What do you think?
Rate this book
Jenseits des Abgrunds
»Das Lied des Abgrunds zeigt uns genau den Weg, den wir verfolgen müssen, um mit der Sonne zu verschmelzen.«
Toni ist unterwegs, um die Asche seines verstorbenen Bruders Jonathan in den Bergen zu verstreuen. Auf der langen Fahrt dorthin gelangt er an eine steile Felsenklippe. Ganz in der Nähe lebt zurückgezogen Kosei-San, ein alter Japaner. Er weiß, dass viele, die dort stehen, verzweifelt sind und sich in die Tiefe stürzen wollen. Und so lädt er Toni zu einer Tasse Tee in seine Hütte ein. Toni folgt der Einladung des Alten, nicht ahnend, was ihn erwartet. Und so entspinnt sich ein wunderbarer Dialog über den Sinn des Lebens.
Eine berührende Geschichte über das Abenteuer des Lebens, basierend auf einer wahren Begebenheit.
Toni ist unterwegs, um die Asche seines verstorbenen Bruders Jonathan in den Bergen zu verstreuen. Auf der langen Fahrt dorthin gelangt er an eine steile Felsenklippe. Ganz in der Nähe lebt zurückgezogen Kosei-San, ein alter Japaner. Er weiß, dass viele, die dort stehen, verzweifelt sind und sich in die Tiefe stürzen wollen. Und so lädt er Toni zu einer Tasse Tee in seine Hütte ein. Toni folgt der Einladung des Alten, nicht ahnend, was ihn erwartet. Und so entspinnt sich ein wunderbarer Dialog über den Sinn des Lebens.
Eine berührende Geschichte über das Abenteuer des Lebens, basierend auf einer wahren Begebenheit.
- GenresFiction
240 pages, Hardcover
Published March 22, 2021
26 people are currently reading
362 people want to read
About the author
Francesc Miralles
218 books620 followersSon of a dressmaker and an erudite office worker, he was born in Barcelona on the 27th August 1968. After spending eight years in a religious school in la Ribera –just beside the Palau de la Música¡–, he attended high school at the extinguished academy ALMI and IES MONTSERRAT.
Despite his bad grades, he was accepted into the UAB’s faculty of Journalism, which he quited after four months. That the same year, he started to work as a waiter at LES PUCES DEL BARRI GÒTIC, a bar in the Gothic Quarter where he learned to play the piano.
In the following year, returning to the Universidad Autónoma de Barcelona, he started studying English Literature, which he combined with precarious language teacher jobs. After five years of being a sloth, he stalled at the third year of his studies and quited them again.
Having been attacked by travel fever since the age of seventeen, he decided to leave everything behind to travel the world. A bunch of chance encounters led him to live in Croatia and Slovenia during the armed conflicts.
Upon returning to Barcelona, he resumed his academic life as a student of German Literature at the Universidad de Barcelona. Once he completed his studies, he attended a master for publishers. His entrance in the editorial world had started a year earlier, as translator of German and English spirituality and alternative therapy books.
Before finishing his postgraduate studies, he got hired as editor for a publishing house specializing in self-help books. There, he directed several collections, and he also wrote many different types of work under a pseudonym.
After leaving the publishing house, he promised to himself never to work again for a company. He decided to try his luck with a first youth novel. Since then, he basically dedicates himself to writing, and works as literary adviser for different publishing houses and an agency.
LOVE IN LOWERCASE (AMOR EN MINUSCULA), already translated into twenty languages, is getting published in 2016 by Penguin USA. This book also has its second part, eight years later, in the WABI-SABI novel, about the beauty of imperfection, which will be published in UK this may.
Nowadays he combines literature and journalism, and on a monthly basis publishes articles in EL PAÍS SEMANAL, and in the magazines CUERPOMENTE and MENTESANA. Beyond this, he also works for the radio and offers literary Sherpa services and art therapies.
*****************************************************
Hijo de una modista y de un administrativo ilustrado, nació en Barcelona el 27 de agosto de 1968. Tras pasar ocho años en una escuela de curas de la Ribera —al lado del Palau de la Música—, cursó bachillerato entre la desaparecida academia ALMI y el IES MONTSERRAT.
Pese a su mal expediente consiguió ingresar en la facultad de Periodismo de la UAB, carrera que abandonó al cabo de cuatro meses. Aquel mismo año entró a trabajar de camarero en LES PUCES DEL BARRI GÒTIC, una taberna de la calle Montsió donde aprendió a tocar el piano.
Nuevamente en la Autónoma, el año siguiente inició la carrera de Filología Inglesa, que combinaría con empleos precarios de profesor de idiomas. Tras cinco años de desidia, se estancó en tercer curso de carrera y volvió a abandonar los estudios.
Atacado desde los 17 años por la fiebre del viajero, decidió dejarlo todo para vagar por el mundo. Un cúmulo de casualidades le llevaron a vivir en Croacia y Eslovenia durante los conflictos bélicos, peripecia que relataría muchos años después en su libro CAFÈ BALCÀNIC.
De regreso a Barcelona, se reenganchó a la vida académica como estudiante de Filología Alemana en la Central. Completada la carrera, hizo un postgrado para editores. Su ingreso en el mundo editorial había empezado ya un año antes, como traductor de alemán e inglés de libros de espiritualidad y terapias alternativas.
Inmediatamente después fue contratado como editor por un sello de autoayuda. Allí dirigió diversa
Despite his bad grades, he was accepted into the UAB’s faculty of Journalism, which he quited after four months. That the same year, he started to work as a waiter at LES PUCES DEL BARRI GÒTIC, a bar in the Gothic Quarter where he learned to play the piano.
In the following year, returning to the Universidad Autónoma de Barcelona, he started studying English Literature, which he combined with precarious language teacher jobs. After five years of being a sloth, he stalled at the third year of his studies and quited them again.
Having been attacked by travel fever since the age of seventeen, he decided to leave everything behind to travel the world. A bunch of chance encounters led him to live in Croatia and Slovenia during the armed conflicts.
Upon returning to Barcelona, he resumed his academic life as a student of German Literature at the Universidad de Barcelona. Once he completed his studies, he attended a master for publishers. His entrance in the editorial world had started a year earlier, as translator of German and English spirituality and alternative therapy books.
Before finishing his postgraduate studies, he got hired as editor for a publishing house specializing in self-help books. There, he directed several collections, and he also wrote many different types of work under a pseudonym.
