Isus din întuneric

by Radu Găvan

⭐Premiul „Nicolae Balotă“ al revistei Apostrof 2021

„Isus din întuneric spune povestea unui artist. Amadeo, un băiat de o sensibilitate aparte, care suferă din cauză că nu știe cine este tatăl său, trece printr-o dramă teribilă, iar această dramă va marca nașterea sa ca artist. În același timp cu descoperirea artei sale, Amadeo pornește pe urmele unui scriitor ucigaș, o călătorie care îl va schimba pentru totdeauna.
Un roman fascinant, care ne duce cu gândul la o simfonie rock ori la o frescă de Luca Signorelli, Isus din întuneric este în primul rând o declarație de dragoste pentru artă și artiști.“

Digi24, O carte pe zi

Genres: Romanian Literature, Thriller, Mystery, Horror, Romania

512 pages, Paperback

Published April 2, 2021

About the author

Radu Găvan s-a născut pe 29 decembrie 1978, la Bucureşti. A publicat cinci romane, un volum de proză scurtă și un volum de poezie.

A debutat în 2014 cu Exorcizat, roman inspirat din perioada în care a lucrat ca agent imobiliar, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut, „Mircea Ciobanu“ și a fost nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambéry pentru cel mai bun roman de debut.

În 2015 a publicat romanul Neverland, tradus în germană (2018) și spaniolă (2025), pentru care a primit Premiul I la Festivalul Alexandru Macedonski în 2016 și a fost finalist la Book to Screen în 2024.

În 2017 a publicat Diavoli fragili, nominalizat la Premiile Colin, iar în 2019 a apărut volumul de poezie Bestia obișnuinței.

În 2021 a publicat romanul Isus din întuneric, pentru care a primit Premiul „Nicolae Balotă“ al revistei Apostrof, iar în 2023 a publicat Câine negru, porumbel rătăcitor.

În 2025 a publicat volumul de proză scurtă Efectul Jumanca.

Reviews

[Adina ( catching up..very slowly) · Rating 4 out of 5]

Am amanat peste doua luni sa scriu aceasta recenzie in speranta ca imi vor veni in cap cateva propozitii destepte cu ajutorul carora sa detaliez ce am simtit cand am citit aceasta carte. Sau macar sa descriu despre ce este vorba in roman. Degeaba. Nu am nici cea mai vaga idee ce sa scriu. Cel mai greu imi este sa povestesc ceva despre subiect. Este vorba despre un tanar, despre nishte caini ucigasi, un pitic cudat, o fromatie, creatie, muzica, intuneric, sinucidere, crima, dragoste, un pom, nebunie, un pictor, un mediu. Este o carte ciudata dar usor de citit. Iti lasa in schimb un sentiment de angoasa, de apasare dar merita. O carte despre intunericul din fiecare dintre noi, probabil. O carte buna, care m-a cam lovit. Aveam un nod in gand cand o ascultam dar ma intorceam de fiecare data vrand mai mult. Mi-a placut mult, cam atat.

[Pavel Nedelcu · Rating 5 out of 5]

ÎNTUNERICUL CA ESENȚĂ



Întunericul e în fiecare dintre noi. Este țesutul conjunctiv ce ne leagă interior, cel care susține lumea, osatura ei. El reprezintă, în filosofia acestui roman, o încărcătură individuală (și comună) de sentimente și senzații dintre cele mai profunde, mai iraționale și mai angoasante.

Când rătăcim în acest întuneric, așa cum i se întâmplă protagonistului, Amadeo Engelbert, posibilitatea de a rămâne „de partea cealaltă” este foarte probabilă. Pentru a crea opera cea mai profundă, cea mai aproape de adevăr, artistul trebuie, precum bunăoară Isus, profetul, să se sacrifice, să parcurgă întunericul, având arta de partea sa, ca torță, în căutarea unui sens iluzoriu - să se rătăcească, parțial sau total.

Capacitatea lui Radu Găvan de a transpune aceste trăiri ale personajelor în proză este excepțională. El creează diferite niveluri de lectură, tocmai pentru a conduce cititorul, gradual, spre nucleul fierbinte al întunericului. Spre esența sa ambiguă și înșelătoare. În schimb, atunci când se limitează la relatarea faptelor obișnuite, avem impresia că citim un roman comercial, uneori chiar banal.

Este doar o impresie: densitatea sufocantă a sfârșitului, precum și a scenelor în care personajele rătăcesc în întunericul propriei interiorități dau adevărata măsură a lucrării, o echilibrează. Acestea sunt adevărate lecții de scriere artistică ale unui autor sigur de posibilitatea literaturii de a transmite orice.

Chiar și iraționalul. Chiar și inexplicabilul.

