What do you think?
Rate this book
Dosarele mamei mele
O scrisoare de dragoste care ar trebui citită de toată lumea." The Herald
La trei decenii după căderea comunismului, în timp ce investiga trecutul familiei sale, András Forgách descoperă un fapt îngrozitor. Mama lui, de care-l legase o iubire autentică, fusese informatoare a regimului Kádár; ea dăduse informații nu doar despre cunoștințe întâmplătoare, ci și despre prieteni, rude și chiar despre propriii copii. În Dosarele mamei mele, András Forgách îi dă cuvântul mamei dispărute, lăsând-o să-și asume trecutul, dar și dând viață unor zone ale memoriei afective pe care politica și istoria nu au reușit să le umbrească.
„Dosarele mamei mele este un basm cvasimitologic, pe care Forgách îl construiește sub forma unui amalgam de ficțiune, poezie și jurnalism, o poveste ce-și are rădăcinile în mâlurile Războiului Rece." Tim Adams, The Guardian
„Adevărul e că am multe lucruri pentru care să-i fiu recunoscător mamei. Dragostea pe care i-o purtam, și pe care încă i-o port, a fost cea care mi-a dat puterea de a scrie această carte... Nu o judec. Dar sunt în povestea de față momente rușinoase și dureroase. Îmi vine de multe ori să plâng în numele ei. Le-a dat securiștilor numele meu, numele prietenilor mei. Dar cred că atunci când iubești un om îl vezi ca pe un tot, în întreaga lui complexitate. Altfel, cine ar mai scăpa de judecată?" András Forgách
András Forgách (n. 1952) este prozator, dramaturg, scenarist, eseist și traducător maghiar. În prezent, este profesor la Universitatea de Teatru și Film din Budapesta. Forgách a publicat două romane cu un considerabil ecou (Aki nincs, 1999, și Zehuze, 2007), precum și mai multe volume de eseuri și unul de teatru. Este autorul mai multor scenarii de film și traducător în limba maghiară al unor piese aparținând lui Heinrich von Kleist, Tennessee Williams, Harold Pinter, Jean Genet, Frank Wedekind, Beaumarchais, Victor Hugo, Schiller ș.a. Pentru creația sa, András Forgách a fost recompensat cu distincții de mare prestigiu: Premiul Attila József, Premiul Mari Jászai, Premiul Béla Balázs și Premiul Milán Füst.
La trei decenii după căderea comunismului, în timp ce investiga trecutul familiei sale, András Forgách descoperă un fapt îngrozitor. Mama lui, de care-l legase o iubire autentică, fusese informatoare a regimului Kádár; ea dăduse informații nu doar despre cunoștințe întâmplătoare, ci și despre prieteni, rude și chiar despre propriii copii. În Dosarele mamei mele, András Forgách îi dă cuvântul mamei dispărute, lăsând-o să-și asume trecutul, dar și dând viață unor zone ale memoriei afective pe care politica și istoria nu au reușit să le umbrească.
„Dosarele mamei mele este un basm cvasimitologic, pe care Forgách îl construiește sub forma unui amalgam de ficțiune, poezie și jurnalism, o poveste ce-și are rădăcinile în mâlurile Războiului Rece." Tim Adams, The Guardian
„Adevărul e că am multe lucruri pentru care să-i fiu recunoscător mamei. Dragostea pe care i-o purtam, și pe care încă i-o port, a fost cea care mi-a dat puterea de a scrie această carte... Nu o judec. Dar sunt în povestea de față momente rușinoase și dureroase. Îmi vine de multe ori să plâng în numele ei. Le-a dat securiștilor numele meu, numele prietenilor mei. Dar cred că atunci când iubești un om îl vezi ca pe un tot, în întreaga lui complexitate. Altfel, cine ar mai scăpa de judecată?" András Forgách
András Forgách (n. 1952) este prozator, dramaturg, scenarist, eseist și traducător maghiar. În prezent, este profesor la Universitatea de Teatru și Film din Budapesta. Forgách a publicat două romane cu un considerabil ecou (Aki nincs, 1999, și Zehuze, 2007), precum și mai multe volume de eseuri și unul de teatru. Este autorul mai multor scenarii de film și traducător în limba maghiară al unor piese aparținând lui Heinrich von Kleist, Tennessee Williams, Harold Pinter, Jean Genet, Frank Wedekind, Beaumarchais, Victor Hugo, Schiller ș.a. Pentru creația sa, András Forgách a fost recompensat cu distincții de mare prestigiu: Premiul Attila József, Premiul Mari Jászai, Premiul Béla Balázs și Premiul Milán Füst.
368 pages, Paperback
First published November 24, 2015
42 people are currently reading
799 people want to read
About the author
András Forgách
14 books9 followersAndrás Forgách is a writer, translator, dramatist and visual artist.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 65 reviews
July 31, 2023
Ai zice că-i o carte despre turnătorie și turnători - despre felul cum unii indivizi (insipizi) ridică delațiunea la rang de artă - din convingere, interes material sau prostie. Dar e mai mult de atât.
Este o carte despre iubirea de mamă, durerea aflării unui secret familial traumatic, sub povara căruia e imposibil să continui trăiești ca înainte. Prin urmare, musai să “exorcizezi” oribilul secret, scriind despre “asta”, ros de rușine, sfâșiat de ambivalența iubire-ură și de senzația greu de îndurat că trecutul tău (al lui), așa cum îl știai, se destramă. Or, când trecutul ți se destramă, se întrunesc toate condițiile ca tu să cazi, să fii absorbit, în vidul astfel creat.
Și cum anume scrii? Învelind adevărul - insuportabil, în forma lui nudă - într-un melanj făcut din foi subțiri de proză, asezonat cu poezia lemnificată a dosarelor securiste și băgându-l la un foc mic, mistuitor, preț de 360 de pagini.
De ce turnăm (dăm cu ciocul, sifonăm, pârâm, dăm în gât, ciripim)? Naivitate, credința oarbă într-o ideologie dovedit criminală, rigiditate psihică, egoism, stupiditate. Nebunie. Foame. Vanitate. Găunoșenie caracterială. Micime sufletească. Oamenii toarnă fiindcă-s niște mișei înnăscuți, niște lichele latente (toți oamenii, da, și tu!), nu pentru că-s pasămite împinși de viața câinoasă din regimul dictatorial. Ei toarnă, fiindcă așa le e firea.