After leaving the publishing house, he promised to himself never to work again for a company. He decided to try his luck with a first youth novel. Since then, he basically dedicates himself to writing, and works as literary adviser for different publishing houses and an agency.
LOVE IN LOWERCASE (AMOR EN MINUSCULA), already translated into twenty languages, is getting published in 2016 by Penguin USA. This book also has its second part, eight years later, in the WABI-SABI novel, about the beauty of imperfection, which will be published in UK this may.
Nowadays he combines literature and journalism, and on a monthly basis publishes articles in EL PAÍS SEMANAL, and in the magazines CUERPOMENTE and MENTESANA. Beyond this, he also works for the radio and offers literary Sherpa services and art therapies.
*****************************************************
Hijo de una modista y de un administrativo ilustrado, nació en Barcelona el 27 de agosto de 1968. Tras pasar ocho años en una escuela de curas de la Ribera —al lado del Palau de la Música—, cursó bachillerato entre la desaparecida academia ALMI y el IES MONTSERRAT.
Pese a su mal expediente consiguió ingresar en la facultad de Periodismo de la UAB, carrera que abandonó al cabo de cuatro meses. Aquel mismo año entró a trabajar de camarero en LES PUCES DEL BARRI GÒTIC, una taberna de la calle Montsió donde aprendió a tocar el piano.
Nuevamente en la Autónoma, el año siguiente inició la carrera de Filología Inglesa, que combinaría con empleos precarios de profesor de idiomas. Tras cinco años de desidia, se estancó en tercer curso de carrera y volvió a abandonar los estudios.
Atacado desde los 17 años por la fiebre del viajero, decidió dejarlo todo para vagar por el mundo. Un cúmulo de casualidades le llevaron a vivir en Croacia y Eslovenia durante los conflictos bélicos, peripecia que relataría muchos años después en su libro CAFÈ BALCÀNIC.
De regreso a Barcelona, se reenganchó a la vida académica como estudiante de Filología Alemana en la Central. Completada la carrera, hizo un postgrado para editores. Su ingreso en el mundo editorial había empezado ya un año antes, como traductor de alemán e inglés de libros de espiritualidad y terapias alternativas.
Inmediatamente después fue contratado como editor por un sello de autoayuda. Allí dirigió diversa
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 63 reviews
May 18, 2022
Romanul este inspirat din povestea reală a lui Yukio Shige, un fost ofițer de poliție care, după ce s-a pensionat, a înființat o organizație nonprofit al cărei scop este de a împiedica oamenii să se sinucidă. Conform Wikipedia și altor site-uri, membrii acestei organizații dețin șase locuințe din care supraveghează stâncile Tonjibu din Japonia, folosindu-se inclusiv de drone. Din 2004 până azi, se crede că Shike și echipa lui au salvat aproape o mie de vieți. Presupunând că este adevărat și toți acei oameni s-au lăsat convinși să se răzgândească într-un context atât de impersonal, povestea lui Shike mi se pare fascinantă, iar asta mă face să mă enervez și mai tare pe Miralles care a transformat-o într-o chestie siropoasă.
Eu nu am criticat atât de mult romanul pentru a convinge pe cineva să fugă de el. Autorul are publicul lui și, dacă ați mai citit ceva scris de el și v-a plăcut, oricum aș vorbi degeaba. Doar am încercat, ca de obicei, să explic cum mă raportez la gândirea lui și la ceea ce eu consider a fi un stil foarte superficial și nesănătos de idealist, astfel încât, la rândul vostru, să știți cum să vă raportați la scriitura lui, dacă încă nu ați apucat să-l ,,cunoașteți". Cea mai compatibilă categorie de cititori cu acest roman cred că este cea care apreciază cărțile de dezvoltare personală, cum ar fi Pisica lui Dalai Lama, care mie mi se par a fi doar forme de manipulare. O lectură inutilă pentru mine, dar umblă vorba că ar fi un roman luminos și plin de speranță, așa că poate o să ajute pe altcineva să gândească mai pozitiv. Recenzia aici: https://bit.ly/3FWFEkH.
,,[...] a fi îndrăgostit înseamnă să exagerezi din cale-afară diferența între o persoană și cealaltă.''
Eu nu am criticat atât de mult romanul pentru a convinge pe cineva să fugă de el. Autorul are publicul lui și, dacă ați mai citit ceva scris de el și v-a plăcut, oricum aș vorbi degeaba. Doar am încercat, ca de obicei, să explic cum mă raportez la gândirea lui și la ceea ce eu consider a fi un stil foarte superficial și nesănătos de idealist, astfel încât, la rândul vostru, să știți cum să vă raportați la scriitura lui, dacă încă nu ați apucat să-l ,,cunoașteți". Cea mai compatibilă categorie de cititori cu acest roman cred că este cea care apreciază cărțile de dezvoltare personală, cum ar fi Pisica lui Dalai Lama, care mie mi se par a fi doar forme de manipulare. O lectură inutilă pentru mine, dar umblă vorba că ar fi un roman luminos și plin de speranță, așa că poate o să ajute pe altcineva să gândească mai pozitiv. Recenzia aici: https://bit.ly/3FWFEkH.
,,[...] a fi îndrăgostit înseamnă să exagerezi din cale-afară diferența între o persoană și cealaltă.''
February 7, 2022
"Uneori simțim ca viata ne-a dat o haina care ne este prea mare, dar pentru asta există croitori..." . Carte-poveste cu final fericit.
March 10, 2022
Din recenzia apărută pe Biblioteca lui Liviu:
„Poveștile lui Kosei-San diferă una de alta, dar sunt străbătute cam de aceleași idei, în mare: oricât de crunte sunt loviturile pe care ți le dă soarta de-a lungul vieții, există oameni care suferă și mai rău și oameni care de fapt țin la tine și îți vor binele; că ești iubit oricât de negru ți-ar fi sufletul sau de slută înfățișarea; că pentru a accepta defectele celorlalți trebuie să ți le accepți, în primul și-n primul rând, pe ale tale; că nu e nimeni perfect, dar că ne putem împăca cu propriile defecte; că nu e toată lumea rea și-a naibii, că nu îți vor chiar toți răul. Și așa mai departe.
Capitolele sunt ba scurte, ba lungi, atunci când Kosei-San mai așterne povestea unui tip sau tipe pe care i-a salvat de la un gest extrem. Toni, oricât se credea el de mare și de tare, e doar un om care n-a trăit cu adevărat până ce nu l-a întâlnit pe „gardianul abisului”. Și împlinit cu adevărat nu devine decât după ce o cunoaște pe Esmeralda, rătăcitoarea care trăiește mereu clipa și care, cu doar un cort și un rucsac în spinare, este de o mie de ori mai bogată și mai fericită decât Toni. Însă lucrurile nu sunt mereu ceea ce par inițial a fi.
