„În anul 2000, adică la o distanță de zece ani de la apariția volumului intitulat Devant l’image, devenit între timp referință inconturnabilă în domeniul studiilor vizuale, Georges Didi‑Huberman publică în aceeași colecție „Critique” a editurii pariziene Minuit un fel de continuare, pe care o numește simplu, dar incitant, Devant le temps. Duce astfel mai departe discuția despre supradeterminarea imaginilor și metoda istoriei artei, interogând de astă dată modelul istoriografic adoptat de aceasta, pertinența, rezistența, fisurile și alternativele lui. Punând problema timpului vizual, el deschide o reflecție de anvergură despre contribuția imaginilor la cunoașterea istoriei. A fi în fața timpului înseamnă să înțelegem că imaginea nu se subordonează unei traiectorii istorice prestabilite, că nu putem studia înscrierea imaginii în timp fără să examinăm și mișcarea inversă, adică înscrierea timpului în imagine. Dar dacă imaginea „rupe” timpul, după cum arată Didi‑Huberman în fiecare dintre studiile cuprinse în acest volum, atunci ce fel de practică devine istoria artei? Dacă imaginea ia istoria „în răspăr”, adică o supune unei logici a anacronismului, după cum reiese din reflecțiile pe care Didi‑Huberman le formulează aici citind atent și citând riguros autori precum Aby Warburg, Walter Benjamin sau Carl Einstein, atunci cum ne putem orienta în cultura vizuală, cum privim imaginile, cum vorbim și scriem despre ele, cum construim un discurs interpretativ adaptat la complexitatea lor fundamentală?” ( din postfața Laurei Marin)
Georges Didi-Huberman, a philosopher and art historian based in Paris, teaches at the École des Hautes Études en Sciences Sociales. Recipient of the 2015 Adorno Prize, he is the author of more than fifty books on the history and theory of images, including Invention of Hysteria: Charcot and the Photographic Iconography of the Salpêtrière (MIT Press), Bark (MIT Press), Images in Spite of All: Four Photographs from Auschwitz, and The Surviving Image: Phantoms of Time and Time of Phantoms: Aby Warburg's History of Art.
Didi no le teme a nada, va a conseguir establecer el modelo histórico que sus ancestros no pudieron, además está vivo, molaría hablar con él algún día.
¿Por que la historia del arte debe supeditarse a una serie de acontecimientos arqueológicos? Esta es la pregunta que Didi-Huberman lanza y la que intenta escudriñar en este texto.
Valiéndose de las elaboraciones conceptuales de Aby Warbug, Carl Einstein y su infalible Walter Benjamin, el autor francés desencarna la maraña histórica para plantear el fenómeno de las imágenes como sujeto histórico, es decir, plantear una historia del arte a través de lo que es propio de la experiencia de ver o crear una obra.