Cel mai iubit dintre capsunari este carticica de 140 pagini in care m.am regasit in proportie de 80% Capsunarul este de fapt autorul personaj care din cauza neajunsurilor din Romania a trebuit sa plece in Spania la munca, lasandu.si in urma parintii cu lacrimi in ochi, satul natal si prieteni si cunoscuti. Denumirea de capsunari face referire la toti cei plecati in Diaspora, nu la aceia care au plecat la cules de capsuni. Nu va dau foarte multe detalii. Intamplarile relatate sunt tragic-comice, naivitatea si credibilitatea autorului in cei din jur iti vor da de gandit. O recomand spre lectura si din cate am aflat va urma un vol 2. Lectura placuta!!!
O lectura usoara, placuta iar felul în care autorul povestește, făcând haz de necaz, chiar mi-a plăcut maxim. Catre final, imi parea rau ca se termina, as mai fi citit încă mult și bine , atat de mult m-au binedispus și amuzat întâmplările astfel încât nici nu am simțit lipsa dialogului. Recomand alaturi de 5 stele
O carte plină de umor. Dar un umor ce ascunde realitatea tristă a situației actuale din Romania , a motivului pentru care noi diasporenii suntem împrăștiați prin lume. Situații hazlii descrise, menite sa aducă zâmbetul pe buzele cititorului. Am reușit sa râd in hohote si apoi să vărs si lacrimi. O combinație de râs cu plâns. O carte ce merită să fie citită.
Ce IUmor?! Am trecut prin aceste pagini dintr-un ras in altul, mi-am trezit copilul de cateva ori. Nu recomand sa o cititi cand copilul doarme, in special daca este mic🤣🤣. M-am regasit in multe, tragedia romanului plecat imbracata frumos in mult umor. O recomand cu tot dragul! Felicitări si astept si continuarea! 👏👏👏
Autorul prezintă un jurnal autobiografic atât de bine conturat, încât întâmplările descrise pot ușor reprezenta radiografia fiecărui compatriot nevoit să muncească într-o țară străină, dar dornic de a economisi bani pentru cei rămași acasă. Această operă este, din punctul meu de vedere, istorisirea pățaniilor unui Păcală puțin modernizat față de varianta originală.
M-am regăsit în multe dintre situațiile redate, însă umorul omniprezent mi s-a părut în exces, pe alocuri, chiar dacă nu lipsesc unele descrieri tratate cu seriozitate.
Deși modul de exprimare în scris a fost, probabil, intenționat ales, iar poveștile smulg hohote de râs, devine obositor să ai impresia că citești o carte scrisă de un elev de gimnaziu.
Am apreciat argumentul autorului, prezent la începutul cărții: da, românul este obișnuit să facă haz de necaz, dar nu destul suntem arătați cu degetul?
Știind că Marius are pe Facebook texte vesele, mă așteptam să râd în hohote de la prima până la ultima pagină; nu prea a fost așa - primele rânduri mi-au adus lacrimi în ochi: "De bine n-am plecat. Aș fi putut rămâne acasă, că era atâta treabă de făcut și ăi bătrâni, cât să mai poată și ei?... I-am lăsat în lacrimi când am ieșit la poartă ". Chiar dacă este scrisă la persoana întâi și ne povestește aventura lui în Spania, cartea ne descrie pe toți, noi cei plecați în țări străine. Alături de personajul principal, de nea Titel, tanti Stela și Costel a lu' Gulie, cu un ochi râzând și unul plângând, avem parte de o savuroasă descriere a vieții în străinătate, dar și a realității politice din țară.
Dacă ești trist și ai avut o zi naspa la munca , iti recomand cu tot dragul sa citești pățaniile acestui domn în Spania 😅 Am ras în hohote ca m-au auzit colegii de munca , deșii eu eram la etaj în pauza de masă 😅🤣🤣🤣 Prea tare , nu înțeleg cum poate unui om sa ii treacă prin cap unele chestii 😂😂😂 Are 5 ⭐ , m-a binedispus instant 😁
O carte tare ușoară de citit dar care nu m-a impresionat. Poveștile sunt amuzante, pline de adevărat și cam atâta. O recomand pentru o lectura rapidă de weekend.