Adesea înduioșătoare, uneori destul de expeditivă, povestea imaginată de cei doi scriitori îți merge la suflet mai ales dacă treci printr-o perioadă mai proastă a vieții, dacă te simți nefericit sau dacă pur și simplu cauți o evadare de la nenumăratele probleme care se adună și se tot adună, până te umplu de deznădejde. Sau dacă vrei, pur și simplu, ca timp de câteva ore să te deconectezi de la toate și să te pierzi între paginile pline de durere, dar și de optimism ale acestei cărți. Savurând un ceai și ascultându-l pe Kosei-San.”
Mai multe: https://wp.me/pz4D9-53c și https://bibliotecaluiliviu.ro/2022/03....
„Poveștile lui Kosei-San diferă una de alta, dar sunt străbătute cam de aceleași idei, în mare: oricât de crunte sunt loviturile pe care ți le dă soarta de-a lungul vieții, există oameni care suferă și mai rău și oameni care de fapt țin la tine și îți vor binele; că ești iubit oricât de negru ți-ar fi sufletul sau de slută înfățișarea; că pentru a accepta defectele celorlalți trebuie să ți le accepți, în primul și-n primul rând, pe ale tale; că nu e nimeni perfect, dar că ne putem împăca cu propriile defecte; că nu e toată lumea rea și-a naibii, că nu îți vor chiar toți răul. Și așa mai departe.
Capitolele sunt ba scurte, ba lungi, atunci când Kosei-San mai așterne povestea unui tip sau tipe pe care i-a salvat de la un gest extrem. Toni, oricât se credea el de mare și de tare, e doar un om care n-a trăit cu adevărat până ce nu l-a întâlnit pe „gardianul abisului”. Și împlinit cu adevărat nu devine decât după ce o cunoaște pe Esmeralda, rătăcitoarea care trăiește mereu clipa și care, cu doar un cort și un rucsac în spinare, este de o mie de ori mai bogată și mai fericită decât Toni. Însă lucrurile nu sunt mereu ceea ce par inițial a fi.
Adesea înduioșătoare, uneori destul de expeditivă, povestea imaginată de cei doi scriitori îți merge la suflet mai ales dacă treci printr-o perioadă mai proastă a vieții, dacă te simți nefericit sau dacă pur și simplu cauți o evadare de la nenumăratele probleme care se adună și se tot adună, până te umplu de deznădejde. Sau dacă vrei, pur și simplu, ca timp de câteva ore să te deconectezi de la toate și să te pierzi între paginile pline de durere, dar și de optimism ale acestei cărți. Savurând un ceai și ascultându-l pe Kosei-San.”
Mai multe: https://wp.me/pz4D9-53c și https://bibliotecaluiliviu.ro/2022/03....
November 11, 2024
F. Miralles
A. Donate
"Un ceai la capătul lumii"
250 de pagini
Sufragiile nebuniei, o sete care nu se astâmpăra așa ușor...dorința de anihilare mai impozanta decât cea a conservării.
Un Ceai care nu se înghite niciodată, decât în poțiuni mici.
Câta ardoare într-o singură înghițitura, luată în grabă, pierdută printre dinți...
Un zbor deasupra prăpastiei.
Unde pleacă toți sinucigașii când li se termină lumina?
În cealaltă parte de cer, departe,
printre miliarde de galaxii invizibile pentru cercetătorii NASA...
Am citit o carte demola, lină, potolita prin stilul liric, firesc, fără presiuni inutile, doar ea în splendoare ceaiului japonez, ea povestea.
Nu știu de ce am ocolit-o ani de zile, titlul mi se părea siropos, nu puteam părca să mă ascund în acest "capăt de lume", era greu...
Stâncile abrupte întotdeauna ascund ceva fermecător și rece.
M-am întâlnit parcă cu mine cea veche și hoinara, deși astăzi nu mă mai pasionează ceaiul băut reflexiv, modulațiile proustine continuă să domine în memorie.
Eu vreau să văd lumina ca o dâră ce ma învăluie până la absorbție...
Iar cartea asta mi-a oferit o parte sacră a timpului pierdut chiar dacă un ceai astăzi îl bem mereu grăbiți.
Introspectiv și revelator.
A. Donate
"Un ceai la capătul lumii"
250 de pagini
Sufragiile nebuniei, o sete care nu se astâmpăra așa ușor...dorința de anihilare mai impozanta decât cea a conservării.
Un Ceai care nu se înghite niciodată, decât în poțiuni mici.
Câta ardoare într-o singură înghițitura, luată în grabă, pierdută printre dinți...
Un zbor deasupra prăpastiei.
Unde pleacă toți sinucigașii când li se termină lumina?
În cealaltă parte de cer, departe,
printre miliarde de galaxii invizibile pentru cercetătorii NASA...
Am citit o carte demola, lină, potolita prin stilul liric, firesc, fără presiuni inutile, doar ea în splendoare ceaiului japonez, ea povestea.
Nu știu de ce am ocolit-o ani de zile, titlul mi se părea siropos, nu puteam părca să mă ascund în acest "capăt de lume", era greu...
Stâncile abrupte întotdeauna ascund ceva fermecător și rece.
M-am întâlnit parcă cu mine cea veche și hoinara, deși astăzi nu mă mai pasionează ceaiul băut reflexiv, modulațiile proustine continuă să domine în memorie.
Eu vreau să văd lumina ca o dâră ce ma învăluie până la absorbție...
Iar cartea asta mi-a oferit o parte sacră a timpului pierdut chiar dacă un ceai astăzi îl bem mereu grăbiți.
Introspectiv și revelator.
October 9, 2024
Nu știu ce așteptam eu de la această carte. Însă ea oferă cu mult mai mult.
O acceptare că uneori lucrurile nu depind de noi și că trebuie să lăsăm cursul vieții să.și urmeze cursul.
Ce.ar fi fost dacă este leit.motivul cărții dar înțelegerea unui scop mai profund al existenței noastre face ca aceste 200 și ceva de pagini să capete consistență.
Pentru toți cei care se pierd și au nevoie să se regăsească.
O acceptare că uneori lucrurile nu depind de noi și că trebuie să lăsăm cursul vieții să.și urmeze cursul.