Diferența dintre diverși indivizi este aceea că unii se pot stăpâni de la acest impuls mârșav, alții - nu.
De reținut cele de mai sus și încă o mie de alte motive pentru care oamenii își toarnă semenii, colegii, rudele (nu doar în condiții totalitare, ci și în capitalismul corporatist, așa-zis “liberal”! - practica e aceeași și-n birourile de azi, la fel de execrabilă, doar dimensiunile & consecințele sale diferă).
Traducerea din maghiară este de înaltă clasă (cu unele, mici, obiecții - nu mai știu care)! Am notat pe GR despre aceasta, în timp ce citeam cartea: Andrei Dósa stăpânește mai bine limba română decât mulți alți scriitori neaoși din generația sa (sau mai în vârstă) și traduce într-o românească mai curată (fără sudisme sau alte regionalisme tâmpite) decât a unor “faimoși” de-ai noștri ce traduc din, de exemplu, engleză.
Nu luați în seamă nerozia preluată din The Guardian pe coperta a patra: “basm cvasimitologic”, “rădăcini în războiul rece”. Nu-i nici un război rece în carte, altul decât cel purtat în/de conștiința autorului și, înainte de asta, de conștiințele părinților săi.
Este o carte despre iubirea de mamă, durerea aflării unui secret familial traumatic, sub povara căruia e imposibil să continui trăiești ca înainte. Prin urmare, musai să “exorcizezi” oribilul secret, scriind despre “asta”, ros de rușine, sfâșiat de ambivalența iubire-ură și de senzația greu de îndurat că trecutul tău (al lui), așa cum îl știai, se destramă. Or, când trecutul ți se destramă, se întrunesc toate condițiile ca tu să cazi, să fii absorbit, în vidul astfel creat.
Și cum anume scrii? Învelind adevărul - insuportabil, în forma lui nudă - într-un melanj făcut din foi subțiri de proză, asezonat cu poezia lemnificată a dosarelor securiste și băgându-l la un foc mic, mistuitor, preț de 360 de pagini.
De ce turnăm (dăm cu ciocul, sifonăm, pârâm, dăm în gât, ciripim)? Naivitate, credința oarbă într-o ideologie dovedit criminală, rigiditate psihică, egoism, stupiditate. Nebunie. Foame. Vanitate. Găunoșenie caracterială. Micime sufletească. Oamenii toarnă fiindcă-s niște mișei înnăscuți, niște lichele latente (toți oamenii, da, și tu!), nu pentru că-s pasămite împinși de viața câinoasă din regimul dictatorial. Ei toarnă, fiindcă așa le e firea.
Diferența dintre diverși indivizi este aceea că unii se pot stăpâni de la acest impuls mârșav, alții - nu.
De reținut cele de mai sus și încă o mie de alte motive pentru care oamenii își toarnă semenii, colegii, rudele (nu doar în condiții totalitare, ci și în capitalismul corporatist, așa-zis “liberal”! - practica e aceeași și-n birourile de azi, la fel de execrabilă, doar dimensiunile & consecințele sale diferă).
Traducerea din maghiară este de înaltă clasă (cu unele, mici, obiecții - nu mai știu care)! Am notat pe GR despre aceasta, în timp ce citeam cartea: Andrei Dósa stăpânește mai bine limba română decât mulți alți scriitori neaoși din generația sa (sau mai în vârstă) și traduce într-o românească mai curată (fără sudisme sau alte regionalisme tâmpite) decât a unor “faimoși” de-ai noștri ce traduc din, de exemplu, engleză.
Nu luați în seamă nerozia preluată din The Guardian pe coperta a patra: “basm cvasimitologic”, “rădăcini în războiul rece”. Nu-i nici un război rece în carte, altul decât cel purtat în/de conștiința autorului și, înainte de asta, de conștiințele părinților săi.
March 12, 2021
a fost o adevărată provocare să o traduc.
March 22, 2021
”Există lucruri pe care le putem înțelege doar dacă ni se întâmplă nouă. Nu există nicio altă modalitate de a le descifra. Doar trăirea propriu-zisă ne oferă înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat în realitate. Dacă fantezia noastră este suficient de îndrăzneață, ne putem face o idee, însă putem să înțelegem doar dacă ni se întâmplă cu adevărat. Acest lucru este valabil chiar și în cazul în care nu putem sau nu vrem să exprimăm ce s-a întâmplat sau pentru că nici nu poate fi exprimat, pentru că formularea nici măcar nu se compară, ba mai mult, omoară, anihilează experiența dobândită.”
May 4, 2021
Aici am avut o nepotrivire de așteptări, generate în parte de blurbs ce au însoțit lansarea cărții, și ceea ce am citit, din lipsă de timp și puțin cam anevoios. Eu mă așteptam la o analiză emoțională a unei descoperiri ce îți mută biografia din punctul familiarului în punctul ascunsului. Iar acest ascuns trebuie să îl explorezi fără alte mărturii și intervievări ale tatălui spion și ale mamei anti-sioniste, pro-comuniste și agentă de securitate și ea. Dar deși în parte Forgach explorează temele astea și oferă surprize care generează o trăire în tine ca cititor (de exemplu alăturarea, fie în notă de subsol, fie spre final direct în text, a notelor informative provenite de la părinții săi cu cele ale manualelor despre agenții operativi și „psihologia” lor, combinate cu aminitirile sale despre scene din copilărie, recadrate în lumina noilor informații; sau evocări ale modului în care a învățat ebraica tot ca modalitate de a înțelege o lume altfel inaccesibilă a mamei sale, fiind un copil spion în mintea părintelui său), totuși, trăirea ta e mai degrabă aceea a martorului la o istorie care acum îți pare improbabilă. E ca in fața unui manual de istorie care a condensat destine - și e ciudat să ți se pară ca ai citit o condensare mai degrabă decât o poveste singulară. Cred că nu m-a convins scrisul despre explorarea propriei atitudini odată descoperit acest adevăr despre mamă. Încearcă să îi găsească motivele, de la cele ideologice, la cele ale veșnicului expatriat, la cele ale omului ce nu se vede vreodată prins până la mai complicatele gânduri ale mamei care oferă copiilor, de altfel prea evident anti-sistem, portițe de scăpare sau pauze de la posibile investigări. Dar în ciuda faptului că pot să enumăr, presată, precursorii deciziei pe care îi poate el găsi, mi-e greu să știu cum a așezat în sine miriada de posibilități, cum a rescris trecutul vieții sale prin lentila adevărului din dosarele comuniste. Poate și faptul că eu stau în general prost la istorie a contribuit la un review nu entuziast, cred că e mai simplu dacă nu tot trebuie să sari de pe pagină pe Wikipedia ca să înțelegi contextul. Dar ăsta e poate chiar nivelul meta al lecturii mele: a trebuit să sar de pe pagină să contextualizez evenimentele factuale din carte, dar am crezut că în carte se va contextualiza refacerea memoriei, ceea ce însă nici nu s-a întâmplat, nici nu a oferit o Comunisto/Emotiopedie în care să continuu căturarea.
