de cuplu.
- citatele (unele doar) care erau legate de cele 10 lecții propuse de autoare. Cel mai mult mi-a plăcut citatul lui Gabriel Garcia Marquez.
- anumite sfaturi care aveau rolul de a ne ajuta să învățăm să ne apreciem mai mult, să iertăm, să nu ne plângem niciodată de milă. Pe mine m-au făcut să mă gândesc mai profund la anumite aspecte din viața mea.
💭 Ce nu mi-a plăcut?
- am simțit pe alocuri că unele detalii (îndrumări, să le spun așa) se repetau și la un moment dat mi-am pierdut interesul;
- nefiind prima carte pe care am citit-o de la Monica Mihai, am putut face o comparație și, spre deosebire de "Întoarce-te la tine", aceasta nu m-a impresionat așa de mult. La cea pe care am menționat-o, am plâns.
💭 Ce mi-a plăcut?
- autoarea a propus diverse exerciții atât de reflectare, cât și de imaginație asupra sinelui și asupra relației de cuplu.
- citatele (unele doar) care erau legate de cele 10 lecții propuse de autoare. Cel mai mult mi-a plăcut citatul lui Gabriel Garcia Marquez.
- anumite sfaturi care aveau rolul de a ne ajuta să învățăm să ne apreciem mai mult, să iertăm, să nu ne plângem niciodată de milă. Pe mine m-au făcut să mă gândesc mai profund la anumite aspecte din viața mea.
💭 Ce nu mi-a plăcut?
- am simțit pe alocuri că unele detalii (îndrumări, să le spun așa) se repetau și la un moment dat mi-am pierdut interesul;
- nefiind prima carte pe care am citit-o de la Monica Mihai, am putut face o comparație și, spre deosebire de "Întoarce-te la tine", aceasta nu m-a impresionat așa de mult. La cea pe care am menționat-o, am plâns.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 19, 2022
DNF
Cartea am primit-o cadou de la o persoană dragă, deci chiar mi-am dorit să îmi placă.
Când nu a mers fizic, i-am dat o șansă variantei audio. Nici asta nu a mers.
Pur și simplu simțeam nevoia să oftez dramatic din două în două rânduri. Nu știu câte sfaturi sunt bune de urmat, dar mai multe mi s-au părut deranjante decât bune.
Sunt sigură că o femeie, disperată, rătăcită și pierdută de sine are nevoie să citească asta și să facă măcar o încercare să se descopere pe sine, ca apoi să treacă la cărți care o vor ajuta cu adevărat. Acesta este singurul motiv pentru care îi dau două stele acestei cărți.
Dar pentru o cititoare cu o experiență dacă nu vastă, măcar moderată, prea multe lucruri par spuse doar de dragul de a umple paginile. Nu am nevoie să fiu convinsă că refuz să văd suferința din mine, ci să fiu convinsă că merită să citesc chiar dacă am trecut de etapa femeii disperate și m-am redescoperit deja.
De asemenea, nu există diversitate. Se vorbește doar despre un anumit tip de femeie.
Cartea am primit-o cadou de la o persoană dragă, deci chiar mi-am dorit să îmi placă.
Când nu a mers fizic, i-am dat o șansă variantei audio. Nici asta nu a mers.
Pur și simplu simțeam nevoia să oftez dramatic din două în două rânduri. Nu știu câte sfaturi sunt bune de urmat, dar mai multe mi s-au părut deranjante decât bune.
Sunt sigură că o femeie, disperată, rătăcită și pierdută de sine are nevoie să citească asta și să facă măcar o încercare să se descopere pe sine, ca apoi să treacă la cărți care o vor ajuta cu adevărat. Acesta este singurul motiv pentru care îi dau două stele acestei cărți.
Dar pentru o cititoare cu o experiență dacă nu vastă, măcar moderată, prea multe lucruri par spuse doar de dragul de a umple paginile. Nu am nevoie să fiu convinsă că refuz să văd suferința din mine, ci să fiu convinsă că merită să citesc chiar dacă am trecut de etapa femeii disperate și m-am redescoperit deja.
De asemenea, nu există diversitate. Se vorbește doar despre un anumit tip de femeie.
This entire review has been hidden because of spoilers.
December 17, 2024
„Povestea unei femei care a învățat să se iubească” este un ghid accesibil și inspirațional pentru orice femeie care vrea să își redescopere valoarea. Monica Mihai transmite idei puternice într-un mod simplu și direct, făcând procesul de învățare a iubirii de sine ușor de înțeles și aplicat în viața de zi cu zi. O lectură sinceră și reconfortantă!
January 15, 2022
2.5 - 2.75 ⭐
Displaying 1 - 6 of 6 reviews