Ce.ar fi fost dacă este leit.motivul cărții dar înțelegerea unui scop mai profund al existenței noastre face ca aceste 200 și ceva de pagini să capete consistență.
Pentru toți cei care se pierd și au nevoie să se regăsească.
October 21, 2025
O carte frumoasa, o lectură optimista, încurajatoare, de care simt nevoia tot mai intens în ultima vreme. Sensul și viața nu fac încă pereche in cazul meu, este un trai de n-am încotro. Sa fie de vină țară, să fiu eu, nimeni?
Recomand pentru relaxare...cu un ceai!
Recomand pentru relaxare...cu un ceai!
July 23, 2022
Aceasta este genul de carte la care cu siguranță mă voi mai întoarce. Spune câteva adevăruri esențiale și tratează problema depresiei, arătând că e nevoie de conexiuni între oameni pentru a putea duce o viață sănătoasă.
Poveștile fiecărui sinucigaș nu sunt, în esență, povești uluitoare, însă tocmai acea banalitate a lor îl ajută pe cititor să empatizeze mult mai ușor.
Ce nu mi-a plăcut a fost că finalul mi-a părut puțin grăbit.
Poveștile fiecărui sinucigaș nu sunt, în esență, povești uluitoare, însă tocmai acea banalitate a lor îl ajută pe cititor să empatizeze mult mai ușor.
Ce nu mi-a plăcut a fost că finalul mi-a părut puțin grăbit.
November 24, 2021
Toni hat nur eine Mission - die Asche seines verstorbenen Bruders in den Bergen zu verstreuen. Unerwarteterweise trifft er an den Felsklippen einen alten Mann namens Kosei-San. Dieser lädt Toni auf eine Tasse Tee in seine Hütte ein. Die beiden kommen ins Gespräch und schnell wird klar, dass Toni einem ganz besonderen Menschen gegenübersitzt. Denn Kosei-San hat vielen Menschen, die nicht nur metaphorisch am Abgrund standen, das Leben gerettet. Der alte Mann erzählt Toni einige Geschichten von Menschen, die er an der Felsklippe entdeckt hat. Diese Begegnung soll Tonis Leben für immer verändern.
Character (7/10):
"Jenseits des Abgrunds" ist eine Mischung aus Selbsthilfebuch und Roman, wodurch meiner Meinung nach die Charaktere gar nicht so stark im Vordergrund stehen. Zwar lernt man Toni und Kosei-San kennen, was dem Buch nochmal eine persönlichere Note gibt, doch Kern des Buchs sind die unterschiedlichen Geschichten, die Kosei-San an Toni weiterträgt. Dennoch lässt sich sagen, dass die beiden Männer auf jeden Fall angenehm zu verfolgen waren.
Atmosphere (6/10):
Das Buch war jetzt nicht unbedingt atmosphärisch, was ich aber auch nicht als negativ sehen würde. Es ist eine Geschichte, in der es eher um die Handlung geht, als dass es in eine hübsche Atmosphäre gepackt werden muss.
Writing Style (7/10):
Der Schreibstil war sehr angenehm zu lesen und außerdem war die Handlung von vielen Aussagen durchzogen, die den Lesenden nachdenklich zurücklassen. Ich habe mir viele Zitate in dem Buch markiert.
Plot (9/10):
Für mich war, wie bereits erwähnt, in diesem Buch die Handlung das wichtigste. Bei normalen Romanen sind mir auch die Charaktere, Atmosphäre etc. sehr wichtig, hier ist es aber definitiv der Inhalt, der meiner Meinung nach überzeugen muss und überzeugt hat. Ich fand das Buch wirklich schön, traurig und zum Nachdenken anregend.
Intrigue (7/10):
Das Buch war stellenweise sehr fesselnd, manchmal allerdings auch ein wenig langatmig. Alles in allen hat es sich mit gerade mal 240 Seiten aber schnell und gut weglesen lassen.
Logic (8/10):
Die Logik war in dem Buch auf jeden Fall gegeben.
Enjoyment (7/10):
Ich hatte mit der Geschichte einige schöne Stunden. Wie bereits erwähnt hat es mich nicht auf jeder Seite vollkommen fesseln können, aber die Handlung hat mich definitiv berührt. Besonders, wenn ich bedenke, dass es auf einer wahren Begebenheit beruht.
Fazit (7,3/10):
"Jenseits des Abgrunds" ist für jede:n etwas, der oder die, sich mit seinem oder ihren Leben auseinandersetzen möchte. Für mich gehört es auf jeden Fall in dieselbe Kategorie wie "Das Café am Rande der Welt". Der Lesende bekommt Denkanstöße, um sein oder ihr Leben nochmal zu durchdenken. Ist man glücklich oder eher nicht? Tut man genug Gutes oder sollte man sich mehr bemühen? Ich bin der Meinung man muss am richtigen Punkt in seinem Leben sein, um so ein Buch richtig erfassen zu können. Wenn man gerade ein wenig unzufrieden mit seinem Leben ist oder viel im Umbruch ist, dann kann ein solches Buch einem wunderbar eine neue Perspektive eröffnen.
Character (7/10):
"Jenseits des Abgrunds" ist eine Mischung aus Selbsthilfebuch und Roman, wodurch meiner Meinung nach die Charaktere gar nicht so stark im Vordergrund stehen. Zwar lernt man Toni und Kosei-San kennen, was dem Buch nochmal eine persönlichere Note gibt, doch Kern des Buchs sind die unterschiedlichen Geschichten, die Kosei-San an Toni weiterträgt. Dennoch lässt sich sagen, dass die beiden Männer auf jeden Fall angenehm zu verfolgen waren.
Atmosphere (6/10):
Das Buch war jetzt nicht unbedingt atmosphärisch, was ich aber auch nicht als negativ sehen würde. Es ist eine Geschichte, in der es eher um die Handlung geht, als dass es in eine hübsche Atmosphäre gepackt werden muss.
Writing Style (7/10):
Der Schreibstil war sehr angenehm zu lesen und außerdem war die Handlung von vielen Aussagen durchzogen, die den Lesenden nachdenklich zurücklassen. Ich habe mir viele Zitate in dem Buch markiert.
Plot (9/10):
Für mich war, wie bereits erwähnt, in diesem Buch die Handlung das wichtigste. Bei normalen Romanen sind mir auch die Charaktere, Atmosphäre etc. sehr wichtig, hier ist es aber definitiv der Inhalt, der meiner Meinung nach überzeugen muss und überzeugt hat. Ich fand das Buch wirklich schön, traurig und zum Nachdenken anregend.