June 14, 2022
Memoir al unui disident politic al regimului comunist ai cărui părinți din convingere? din arivism? șantaj? au ajuns delatori ai poliției secrete.
December 2, 2021
يا ترى ما رد فعلك لو علمت بعد سنوات بأن أحد أفراد أسرتك عميل سري قديم للنظام الشيوعي؟ و ماذا لو كان الشخص ده أمك؟
أضف على ذلك حقيقة انها مولودة في فلسطين و عاشقة لها و كارهة للصهيونية .. رغم شهرة ابيها الواسعة كصهيوني قديم ذي مكانة رفيعة. جاسوسة يهودية تتقن العبرية و عميلة سرية لصالح بودابست ضد بلدها الأصلية و أهلها.
الكاتب بيحكي حكاية أسرته و بالأخص أمه اليهودية و رحلتها في المخابرات. بياخدنا في رحلة داخل ملفات أمه القديمة و منها بيتكشف تجنيدها بعد ما تم تجنيد والده قبلها بسنين للتجسس لصالح النظام الشيوعي في بودابست. تقارير مترجمة و آراء و تفاصيل لقاءات.. تقاريرها عن مؤتمرات الصهيونية و عن تفاصيل سفرها لإسرائيل و حتى عن أسرتها الصغيرة وأولادها.
صدمة الكاتب في أمه و موقفها الغريب و دافعها للتجسس في فترة الحرب الباردة رغم كرهها للسياسة.
الرواية وضحت فترة الحرب الباردة في بودابست و الظروف الاجتماعية و الثقافية و السياسية فيها.. موقف الشباب من الأحداث السياسية و موقف الحكومة منهم.
لمحات من حياة السيدة باباي الجاسوسة في شبابها و زوجها السيد باباي الصحفي و تجنيده و ضعف شخصيته و حبه لها.. بيتهم الصغير و احتواءه للشباب الثوري المثقف المحب للفنون بأنواعها بوجهات نظرهم المختلفة و طموحاتهم.
عيب الرواية التشتت بسبب التنقل عبر أكثر من فترة دون فواصل. طبعا في الرواية وصف الأحداث سردي مش شيق كفاية كرواية جاسوسية نتيجة ان الراوي هو الكاتب ابن الجاسوسة و معلوماته من تقارير مكتوبة مش نتيجة تجربة شخصية ماعدا بعض الأجزاء الذاتية مع أسرته و رفاقه و والده و والدته.
عامة أنا بيعجبني الروايات اللي بتوضح فترة تاريخية معنديش عنها فكرة لأنها بتشجعني أدور أكتر و أفهم و أنا للأسف معلوماتي التاريخية ضعيفة 🙆♀️
فبالتالي محتاجة أقرأ في التاريخ شوية. و من ضمن الكتب اللي حابة أقراها مختصر تاريخ العالم مثلا
فيا ريت لو حد يقدر يرشحلي كتب أخرى مختصرة للتاريخ بطريقة شيقة أكون شاكرة جدا 🙏
August 9, 2021
3.5
رواية ملائمة بشكل أكبر لمحبي أدب الجاسوسية والمخابرات وما شابه،، حيث تلج هذا العالم بالتفصيل،،
من الناحية الأدبية ينقصها بعض التماسك لتكون بنيتها أقوى ولكي لا يتشتت القارئ،،
ومع ذلك في رأيي هناك العديد من الفقرات اللطيفة والعبارات التي تستحق أن يضع القارئ تحتها خطاً أو عدة خطوط
رواية ملائمة بشكل أكبر لمحبي أدب الجاسوسية والمخابرات وما شابه،، حيث تلج هذا العالم بالتفصيل،،
من الناحية الأدبية ينقصها بعض التماسك لتكون بنيتها أقوى ولكي لا يتشتت القارئ،،
ومع ذلك في رأيي هناك العديد من الفقرات اللطيفة والعبارات التي تستحق أن يضع القارئ تحتها خطاً أو عدة خطوط
May 8, 2018
I was so pleased to have the chance to read this book, because my father is from Hungary, so I have a special interest in this book. I loved it - it read like a non-fiction memior, but also like a novel (I find that well-written memoirs often do read like novels, because you get lost in the story, the same way you would in a novel). The writing is evocative, and brought another time and place alive for me. And it's an extraordinary story! The author discovers that his Mother was an informer for the Kadar regime. This is exactly what I love about reading memoirs - I get the chance to read about all sorts of amazing, and interesting, lives.
I really enjoyed the book. It was well-written, and intriguing. And you don't have to be of Hungarian descent to read it - it's a fascinating book, a slice of history, and is a good read, no matter what nationality you are.
I really enjoyed the book. It was well-written, and intriguing. And you don't have to be of Hungarian descent to read it - it's a fascinating book, a slice of history, and is a good read, no matter what nationality you are.
March 23, 2021
Am tras inadmisibil de mult de cartea aceasta și victorieeeeee, am terminat-o in sfârșit. Dau 3 steluțe pentru cum a început. A fost o lectură greoaie pentru că atunci când eram pe punctul sa înțeleg un personaj, o întâmplare, apărea câte un raport imbecil comunist care întrerupea fluiditatea narațiunii. Am avut senzația că autorul mă forțează să îi ascult povestea.