[Mihail Victus · Rating 5 out of 5]

Pentru mine, o surpriză recentă pe piața de carte românească a venit din partea lui Radu Găvan. Chiar dacă eram familiarizat cu scrierile lui, Isus din întuneric mi-a depășit așteptările, dar în același timp a confirmat acel salt de care știam că autorul ar fi capabil. Vorbesc despre saltul spre o literatură universală, fără granițe – și nu fac referire (doar) la spațiul în care se desfășoară acțiunea romanului. Temele descoperite în Isus din întuneric sunt cele abordate de marii scriitori, cei care nu mai aparțin unui spațiu anume. Se simte această libertate în cele 500 de pagini ale cărții.

Cu noul său roman, Radu Găvan a îndrăznit să se provoace atât pe sine, cât și pe cititori. Chiar dacă grotescul, violența, coșmarurile, dar și momentele de tandrețe și poezie sunt subiecte pe care le-a dezvoltat și până acum, nu a făcut-o niciodată cu atâta profunzime.

Isus din întuneric e ca o pictură de Bruegel, în mijlocul căreia te trezești încă din primele pagini. Ești amețit de mulțimea de culori, mirosuri, scene și personaje. Începi să te plimbi printre personaje, le descoperi poveștile și le asculți gândurile, apoi, în timp ce te îndepărtezi (și te apropii de finalul cărții), vezi tot mai clar ansamblul, ajungi să apreciezi (și să admiri) măreția tabloului.

Iată, deci, că avem și noi literatură de cea mai bună calitate, deși unii cârcotași susțin contrariul. Citiți, pentru a vă convinge singuri.

[Anca Zaharia · Rating 5 out of 5]

Isus din întuneric mi-a amintit, cu un vag fior, de multe cărți citite și filme văzute: de frica de întuneric din Evanghelia după Satana, de dualitatea din romanele lui Flavius Ardelean, de perdeaua roșie din Twin Peaks, de binele impus folosind forța răului și pedeapsa în Biblie, de premisa artei la Dan Brown, de ferocitatea din Killing Eve, de moartea care se-nlănțuie cu viața într-o spirală nesfârșită ce repetă o secvență aproape identică din Russian Doll, de tot ce-i nelalocul lui și-l simți plutind în aer fără să-l identifici în Muntele vrăjit, ceea ce inevitabil m-a dus cu gândul la filmul care plusează cu mister și groază, A Cure for Wellness, dar și la stranietatea ambiguă din cărțile lui Bulgakov. Totul pe un fundal ca din The Wall, filmul din 1982 regizat de Alan Parker.

Recenzia integrală:
http://ancazaharia.ro/2021/04/din-via...

[Jovi Ene · Rating 5 out of 5]

Complicat este să scrii despre o carte atât de puternică și cu atât de multe ramificații!
Cert este că Radu Găvan reușește să scrie un volum foarte complex, care iese din tiparele literaturii românești recente pentru a merge spre cea universală, de vreme ce România nu este deloc menționată aici și centrul romanului se află undeva în Germania, cu ramificații importante spre Roma, Olanda sau America.
”Isus din întuneric” are și o componentă filosofică, mai ales când vorbim despre începutul și despre sfârșitul romanului, dar și o parte centrală de sute de pagini, care poate satisface pretențiile oricărui cititor, de vreme ce urmărește viața unui tânăr ce încearcă să scape de fantasmele trecutului și ale eredității, pentru a se refugia în încercarea de a deveni un star rock și în sentimentele familiale. Muzică, suflet, violență, artă, literatură, istorie, condiția scriitorului, teme importante ale cărților emblematice ale literaturii lumii și care sunt aici primordială, într-unul dintre cele mai puternice și complexe romane românești contemporane pe care le-am citit în ultimii ani.
Nu se citește în tren, nu se frunzărește. ”Isus din întuneric” este un roman asupra căruia trebuie să revii dacă vrei să îi descoperi toate ascunzișurile, toate legăturile dintre fapte și personaje, toate mesajele.

[Maria Roxana · Rating 4 out of 5]

Indiferent de nuanța de roz în care văd unii idealiști viața, ea nu este alcătuită doar din balonașe de săpun, din inimioare și lumină. Nu, ea este alcătuită din contraste, din lumină, dar și întuneric. Nu poți pretinde doar latura pozitivă a unui lucru ori a unui om.
În carte există un pitic odios, un bărbat cu față de câine, ori un altul cu dinții stricați. Sunt scene violente, sumbre, dar și manifestări ale dragostei și ale prieteniei atât de frumos și real expuse, încât mă bucur că acest autor este român și este contemporan cu noi. Este un roman labirintic, fascinant, hipnotic, care ridică multe întrebări referitoare la întunericul din sufletul oamenilor, mai ales al celor apropiați- și cât de ușor îl putem absorbi - un roman numai bun pentru serile de toamnă.