Intrigue (7/10):
Das Buch war stellenweise sehr fesselnd, manchmal allerdings auch ein wenig langatmig. Alles in allen hat es sich mit gerade mal 240 Seiten aber schnell und gut weglesen lassen.
Logic (8/10):
Die Logik war in dem Buch auf jeden Fall gegeben.
Enjoyment (7/10):
Ich hatte mit der Geschichte einige schöne Stunden. Wie bereits erwähnt hat es mich nicht auf jeder Seite vollkommen fesseln können, aber die Handlung hat mich definitiv berührt. Besonders, wenn ich bedenke, dass es auf einer wahren Begebenheit beruht.
Fazit (7,3/10):
"Jenseits des Abgrunds" ist für jede:n etwas, der oder die, sich mit seinem oder ihren Leben auseinandersetzen möchte. Für mich gehört es auf jeden Fall in dieselbe Kategorie wie "Das Café am Rande der Welt". Der Lesende bekommt Denkanstöße, um sein oder ihr Leben nochmal zu durchdenken. Ist man glücklich oder eher nicht? Tut man genug Gutes oder sollte man sich mehr bemühen? Ich bin der Meinung man muss am richtigen Punkt in seinem Leben sein, um so ein Buch richtig erfassen zu können. Wenn man gerade ein wenig unzufrieden mit seinem Leben ist oder viel im Umbruch ist, dann kann ein solches Buch einem wunderbar eine neue Perspektive eröffnen.
February 25, 2022
am mai citit Miralles si mi-a placut. asta m-a dezamagit. ma asteptam la mai mult, la un text mai atent scris, mai rafinat. pare scrisa in fuga, incropita, cu pasaje de o superficialitate neplacuta, in timp ce altele par mai fin si mai atent lucrate. cateva momente bune, cateva secvente memorabile, in rest prea mult sirop si treceri mult prea bruste de la o stare densa la una foarte aerata.
nu, nu mi-a placut!
nu, nu mi-a placut!
February 6, 2024
carte de om care se uita la filme pe diva tv
April 21, 2021
Ein Roman über den Sinn des Lebens. "Jenseits des Abgrunds" von Francesc Miralles und Ángeles Doñate erzählt eine tiefgründige Geschichte über das Abenteuer des Lebens.
Toni möchte die Asche seines Bruders in den Bergen verstreuen und trifft an einer steilen Felsklippe auf einen alten Japaner. Dieser heißt Kosei-San und lebt zurückgezogen ganz in der Nähe in einer kleinen Hütte. Kosei-San ist eine Art Wächter und Beschützer, denn er ist für viele hoffnungslose Menschen die rettende Hand. Auch Toni wird von ihm zu einer Tasse Tee in seine Hütte eingeladen. Bei Kosei-San lernt Toni die Vorzüge des Lebens und sich selbst kennen...
Das Cover des Buches gefällt mir richtig gut. Es zeigt passend die Berge und lädt zum Träumen und Philosophieren ein. Ich verstehe nur nicht genau, weshalb ein See bzw. ein Meer abgebildet ist, da von beidem im Buch nicht die Rede ist. Das Cover passt zudem toll zu "Der Sternenfänger", einem weiteren Buch des Autors. Beide Bücher haben allerdings inhaltlich nichts miteinander zutun.
Der Schreibstil des Autors hat mir die meiste Zeit gefallen. Wobei ich finde, dass man öfter gemerkt hat, dass das Buch von zwei Autoren geschrieben wurde. So hat es zumindest auf mich gewirkt. Mich hätte bei diesem Buch sehr interessiert, weshalb es von zwei Autoren geschrieben wurde, doch leider erfährt man dies nicht. Dass "Jenseits des Abgrunds" auf einer wahren Geschichte beruht, finde ich sehr beeindruckend! Beim Lesen habe ich mich oft gefragt, inwieweit die Geschichte von der Realität abweicht und was in Wirklichkeit geschehen ist.
Die Charaktere waren gut ausgearbeitet. Der Protagonist Toni war mir persönlich unsympathisch und oft zu unschlüssig. Er wirkte menschlich, tollpatschig und respektierte die Privatsphäre von Kosei-San nicht. Aus diesem Grund konnte ich ihn einfach nicht leiden, wobei das natürlich Geschmackssache ist und auch nicht negativ meine Bewertung beeinflusst hat. Kosei-San wurde genau so dargestellt, wie ich ihn mir von Beginn an vorgestellt hatte! Er entsprach komplett dem Bild in meinem Kopf. Ihn wiederum finde ich genial! Er ist weise, hat viel erlebt und erreicht, was ich bewundernswert finde.
Die Geschichte besteht im Prinzip aus kleineren Geschichten vereinzelter Charaktere, die oft jeweils nur in einem Kapitel eine Rolle spielen. Diese wurden realisiert beschrieben, doch einen Bezug habe ich nur zu den wesentlichen Charakteren herstellen können. Insgesamt haben mir aber die einzelnen Geschichten zu den Charakteren sehr gefallen.
Die Handlung war für meinen Geschmack zu vorhersehbar und wirkte ein wenig konstruiert. Das Ende des Buches war mir schnell offensichtlich. Ich finde leider, dass die Umsetzung nicht ganz gelungen ist, bzw. hat es mich emotional nicht abgeholt. Eine Message ist zwar bei mir angenommen, doch viele Themen wurden angeschnitten und zu schnell wieder abgetan. Aufgrund der geringen Seitenanzahl kann man nicht zu viel Tiefgang erwarten. Die Kapitel jedoch lassen sich flüssig lesen, wobei ich manche Kapitel zweimal gelesen habe, um die versteckte Aussage des Autors zu verstehen.
Nach Beenden des Buches braucht man garantiert erstmal eine Verarbeitungspause. Ich denke das Buch wird mir noch eine Weile in Gedanken nachhängen. Ich finde die Geschichte ist lesenswert, wenn man sich auf tiefgründigere Themen einstellen kann.
Toni möchte die Asche seines Bruders in den Bergen verstreuen und trifft an einer steilen Felsklippe auf einen alten Japaner. Dieser heißt Kosei-San und lebt zurückgezogen ganz in der Nähe in einer kleinen Hütte. Kosei-San ist eine Art Wächter und Beschützer, denn er ist für viele hoffnungslose Menschen die rettende Hand. Auch Toni wird von ihm zu einer Tasse Tee in seine Hütte eingeladen. Bei Kosei-San lernt Toni die Vorzüge des Lebens und sich selbst kennen...