October 27, 2021
...fiecare carte are cititorul ei, dar in cazul ăsta, nu sunt eu. Am abandonat pe la jumătate. E..plictisitoare
March 3, 2019
I think that I would describe 'No Live Files Remain' as the author's attempt to come to terms with the fact that his mother was what was known as a secret colleague during Hungary's Communist regime. The story is told in many ways. Meetings are reimagined, notes from her dossier are included, letters from the past are shared, and towards the end of the book, there is a section of poetry as well. What makes the book particularly interesting is that the author's mother was born in Palestine in 1920 to Hungarian Jewish parents, but moved back to Hungary after WW2 because she was an anti-Zionist. I did find the latter half of the book a bit more difficult to read. The poetry, perhaps because it was translated from the Hungarian, was not as engaging and the non-linearity of the story line sometimes made the book hard to follow. But it was well worth the lead and ultimately, put together a fascinating story about a non-often discussed part of history.
May 5, 2021
Uite, din păcate, și prima dezamăgire a anului...
Înainte de a începe, vreau doar sa spun ca sunt perfect conștientă ca o stea este o notare prea mica pentru cartea aceasta, deci într-adevăr recunosc ca nu sunt dreapta în ea. Pentru a fi dreapta ar trebui sa ii dau doua stele, însă nu ma simt capabila de acest lucru, cartea acesta m-a chinuit în asemenea hal încât nici nu mai vreau sa aud de ea sau sa o mai văd. M-a chinuit într-atât încât nu pot sa ii dau mai mult de o stea cu inima împăcată. Acest rating este deci subiectiv, analizând totul în mod obiectiv, cartea ar primi doua stele.
Îmi asum parte din vina pentru neplăcerile pe care mi le-a cauzat cartea. Nu am citit descrierea îndeajuns de bine și nu am băgat de seama ca aceasta nu e scrisa în stilul tipic non-fictiunii. Aceasta este de fapt prima neplăcere pe care am întâmpinat - o, combinația de stiluri, care deși originala ar fi trebuit sa fie însoțită și de alte elemente unice sau măcar personale, elemente pe care nu le-am întâlnit nici în narațiune în prima parte nici in ultima parte în care autorul a abordat stilul tipic non-fictiunii despre care am vorbit mai devreme (de partea lirica nu vreau sa vorbesc din simplul fapt ca nu știu dacă vina aici aparține autorului sau traducătorului, pot spune doar ca în acesta versiune a cărții poeziile au sunat complet sec, fără a stârni nici o alta emoție în afara de agasare în mine).
Nu am puterea și nici dorința de a vorbi succint despre celelalte părți negative, pentru mine, ale cărții, asa ca doar le voi lista:
- cartea a părut fără început și fără sfârșit, am terminat - o fără a simți ca am înțeles scopul scrierii ei;
- (subiectiv vorbind) cartea a fost absolut lipsita de orice fel de sentiment adânc, au existat câteva încercări, dar la finalul zilei, nu am putut identifica niciun fel de sentiment real, exprimat, detaliat (accept ca acest lucru sa se poată datora ranii adânci lăsate de descoperirea acestor documente în sufletul autorului, însă dacă decizi sa scrii o carte despre asta, nu ar trebui sa fii pregătit sa deschizi plaga în cauza și sa oferi tot ce se afla în ea cititorului? Exact din acest motiv am fost eu atât de dornica sa citesc aceasta carte, crezând ca va fi o analiza în detaliu a suferinței autorului și cum a trecut prin toate fazele care se prezintă într-o astfel de situație);
- felul în care este structurata cartea a fost foarte neplăcut și nu ma refer aici doar la combinația asta 3 în 1, ci și la faptul ca nu poți identifica în niciun moment o idee principala care sa lege totul împreună, cel puțin eu nu am putut (logic vorbind, ideea principala ar trebui sa fie legata de mama autorului, nu? Greșit aparent, am fost condusa pe atât de multe drumuri lăturalnice, fara absolut niciun scop ca abia m-am abținut sa nu las cartea din mana de tot). This book is all over the place. At times I felt like the author simply wanted to tell the reader about his life but not in order to demystify parts of his soul but rather to... brag I guess;
- unnecessary sexual comments??? Sincer toată cartea a avut un aer pervers, atât datorita acestui gen de comentarii, cât și a "laudatului" (în ghilimele deoarece aceasta este doar pararea mea, autorul poate nu a avut intenția asta) autorului, sentimentului de "better than" pe care mi l-a dat.
Înainte de a începe, vreau doar sa spun ca sunt perfect conștientă ca o stea este o notare prea mica pentru cartea aceasta, deci într-adevăr recunosc ca nu sunt dreapta în ea. Pentru a fi dreapta ar trebui sa ii dau doua stele, însă nu ma simt capabila de acest lucru, cartea acesta m-a chinuit în asemenea hal încât nici nu mai vreau sa aud de ea sau sa o mai văd. M-a chinuit într-atât încât nu pot sa ii dau mai mult de o stea cu inima împăcată. Acest rating este deci subiectiv, analizând totul în mod obiectiv, cartea ar primi doua stele.
Îmi asum parte din vina pentru neplăcerile pe care mi le-a cauzat cartea. Nu am citit descrierea îndeajuns de bine și nu am băgat de seama ca aceasta nu e scrisa în stilul tipic non-fictiunii. Aceasta este de fapt prima neplăcere pe care am întâmpinat - o, combinația de stiluri, care deși originala ar fi trebuit sa fie însoțită și de alte elemente unice sau măcar personale, elemente pe care nu le-am întâlnit nici în narațiune în prima parte nici in ultima parte în care autorul a abordat stilul tipic non-fictiunii despre care am vorbit mai devreme (de partea lirica nu vreau sa vorbesc din simplul fapt ca nu știu dacă vina aici aparține autorului sau traducătorului, pot spune doar ca în acesta versiune a cărții poeziile au sunat complet sec, fără a stârni nici o alta emoție în afara de agasare în mine).