Das Cover des Buches gefällt mir richtig gut. Es zeigt passend die Berge und lädt zum Träumen und Philosophieren ein. Ich verstehe nur nicht genau, weshalb ein See bzw. ein Meer abgebildet ist, da von beidem im Buch nicht die Rede ist. Das Cover passt zudem toll zu "Der Sternenfänger", einem weiteren Buch des Autors. Beide Bücher haben allerdings inhaltlich nichts miteinander zutun.
Der Schreibstil des Autors hat mir die meiste Zeit gefallen. Wobei ich finde, dass man öfter gemerkt hat, dass das Buch von zwei Autoren geschrieben wurde. So hat es zumindest auf mich gewirkt. Mich hätte bei diesem Buch sehr interessiert, weshalb es von zwei Autoren geschrieben wurde, doch leider erfährt man dies nicht. Dass "Jenseits des Abgrunds" auf einer wahren Geschichte beruht, finde ich sehr beeindruckend! Beim Lesen habe ich mich oft gefragt, inwieweit die Geschichte von der Realität abweicht und was in Wirklichkeit geschehen ist.
Die Charaktere waren gut ausgearbeitet. Der Protagonist Toni war mir persönlich unsympathisch und oft zu unschlüssig. Er wirkte menschlich, tollpatschig und respektierte die Privatsphäre von Kosei-San nicht. Aus diesem Grund konnte ich ihn einfach nicht leiden, wobei das natürlich Geschmackssache ist und auch nicht negativ meine Bewertung beeinflusst hat. Kosei-San wurde genau so dargestellt, wie ich ihn mir von Beginn an vorgestellt hatte! Er entsprach komplett dem Bild in meinem Kopf. Ihn wiederum finde ich genial! Er ist weise, hat viel erlebt und erreicht, was ich bewundernswert finde.
Die Geschichte besteht im Prinzip aus kleineren Geschichten vereinzelter Charaktere, die oft jeweils nur in einem Kapitel eine Rolle spielen. Diese wurden realisiert beschrieben, doch einen Bezug habe ich nur zu den wesentlichen Charakteren herstellen können. Insgesamt haben mir aber die einzelnen Geschichten zu den Charakteren sehr gefallen.
Die Handlung war für meinen Geschmack zu vorhersehbar und wirkte ein wenig konstruiert. Das Ende des Buches war mir schnell offensichtlich. Ich finde leider, dass die Umsetzung nicht ganz gelungen ist, bzw. hat es mich emotional nicht abgeholt. Eine Message ist zwar bei mir angenommen, doch viele Themen wurden angeschnitten und zu schnell wieder abgetan. Aufgrund der geringen Seitenanzahl kann man nicht zu viel Tiefgang erwarten. Die Kapitel jedoch lassen sich flüssig lesen, wobei ich manche Kapitel zweimal gelesen habe, um die versteckte Aussage des Autors zu verstehen.
Nach Beenden des Buches braucht man garantiert erstmal eine Verarbeitungspause. Ich denke das Buch wird mir noch eine Weile in Gedanken nachhängen. Ich finde die Geschichte ist lesenswert, wenn man sich auf tiefgründigere Themen einstellen kann.
May 4, 2021
Zu aller erst möchte ich erwähnen, dass dies wohl der schönste Umschlag eines Buches ist, den ich bisher gesehen habe! Aber es gibt ja das allseits bekannte Sprichwort "Don't judge a book by its cover", also "Bewerte ein Buch nicht anhand seines Umschlags".
In der Geschichte geht es um Toni, der auf dem Weg ist, die Asche seines verstorbenen Bruders in den Bergen zu verstreuen und auf der Reise dem alten Japaner Kosei-San begegnet. Ich habe mir von diesem Buch ganz viel versprochen, insbesondere, da es auf einer wahren Begebenheit basiert. Jedoch musste ich feststellen, dass es ganz anders war, als erwartet:
Für mich besteht dieser Roman aus einer Vielzahl an schönen und rührenden Erzählungen, die Geschichte rund um Toni erscheint mir dabei viel zu oberflächlich und schnelllebig. Man erfährt nicht viel aus seinem Leben. Aus diesem Grund war es mir auch nicht möglich, überhaupt eine Beziehung zu Toni aufzubauen. Viel mehr finde ich seinen Charakter etwas unsympathisch, was sich mit dem Laufe des Buches nicht ändert. Seine Liebesgeschichte mit Esmeralda erscheint mir zudem klischeehaft und unrealistisch.
Der Schreibstil des Autors dahingegen gefällt mir. Die Sprache ist recht einfach, das Buch lässt sich schnell lesen. Dadurch, dass mir das Buch inhaltlich aber nicht wirklich zugesagt hat, habe ich dafür länger gebraucht, also gedacht.
Abschließend kann ich sagen, viel über den Sinn des Lebens konnte ich diesem Roman nicht entnehmen. Ich schloss das Buch und musste seitdem nicht nochmal daran denken. Es war eine nette Unterhaltung, leider aber nicht mehr.
In der Geschichte geht es um Toni, der auf dem Weg ist, die Asche seines verstorbenen Bruders in den Bergen zu verstreuen und auf der Reise dem alten Japaner Kosei-San begegnet. Ich habe mir von diesem Buch ganz viel versprochen, insbesondere, da es auf einer wahren Begebenheit basiert. Jedoch musste ich feststellen, dass es ganz anders war, als erwartet:
Für mich besteht dieser Roman aus einer Vielzahl an schönen und rührenden Erzählungen, die Geschichte rund um Toni erscheint mir dabei viel zu oberflächlich und schnelllebig. Man erfährt nicht viel aus seinem Leben. Aus diesem Grund war es mir auch nicht möglich, überhaupt eine Beziehung zu Toni aufzubauen. Viel mehr finde ich seinen Charakter etwas unsympathisch, was sich mit dem Laufe des Buches nicht ändert. Seine Liebesgeschichte mit Esmeralda erscheint mir zudem klischeehaft und unrealistisch.
Der Schreibstil des Autors dahingegen gefällt mir. Die Sprache ist recht einfach, das Buch lässt sich schnell lesen. Dadurch, dass mir das Buch inhaltlich aber nicht wirklich zugesagt hat, habe ich dafür länger gebraucht, also gedacht.
Abschließend kann ich sagen, viel über den Sinn des Lebens konnte ich diesem Roman nicht entnehmen. Ich schloss das Buch und musste seitdem nicht nochmal daran denken. Es war eine nette Unterhaltung, leider aber nicht mehr.
April 14, 2025
O poveste atât de emoționantă și plină de învățăminte care te pot ajuta atunci când dai de greu sau atunci când gândurile ți-o iau razna.
Îl avem ca protagonist pe Toni, al cărui frate moare, iar ultima lui dorință a fost aceea de ai împrăștia cenușa lângă o cabană de pe un munte.
Însă, acolo, Toni îl întâlnește pe vestitul maestru Kosei-San paznicul a tot ceea ce îi înconjoară. Vestea că o să-l întâlnească pe acest maestru, îl făcu pe jurnalistul nostru să-și facă o mulțime de idei despre ce ar fi vrut să vorbească cu el.
Odată ajuns acolo, ajunge lângă o prăpastie, iar ghinionul face ca acesta să scape urna cu cenușă a fratelui său.
Totul se schimbă, atunci când îl întâlnește pe maestru, pentru că ajunge să cunoască povestea atâtor oameni care s-au aventurat în jurul prăpastiei pentru a face un gest necugetat, dar care nu a fost dus la bun sfârșit, datorită maestrului. De aceea i se spune păzitorul împrejurimilor.
Totul ia o întorsătură pe final când Toni îi află adevarata poveste a maestrului. Poveste care pe mine m-a surprins ❤️
O poveste despre supraviețuire, sprijin, curaj, regăsire ❤️ Mi-a plăcut enorm de mult ❤️
Îl avem ca protagonist pe Toni, al cărui frate moare, iar ultima lui dorință a fost aceea de ai împrăștia cenușa lângă o cabană de pe un munte.
Însă, acolo, Toni îl întâlnește pe vestitul maestru Kosei-San paznicul a tot ceea ce îi înconjoară. Vestea că o să-l întâlnească pe acest maestru, îl făcu pe jurnalistul nostru să-și facă o mulțime de idei despre ce ar fi vrut să vorbească cu el.
Odată ajuns acolo, ajunge lângă o prăpastie, iar ghinionul face ca acesta să scape urna cu cenușă a fratelui său.
Totul se schimbă, atunci când îl întâlnește pe maestru, pentru că ajunge să cunoască povestea atâtor oameni care s-au aventurat în jurul prăpastiei pentru a face un gest necugetat, dar care nu a fost dus la bun sfârșit, datorită maestrului. De aceea i se spune păzitorul împrejurimilor.
Totul ia o întorsătură pe final când Toni îi află adevarata poveste a maestrului. Poveste care pe mine m-a surprins ❤️
O poveste despre supraviețuire, sprijin, curaj, regăsire ❤️ Mi-a plăcut enorm de mult ❤️
August 2, 2022
Really nice one...
May 16, 2023
O poveste foarte frumoasă care include mai multe povești de viață care duc la aceeasi concluzie că viața merită trăită. Trebuie sa ne bucurăm de prezent și de fiecare secundă, trebuie să apreciem ce avem și să gasim acel ceva în viață ce ne face fericiti. În carte îl avem pe Toni căruia i-a murit fratele, Jonathan. El a fost incinerat și Toni vrea să îi împrăștie resturile în natură. Pe drum se oprește la un bar și o întâlnește pe Rose. Ea îi povestește despre un puznic japonez care păzește niște stânci și ajută oamenii care sunt la o răscruce de drum și vor să se sinucidă. Toni se hotărăște ca vrea să il cunoască pe Kosei-san și sa îi afle povestea. El îl va cunoaște pe Kosei-san, va afla mai multe povești de viață și o va intalni și pe Esmeranda. La final fiecare are povestea lui și va trebui să își găsească drumul in viață.
May 8, 2021
Novela ligera, en cuanto a formato y densidad de la misma, que se lee bastante rápido, pero tremendamente filosófica y vitalista. Es de esas historias que es fácil que se queden nosotros durante días mientras le damos vuelta a lo que hemos leído. Un libro lleno de bondad, amor, cercanía y situaciones por las que todos hemos podido pasar alguna vez. Invita a la reflexión y a la introspección. Sinceramente, muy recomendable.
July 25, 2022
Mi- a placut ideea de la care a pornit povestea, insă spre sfârșit si- a pierdut din farmec din cauza unor mici dulcegării si lucruri ce pareau trase de păr.
June 4, 2022
I had a few expectations from this one. It is indeed a book about finding hope, saving the ones who are lost and the importance of just being there. Unfortunately the plot becomes unclear somewhere in the middle and it also checked a level of cliché. If you are patient enough, through the end it becomes a little bit more interesting.
September 11, 2022
Nice book ! I didn't expect the ending, very exciting. It's an easy book to read, I finished it in 2 days.
January 22, 2024
O carte lejeră, care te face sa te analizezi putin si pe tine si lucrurile pe care le ai.
O viata salvata este o lume salvata, bine facut unei persoane sigur se va reflecta mai departe.
Lectura buna si pentru avion, tren, autocar.
O viata salvata este o lume salvata, bine facut unei persoane sigur se va reflecta mai departe.
Lectura buna si pentru avion, tren, autocar.
April 14, 2021
Das Buch über den Sinn des Lebens ist eine schöne Idee und der alte Japaner, der an der Klippe lebt und Menschen rettet war mir sympathisch. Leider kann ich das über den anderen Protagonisten Toni nicht sagen. Er wirkte in seinem Handeln sehr künstlich. Im Großen und Ganzen ist das Buch eine Sammlung kleiner Geschichten, die sehr schön sind. Nur die Hauptgeschichte drum herum war eher fad.
December 3, 2022
Der Roman entwickelte sich anders als erwartet. Mit der Beschreibung ein Roman über den Sinn des Lebens denke ich weniger an eine flache Liebesgeschichte mit Beschreibungen von Intimität die sehr oberflächlich sind. Schade, denn man hätte aus dem setting etwas cooles machen können.
Die Kapitel sind jedoch super kurz, was erfrischend war.
Die Kapitel sind jedoch super kurz, was erfrischend war.
October 19, 2023
O carte care are un inceput greoi. Pare mai mult o enumerare a unor povesti inghesuite una peste alta cu fervoare. Spre sfarsit, dupa ce apar fragmente din jurnalul lui Kosei-San, povestea capata un ritm si o anumita blandete si evenimentele se leaga mult mai frumos.
April 12, 2023
Simplă, siropoasă, dezamagitoare.
February 23, 2024
O carte relaxantă, dar cu un final ciudat.