Nu am puterea și nici dorința de a vorbi succint despre celelalte părți negative, pentru mine, ale cărții, asa ca doar le voi lista:
- cartea a părut fără început și fără sfârșit, am terminat - o fără a simți ca am înțeles scopul scrierii ei;
- (subiectiv vorbind) cartea a fost absolut lipsita de orice fel de sentiment adânc, au existat câteva încercări, dar la finalul zilei, nu am putut identifica niciun fel de sentiment real, exprimat, detaliat (accept ca acest lucru sa se poată datora ranii adânci lăsate de descoperirea acestor documente în sufletul autorului, însă dacă decizi sa scrii o carte despre asta, nu ar trebui sa fii pregătit sa deschizi plaga în cauza și sa oferi tot ce se afla în ea cititorului? Exact din acest motiv am fost eu atât de dornica sa citesc aceasta carte, crezând ca va fi o analiza în detaliu a suferinței autorului și cum a trecut prin toate fazele care se prezintă într-o astfel de situație);
- felul în care este structurata cartea a fost foarte neplăcut și nu ma refer aici doar la combinația asta 3 în 1, ci și la faptul ca nu poți identifica în niciun moment o idee principala care sa lege totul împreună, cel puțin eu nu am putut (logic vorbind, ideea principala ar trebui sa fie legata de mama autorului, nu? Greșit aparent, am fost condusa pe atât de multe drumuri lăturalnice, fara absolut niciun scop ca abia m-am abținut sa nu las cartea din mana de tot). This book is all over the place. At times I felt like the author simply wanted to tell the reader about his life but not in order to demystify parts of his soul but rather to... brag I guess;
- unnecessary sexual comments??? Sincer toată cartea a avut un aer pervers, atât datorita acestui gen de comentarii, cât și a "laudatului" (în ghilimele deoarece aceasta este doar pararea mea, autorul poate nu a avut intenția asta) autorului, sentimentului de "better than" pe care mi l-a dat.
October 5, 2019
(Elöljáróban: Forgách előző kötetét összetéveszthetetlen hangja miatt méltattam, ezen most pontosítanék kicsit. Forgách kísérletezik. Próbálgat. Újító a szelleme. Amitől nyilván az írásai időnként összetéveszthetetlenek lesznek, néha meg nem annyira.)
Az irodalom már jó ideje próbálkozik, meddig lehet elmenni a személyesség tekintetében. Kevés szerző pirul már bele, ha szörnyű magánbűnökről vagy saját szexuális eltévelyedéseiről kell beszámolnia. Ha van az efféle irodalmi intimitásnak csúcsa, akkor az alighanem önön családunk kivesézése, amitől nekem személy szerint olyan érzésem szokott támadni, mintha kukkoló lennék. Ez az egyes számú zavarba ejtő dolog. Esterházy Javított kiadás-a volt talán az első nagyobb fecske (a nagyobb fecske – az már-már sas) honi irodalmunkban – persze mi az egyáltalán, amit nem Esterházy csinált először honi irodalmunkban? (Jó, erre nem kell válaszolni.) Ez már jó ideje történt, de úgy fest, mostanában kezdenek újra elmerülni íróink a szülő élveboncolásának tematikájában – Györe Balázs, Száraz Miklós György és Forgách* is ilyesmivel próbálkozik. Forgách annyiban is követi Esterházy-t, hogy a pozitív jelentéstartalommal bíró szülő-képet hozza játékba a negatív jelentéstartalmú ügynök-képpel, és ezeknek kontrasztja-konfliktusa adja a könyv (regénynek nem mondanám) dinamikáját.
A második számú zavarba ejtő dolog meg a kötet hangja: mintha Forgách nem is tudná, mit szóljon ehhez az egészhez. Néhol tárgyilagos, néhol elemző, néhol bánatát versben mondja el**, bizonyos lábjegyzetekben jól kiordibálja magát, máshol meg mintha úgy lenne vele, hogy beszéljenek csak a pőre dokumentumok. Ez amúgy egy teljesen vállalható gyermeki hozzáállás. Hogy vállalható írói hozzáállás-e, azt igazán nem tudom megmondani. Úgyhogy ambivalens érzésekkel csuktam be a könyvet az utolsó oldal után: az nem kétséges, hogy fontos könyv ez, ha a történelmi hátteret, és a szereplők pszichológiai profilját tartjuk szem előtt. Ugyanakkor nem tudom, fontos könyv-e ez irodalmi értelemben.
* A középsőt nem olvastam, mindenesetre a róla hallottak alapján megkockáztatom a kategóriába emelést.
** Mellesleg a prózában elhelyezett hosszabb versbetétekkel gyakorta nem tudok mit kezdeni. Más minőségi kritériumoknak kell megfelelniük, és gyanítom, nem tudom kellőképpen átállítani az agyamat ahhoz, hogy helyükön kezeljem őket. Ugyanakkor világos, hogy bizonyos emóciók bonyolultságát a líra lényegesen jobban adja át, mint a prózai szöveg.
Az irodalom már jó ideje próbálkozik, meddig lehet elmenni a személyesség tekintetében. Kevés szerző pirul már bele, ha szörnyű magánbűnökről vagy saját szexuális eltévelyedéseiről kell beszámolnia. Ha van az efféle irodalmi intimitásnak csúcsa, akkor az alighanem önön családunk kivesézése, amitől nekem személy szerint olyan érzésem szokott támadni, mintha kukkoló lennék. Ez az egyes számú zavarba ejtő dolog. Esterházy Javított kiadás-a volt talán az első nagyobb fecske (a nagyobb fecske – az már-már sas) honi irodalmunkban – persze mi az egyáltalán, amit nem Esterházy csinált először honi irodalmunkban? (Jó, erre nem kell válaszolni.) Ez már jó ideje történt, de úgy fest, mostanában kezdenek újra elmerülni íróink a szülő élveboncolásának tematikájában – Györe Balázs, Száraz Miklós György és Forgách* is ilyesmivel próbálkozik. Forgách annyiban is követi Esterházy-t, hogy a pozitív jelentéstartalommal bíró szülő-képet hozza játékba a negatív jelentéstartalmú ügynök-képpel, és ezeknek kontrasztja-konfliktusa adja a könyv (regénynek nem mondanám) dinamikáját.
A második számú zavarba ejtő dolog meg a kötet hangja: mintha Forgách nem is tudná, mit szóljon ehhez az egészhez. Néhol tárgyilagos, néhol elemző, néhol bánatát versben mondja el**, bizonyos lábjegyzetekben jól kiordibálja magát, máshol meg mintha úgy lenne vele, hogy beszéljenek csak a pőre dokumentumok. Ez amúgy egy teljesen vállalható gyermeki hozzáállás. Hogy vállalható írói hozzáállás-e, azt igazán nem tudom megmondani. Úgyhogy ambivalens érzésekkel csuktam be a könyvet az utolsó oldal után: az nem kétséges, hogy fontos könyv ez, ha a történelmi hátteret, és a szereplők pszichológiai profilját tartjuk szem előtt. Ugyanakkor nem tudom, fontos könyv-e ez irodalmi értelemben.