Mi-a plăcut sentimentul transmis pe tot parcursul narării. Parcă eram si eu parte din discuția personajelor, la ceai.
Recomand!👍
Mi-a plăcut sentimentul transmis pe tot parcursul narării. Parcă eram si eu parte din discuția personajelor, la ceai.
Recomand!👍
November 11, 2023
Nu știm nici cand și nici de ce ne nastem și ne trăim aceasta viața având impresia ca Deținem controlul. Navigam aleatoriu la stânga, luam decizii crezând ca vom face alegerile potrivite pentru a ne împlini pe noi înșine și a ne face Fericiți. Totuși pe un colț de stâncă de unde se vede cel mai frumos răsărit și apus, unele personaje decid cand sa moară. Sunt singuri, deprimați, dependenți sau pur și simplu pierduți. Nu mai aparțin și nu își mai aparțin. Aleg acel loc incredibil pentru a curma o suferința. In momentul fatidic, soarta le mai joaca o festa. Un bătrân apare mereu și ii invita la o cana de ceai înainte de saltul in gol. Venerabilul Kosei- san sau gardianul abisului ce a păzit tărâmul lui nicăieri le oferă găzduire sufletelor rătăcite și o perspectiva. Autorul aduna mai multe povesti salvatoare in aceasta carte arătându-ne ca in fata suferinței suntem cu toți egali. Povestea de viața a japonezului se impleteste perfect cu naratiunea celor salvați.
“- A înțelege e singurul remediu eficace împotriva cruzimii ce izvorăște din ignoranța. “
- “ Numai acum și niciodată altcândva “
“- A înțelege e singurul remediu eficace împotriva cruzimii ce izvorăște din ignoranța. “
- “ Numai acum și niciodată altcândva “
Read
February 29, 2024Toni, intihar eden kardeşi Jonathan’ın vasiyeti üzerine külleriyle beraber yollara düşer.Küllerinin saçılmasını istediği bir yer vardır.Yolda giderken bir lokantada mola verir Toni ve orada Rose adında bir kadınla kısa bir sohbet ederler.Kadın ona kendi intihar hikayesiyle onu ve onun gibileri kurtaran bir adamdan bahseder.Gelenlerin hikayelerine karşılık onlara bir fincan çay ikram eden bir adamdan.Kendilerini boşluğa atmaya gelenlere son bir el uzatan Uçurumun Adamı, namıdiğer Kosei-San.
Luckyfield’daki uçurumun dibindeki bir kulübede inzivada olan bu adam, Toni’nin ilgisini çeker ve direksiyonu kırıp rotasını değiştirerek o kulübeye doğru yol alır.Böylece Kosei-San ile tanışır ve onun misafiri olur, yolu ordan geçmiş herkesin hikayesini tek tek anarlar ve bol bol çay içerler.Ancak Toni’nin bir gün ansızın karşılaştığı Esmeralda adlı bir kadın, hem onun hem de Kosei-San’ın hayatlarını hiç tahmin edemeyecekleri şekillerde etkileyecektir.
Çok tatlı ve huzur verici bir kitaptı.Yanınızda bir bardak çay veya kahve eşliğinde okursanız alacağınız keyif daha da katlanabilir.İkinci şans kavramına bambaşka bir boyut kazandıran bir eser.Kısacası güzeldi.
Luckyfield’daki uçurumun dibindeki bir kulübede inzivada olan bu adam, Toni’nin ilgisini çeker ve direksiyonu kırıp rotasını değiştirerek o kulübeye doğru yol alır.Böylece Kosei-San ile tanışır ve onun misafiri olur, yolu ordan geçmiş herkesin hikayesini tek tek anarlar ve bol bol çay içerler.Ancak Toni’nin bir gün ansızın karşılaştığı Esmeralda adlı bir kadın, hem onun hem de Kosei-San’ın hayatlarını hiç tahmin edemeyecekleri şekillerde etkileyecektir.
Çok tatlı ve huzur verici bir kitaptı.Yanınızda bir bardak çay veya kahve eşliğinde okursanız alacağınız keyif daha da katlanabilir.İkinci şans kavramına bambaşka bir boyut kazandıran bir eser.Kısacası güzeldi.
April 28, 2025
This book is about saving lives, but also about resilience, re-discovery of one's self, and struggling with life. It is also about friendship and love. More, about (not) giving up the love of your life.
On his way to the place where he is to bury the ashes of his dead and cremated brother, Toni meets some people that will change his life.The main protagonist, Kosei-San, a Japanese born and bred in America, gave up his boring life in a city when he retired from "No Man's Land", as he called his work place before retiring. His job was to sort out mails that had no (real) destination.When there was a package he found worth keeping,he kept it.After retirement,he moved his field of action from saving things to saving humans.Settled in a mountain village where many people come to commit suicide by jumping off high cliffs, he catches them on time and invites them to a cup of tea.Here,he listens to their stories, gives them advice and offers them a place to stay for as long as they need.Many of them are convinced to restart living.
Toni becomes his friend and his disciple. In this village he also meets Esmeralda, a free-spirited young lady that also helps him through his journey. If you read the novel, you will find the connection between Esmeralda and Kosei-San.In fact, you may guess it before it is revealed, as I did.
4 stars out of 5 because sometimes it seems to me Kosei-San has an answer to almost every dilemma as if he offered recipes. Otherwise, it's an interesting, sometimes poetic read with characters you may like on the spot.
On his way to the place where he is to bury the ashes of his dead and cremated brother, Toni meets some people that will change his life.The main protagonist, Kosei-San, a Japanese born and bred in America, gave up his boring life in a city when he retired from "No Man's Land", as he called his work place before retiring. His job was to sort out mails that had no (real) destination.When there was a package he found worth keeping,he kept it.After retirement,he moved his field of action from saving things to saving humans.Settled in a mountain village where many people come to commit suicide by jumping off high cliffs, he catches them on time and invites them to a cup of tea.Here,he listens to their stories, gives them advice and offers them a place to stay for as long as they need.Many of them are convinced to restart living.
Toni becomes his friend and his disciple. In this village he also meets Esmeralda, a free-spirited young lady that also helps him through his journey. If you read the novel, you will find the connection between Esmeralda and Kosei-San.In fact, you may guess it before it is revealed, as I did.
4 stars out of 5 because sometimes it seems to me Kosei-San has an answer to almost every dilemma as if he offered recipes. Otherwise, it's an interesting, sometimes poetic read with characters you may like on the spot.
Displaying 1 - 30 of 63 reviews