* A középsőt nem olvastam, mindenesetre a róla hallottak alapján megkockáztatom a kategóriába emelést.
** Mellesleg a prózában elhelyezett hosszabb versbetétekkel gyakorta nem tudok mit kezdeni. Más minőségi kritériumoknak kell megfelelniük, és gyanítom, nem tudom kellőképpen átállítani az agyamat ahhoz, hogy helyükön kezeljem őket. Ugyanakkor világos, hogy bizonyos emóciók bonyolultságát a líra lényegesen jobban adja át, mint a prózai szöveg.
August 25, 2024
2,5✨
A fost o lectură chiar interesantă până la un punct, însă apoi ceva nu a mai mers și n-am mai reușit să mă conectez cu ea.
Gânduri:
- principalul minus al cărții este haosul ideilor (se începe cu o întâmplare legată de mamă, se relatează o mică parte din aceasta, după care se fac diverse salturi prin timp, referințe de ordin istoric și social, apoi se revine la întâmplarea inițială, se mai relatează puțin din ea, după care se trece la tată și tot așa); am ajuns să nu mai știu despre ce perioadă citesc și să pierd și ideea principală
- nu știu ce să zic nici de scop; pare că n-a existat unul clar în totalitate ori că nu a fost atins din cauza haosului menționat mai sus
- n-am fost familiarizată cu contextul istoric, dar am căutat informații și mă bucur că mi-am îmbogățit cunoștințele măcar puțin
- de altfel, eu am fost atrasă de cuvintele de pe copertă care promit "o scrisoare de dragoste care ar trebui citită de toată lumea"; nu neg că, în anumite părți, se resimte iubirea fiului pentru mamă, însă ele sunt puține; în majoritatea cărții n-am resimțit mare lucru, rămânând cu senzația că autorul povestește despre o străină (aici e de vină și faptul că mama este indicată mereu sub numele său, că e cel real, că e cel de spioană, și astfel legătura dintre ei pare rece, ca și cum n-ar exista)
- nici limbajul vulgar de la mijloc nu aduce vreun plus; înțeleg furia, dar nu cred că e locul potrivit ori modul în care să fie arătată
- pe de altă parte, chiar m-am bucurat de cele citite vreo 150 de pagini
- am colorat și câteva fraze cu adevărat bune, ce mi-au dat de gândit într-un fel sau altul
- și poeziile au fost frumoase.
Chiar dacă nu ne-am înțeles prea bine, mă bucur că am reușit să o finalizez pentru că îmi doream de ceva timp să ajung la ea.
A fost o lectură chiar interesantă până la un punct, însă apoi ceva nu a mai mers și n-am mai reușit să mă conectez cu ea.
Gânduri:
- principalul minus al cărții este haosul ideilor (se începe cu o întâmplare legată de mamă, se relatează o mică parte din aceasta, după care se fac diverse salturi prin timp, referințe de ordin istoric și social, apoi se revine la întâmplarea inițială, se mai relatează puțin din ea, după care se trece la tată și tot așa); am ajuns să nu mai știu despre ce perioadă citesc și să pierd și ideea principală
- nu știu ce să zic nici de scop; pare că n-a existat unul clar în totalitate ori că nu a fost atins din cauza haosului menționat mai sus
- n-am fost familiarizată cu contextul istoric, dar am căutat informații și mă bucur că mi-am îmbogățit cunoștințele măcar puțin
- de altfel, eu am fost atrasă de cuvintele de pe copertă care promit "o scrisoare de dragoste care ar trebui citită de toată lumea"; nu neg că, în anumite părți, se resimte iubirea fiului pentru mamă, însă ele sunt puține; în majoritatea cărții n-am resimțit mare lucru, rămânând cu senzația că autorul povestește despre o străină (aici e de vină și faptul că mama este indicată mereu sub numele său, că e cel real, că e cel de spioană, și astfel legătura dintre ei pare rece, ca și cum n-ar exista)
- nici limbajul vulgar de la mijloc nu aduce vreun plus; înțeleg furia, dar nu cred că e locul potrivit ori modul în care să fie arătată
- pe de altă parte, chiar m-am bucurat de cele citite vreo 150 de pagini
- am colorat și câteva fraze cu adevărat bune, ce mi-au dat de gândit într-un fel sau altul
- și poeziile au fost frumoase.
Chiar dacă nu ne-am înțeles prea bine, mă bucur că am reușit să o finalizez pentru că îmi doream de ceva timp să ajung la ea.
May 25, 2021
”Lögner är en sorts diplomati.”
Det här är ett genreöverskridande verk av András Forgách som han skrev efter att i vuxen ålder fått reda på att hans mamma Bruria Forgách (alias Fru Pápai) arbetat som hemlig informatör för det kommunistiska styret i Ungern.
Den första delen är en skönlitterär berättelse försedd med rikliga fotnoter vilka baseras på den autentiska akt som nedtecknats under 70-80-talen. Narrativet rör Fru Pápais uppdrag som inkluderar rapporter om hennes egen familj. Hon övertar rollen som angivare efter att hennes man Marcell insjuknat i debilitet. Som utvandrad från Israel (eller Palestina som hon själv föredrar att kalla det) har hon relevanta kunskaper och vänskaper därtill talar hon både hebreiska och ungerska. Makarna Pápai är judar, patrioter och kommunister som vill bekämpa sionismen.
Del två består av dikter utformade på samma tema och egentligen med samma information som vi redan fått i del ett.
Tredje och sista delen är författarens egen berättelse där han med egna ord kommenterar och reflekterar över aktens innehåll.
Det som slår mig starkast är hur oerhört besynnerligt det måste kännas för författaren att få den här informationen i vuxen ålder, när föräldrarna inte finns kvar att fråga. Jag förstår att han ville skriva en bok om detta. Den har rönt stor uppmärksamhet i Ungern. Kanske saknar jag tillräckligt intresse, jag fick nämligen kämpa mig igenom den här. Den första delen är en slags spionroman, inte min förtjusning. Jag saknar gestaltning och psykologiskt fokus. Det känns torrt och jag kommer inte karaktärerna nära. Det framgår tydligt hur övervakningssystemet som den kommunistiska regimen använde sig av är oförsvarbart och gränsar till hjärntvättning men i övrigt handlar boken (tyvärr) väldigt lite om kommunistisk ideologi.
Det är rörande att följa författarens varma känslor för sin moder som på vissa sätt svikit honom stort. Jag uppskattar avsnitten som handlar om relationer, men tyvärr tyckte jag de var för få.
”De [författarens föräldrar] var inte hemma någonstans, varken ungrare, judar, utlänningar, kamrater eller patrioter. För kamraterna var de förvisso judar, och för judarna kommunister, för kommunisterna var de ungrare, och för ungrarna främlingar.”
Det här är ett genreöverskridande verk av András Forgách som han skrev efter att i vuxen ålder fått reda på att hans mamma Bruria Forgách (alias Fru Pápai) arbetat som hemlig informatör för det kommunistiska styret i Ungern.
Den första delen är en skönlitterär berättelse försedd med rikliga fotnoter vilka baseras på den autentiska akt som nedtecknats under 70-80-talen. Narrativet rör Fru Pápais uppdrag som inkluderar rapporter om hennes egen familj. Hon övertar rollen som angivare efter att hennes man Marcell insjuknat i debilitet. Som utvandrad från Israel (eller Palestina som hon själv föredrar att kalla det) har hon relevanta kunskaper och vänskaper därtill talar hon både hebreiska och ungerska. Makarna Pápai är judar, patrioter och kommunister som vill bekämpa sionismen.
Del två består av dikter utformade på samma tema och egentligen med samma information som vi redan fått i del ett.
Tredje och sista delen är författarens egen berättelse där han med egna ord kommenterar och reflekterar över aktens innehåll.
Det som slår mig starkast är hur oerhört besynnerligt det måste kännas för författaren att få den här informationen i vuxen ålder, när föräldrarna inte finns kvar att fråga. Jag förstår att han ville skriva en bok om detta. Den har rönt stor uppmärksamhet i Ungern. Kanske saknar jag tillräckligt intresse, jag fick nämligen kämpa mig igenom den här. Den första delen är en slags spionroman, inte min förtjusning. Jag saknar gestaltning och psykologiskt fokus. Det känns torrt och jag kommer inte karaktärerna nära. Det framgår tydligt hur övervakningssystemet som den kommunistiska regimen använde sig av är oförsvarbart och gränsar till hjärntvättning men i övrigt handlar boken (tyvärr) väldigt lite om kommunistisk ideologi.
Det är rörande att följa författarens varma känslor för sin moder som på vissa sätt svikit honom stort. Jag uppskattar avsnitten som handlar om relationer, men tyvärr tyckte jag de var för få.
”De [författarens föräldrar] var inte hemma någonstans, varken ungrare, judar, utlänningar, kamrater eller patrioter. För kamraterna var de förvisso judar, och för judarna kommunister, för kommunisterna var de ungrare, och för ungrarna främlingar.”
May 31, 2021
„Subiectul este interesant, însă consider că ar fi putut îmbrăca altă formă. Stilul lasă mult de dorit, este greoi, dezlânat, cu multe note de subsol, ceea ce îngreunează lectura. Cursul acțiunii este derutant, ai impresia că a fost conceput în așa manieră încât să nu te prinzi de nimic. Cum te-ai obișnuit cu ceva și crezi că începi să înțelegi, se schimbă registrul. La început, am avut impresia că vom merge pe urmele celor doi fii ai doamnei Papai, când colo, suntem proiectați în trecut, în istoricul familiei, amestecat cu zeci de rapoarte și note informative prezente în notele de subsol.
Rapoartele, fotografiile, toate acestea dau romanului un aer de autenticitate, însă personal, mi-a fost foarte greu să țin pasul cu faptele din roman. Este foarte multă informație, iar actiunea fiind plasată în Ungaria, nu am background-ul necesar pentru a înțelege contextul. Am crezut inițial că voi înțelege cât de cât cele petrecute, având în vedere că și România a trecut printr-un regim comunist, dar nu am rezonat. ” https://literaturapetocuri.ro/dosarel...
Rapoartele, fotografiile, toate acestea dau romanului un aer de autenticitate, însă personal, mi-a fost foarte greu să țin pasul cu faptele din roman. Este foarte multă informație, iar actiunea fiind plasată în Ungaria, nu am background-ul necesar pentru a înțelege contextul. Am crezut inițial că voi înțelege cât de cât cele petrecute, având în vedere că și România a trecut printr-un regim comunist, dar nu am rezonat. ” https://literaturapetocuri.ro/dosarel...
October 29, 2018
I found this book strangely intriguing as it highlights the notion that we never really know anyone completely. I found myself feeling so sorry for Andras Forgach as he never really knew the actions of his mother or indeed his very ill father. To Andras his mother was one person, but secretly she was another individual entirely, as was his father who struggled horrendously with mental illness. I find it fascinating yet saddening how individuals can "rat out" neighbours, friends and family for the sake of political and bureaucratic beliefs. Like another reader mentions in their review, I found the poetry section of this book confusing; perhaps the beautiful words were lost in translation from Hungarian to English. But apart from this, I really enjoyed the story, more than I thought I would.
December 31, 2020
"The Acts of my Mother" beansprucht die Leser/innen. Durchaus fundiertes historisches Wissen zur ungarischen / zentraleuropäischen Geschichte im 20. Jahrhundert ist meines Erachtens notwendig, um der Geschichte im Wesentlichen zu folgen. Bei mir hinterlässt das Buch einen gemischten Eindruck: Viele Szenen haben mich gepackt, andere wieder etwas gelangweilt zurückgelassen – vor allem die, bei denen ich den Eindruck hatte, dass der Autor sich an seiner eigenen Schreibkunst erfreut und Erzählungen unnötig langatmig oder als bloße l'art pour l'art erscheinen. Das ist aber eine persönliche Einschätzung. Als sehr spannend und meines Erachtens für unbedingt nachahmenswert halte ich sein Operieren mit Fußnoten in Teilen des Buches. Auf anschauliche und fundierte Weise wird damit die Arbeit des ungarischen Geheimdienstes in der Zeit des Kommunismus gezeigt.
February 6, 2023
Es muy difícil de calificar. La historia es interesante, tanto la personal como el trasfondo político, pero la forma en que está escrito dificulta muchísimo la lectura. Es verdaderamente complejo de seguir.
Vale solo la pena para aprender sobre la historia de Hungría, el espionaje, el comunismo, el antisemitismo, entre otras cuestiones que atravesaron al país durante el siglo XX.
Vale solo la pena para aprender sobre la historia de Hungría, el espionaje, el comunismo, el antisemitismo, entre otras cuestiones que atravesaron al país durante el siglo XX.
August 15, 2019
It really really wasn't for me which was such a shame it was a beautifully written and amazing book however - I didn't understand the topic and then I couldn't appreciate the beauty of the book which I was reading.
March 22, 2025
Read this in Budapest for the immersive vibes but a bit mid to be honest! Interesting memoir about the author’s discovery that his mother was an informant for the Soviet regime but I think it required a better understanding of Hungarian politics and history which I definitely don’t possess.
April 2, 2024
La historia es super interesante pero no sé si por una cuestión de traducción o el estilo de redacción del autor se dificulta muchísimo el ritmo de lectura
March 28, 2025
An intention rather prolonged to have a great result, but the execution was too fragmented to be put in a book and too borderline to consider it narration either a memoir. 2,5
September 17, 2018
This book is very important not just for Hungary, but for all ex-communist countries alike. It is simply of outmost importance to come face to face with demons from the past, to understand the past better in order to start thinking about today, but also the future.
The novel is based on a true story - the author really discovered his mother had been an informant during communist regime. The book is his literary attempt to both understand his mother, to try to put his own dilemmas into multiple genres - using them to maybe come closer to the truth, but also to give his mother a human face, to show her as a real and vulnerable person. It is based on the real police documents which are also presented in the novel, as footnotes and in different kind of font. This is a great solution for creating innovative autofiction! The novel is well written, the author has a good sense for details, emotions and real-life situations.
However, the downside is the novel's length, it should have been shorter (blending different genres like poetry or even Greek drama is not a bad idea, but all is tooo long!) This book needed a better editor in my opinion. Also, in the beginning there is a sense of disconnection with the characters - this is a dense text, and it is hard to feel for the characters and the story is dispersed so it takes a little patience to get through the first 30 pages or so.
All in all, I would recommend it, but it is hard to rate, between 3 and 4 stars, and try not to give up too fast, you will be rewarded!
The novel is based on a true story - the author really discovered his mother had been an informant during communist regime. The book is his literary attempt to both understand his mother, to try to put his own dilemmas into multiple genres - using them to maybe come closer to the truth, but also to give his mother a human face, to show her as a real and vulnerable person. It is based on the real police documents which are also presented in the novel, as footnotes and in different kind of font. This is a great solution for creating innovative autofiction! The novel is well written, the author has a good sense for details, emotions and real-life situations.
However, the downside is the novel's length, it should have been shorter (blending different genres like poetry or even Greek drama is not a bad idea, but all is tooo long!) This book needed a better editor in my opinion. Also, in the beginning there is a sense of disconnection with the characters - this is a dense text, and it is hard to feel for the characters and the story is dispersed so it takes a little patience to get through the first 30 pages or so.
All in all, I would recommend it, but it is hard to rate, between 3 and 4 stars, and try not to give up too fast, you will be rewarded!
February 23, 2019
Een interessant boek, soms wat moeilijk te volgen. De schrijver ontdekt dat zijn moeder jarenlang een informant was van de AVO (net zoiets als de Stasi, maar dan in Hongarije). Hij vertelt het verhaal met steeds flarden van de verslagen van de geheime politie er doorheen. De moeder is Joodse, geboren in Israel, de vader (die als eerste informant was) was een Jood, geboren in Roemenie/Hongarije en tijdelijk woonachtig in Israel. Beiden zijn overtuigde communisten. Dit boek heeft veel weg van soortgelijke verhalen over Oost-Duitsland en b.v. van de ervaringen van een andere Hongaarse schrijver, Esterhazy. Het is een boeiend verhaal, maar je moet je hoofd er wel goed bijhouden.
May 5, 2019
#andrasforgach nähert sich in seinem biografischen Roman an das Leben seiner Mutter an, die als #informellermitarbeiter Papai für das kommunistische ungarische Regime arbeitete. Jüdin, Kommunistin und Antizionistin, Überlebende des Holocaust, Zurückgewanderte aus Palästina. Diese Mischung macht aus der Mutter eine Unbeheimatete. Der Sohn versucht nach deren Tod ihre Tätigkeit als ungarische Spionin nachzuzeichnen und zu verstehen. Auch als zeitgeschichtliches Dokument der Nachkriegszeit zu empfehlen. #ungarn #kommunismus #zionismus #palästina
January 23, 2018
This, then, was Mum, a 'processor of individuals', Mum, whose gentle hand could make my headache go away?
A potentially fascinating story of how a beloved relative can also be a political informer, but the prose style/translation is flat and generally uninvolving. The structure doesn't always work with the story being told: it could have been a thoughtful investigation into where ideology and family intimacy coalesce and clash.
A potentially fascinating story of how a beloved relative can also be a political informer, but the prose style/translation is flat and generally uninvolving. The structure doesn't always work with the story being told: it could have been a thoughtful investigation into where ideology and family intimacy coalesce and clash.
April 10, 2018
I had a bit of difficulty with the book as i found the beginning section interesting but my interest with it drifted away after the first 50 or so pages as the story and the progression of the plot drifted away from me. I tried to continue with it but i didn't enjoy it. I did like the concept and the idea of an ageing woman who used to be a spy and liked the early chapters but it was not enough to hold me.
I received this book from Netgalley in exchange for an honest review.
I received this book from Netgalley in exchange for an honest review.
May 18, 2018
This book was okay. Some may not like it because there are parts that will allow the reader to drift away from the story and want to set it aside. Some will maintain interest because of the subject matter. If one is interested in memoirs from this part of Hungary's history, this might be worth picking up and trying. I'd say the same for anuone who enjoys memoirs in general.
*won as a GoodReads Giveaway*
*won as a GoodReads Giveaway*
December 28, 2019
Part fiction, part factual, with sections of poetry, reflection and excerpts of actual secret communist files, the premise of this book is intriguing. Despite being fascinated by the concept of the book (author discovers his mother was a spy for the communist regime in Hungary) and interested in Hungarian history, I found this a challenging book to read. Nevertheless, I’m glad I read it and learnt a little more about Hungary’s history.
Displaying 1 - 30 of 65 reviews