„Asta face moartea, își spune- transformă tot ce iubim în ceva străin, neînsuflețit. Apoi timpul șterge pas cu pas amintirea și ce rămâne e doar o senzație. O urmă vagă de melancolie și afecțiune. Timpul e vântul, amintirea e nisipul.[...] Suntem picături de ploaie și curând ne vom scurge în neant. Suntem lacrimi. Și totuși ne încăpățânăm să credem că suntem ochiul care plânge. ”

[Robert · Rating 4 out of 5]

Trebuie să recunosc că a durat ceva până am dus la capăt cele aproximativ 500 de pagini,dar clar a meritat.
Am fost reticent la început deoarece mi s-a părut o ciudățenie scrisă în glumă.
Mesajul este profund și foarte bine încifrat,iar finalul poate să enerveze sau chiar să obosească cititorul în opinia mea.
Merită citită și poate chiar am să revin asupra ei cândva. Poate părea ciudată și obscenă în unele momente,iar asta înseamnă că poate anumiți cititori o vor dezagrea.
Încă nu îmi dau seama dacă a fost o gură de aer sau o aventură de care îmi voi da seama pe viitor.

[Gabriela Pistol · Rating 3 out of 5]

Mai mult decât pierderea minților de către artistul-personaj am simțit pierderea firului narațiunii de către scriitor. Scheletul nu ține.

Și e pacat, pentru ca începutul e promițător și intens, subiectul e incitant și autorul pare să aibă, în primul sfert al carții, resurse mari de creativitate. Apoi se pierde toata tăria în firele dezlegate, dar mai ales în partea chiar cringe despre trupa rock. Așa înghesuială de clișee despre viața de băiat-de-aur tulburat doar în filmele hollywoodienele pentru adolescenți mai vezi.
Și mai tare m-a deranjat că multe scene par pur și simplu lăsate neterminate, abia schițate, pare neputință.

Eu cred că autorul a vrut să pună prea mult (totul; să scrie ROMANUL) și a cam pierdut mesajul.
Dar fraza e cursivă și frumoasă (mai ales dacă vezi frumusețea în oroare. Well, ca pe un Isus în întuneric). Cu structura văd eu o problemă.

[Dana-Adriana B. · Rating 5 out of 5]

Super scrisa povestea, intortocheata tare dar profund prezentata. Misterul te cuprinde de cum deschizi cartea si pe parcurs vrei sa afli mai mult si mai mult. Descrierea nebuniei, depresiei este impresionanta. Dupa prima carte citita de Radu Gavan astept cu nerabdare alte carti pentru ca imi place stilul autorului.

[Loredana (Bookinista08) · Rating 5 out of 5]

Wow... Momentan nu am alte cuvinte. O sa incerc sa-i fac o recenzie video in curand. Dar wow... @_@
.
.
Recenzia video aici: https://youtu.be/aD474O6sRoE

[Cristian Sirb · Rating 4 out of 5]

Citesc cartea lui R.G., aerul din casă devine - pe nesimțite - irespirabil, se îngroașă, se aglomerează și aștept (iarăși) starea aceea de somnolență, între trezire și ațipeală, întors pe dos, neodihnit, slăbit, mai obosit decât înainte de a mă întinde. De ce am început astfel acest text?

Pentru că - sunt convins - am identificat umoarea ideală (scenografia sufletească perfectă) pentru lectura lui ‘Isus din întuneric’! Romanul ăsta este de citit pe caniculă, între starea de veghe și vis, undeva între oboseală și o hiperactivitate interioară ce frizează stadiul clinic.

Narațiune gotică, romantică. Nebunie, dedublare, onirism, transmigrațiune, blestem, destin implacabil, ciclul nesfârșit al Răului. Poveste în poveste, personaje interșanjabile. Rolul decisiv al suferinței în germinarea creativității.

Unele cărți dezamăgesc încă din primele 50 de pagini, altele - către final (cititorul încercat simte cum autorului i-a slăbit torentul inspirației), însă ‘Isus din întuneric’ s t r ă l u c e ș t e la final - tresare la final, se zbate spasmodic. Ultimul capitol este și cel mai fascinant.

Fraza următoare mi-a sărit în ochi, un fir roșu psihologic al cărții - în opinia mea: "Unele femei nu sunt făcute să fie mame, iar copiii lor sunt cei mai nefericiți din lume și asta e viața." Subzistă în sintaxa asta atât de grea de înțelesuri un adevăr crunt, aproape insuportabil pentru femeile simțitoare (cititoare), care, în majoritate (dacă ați observat), se cred mame predestinate, fără cusur, adevărate fabrici de copii fără nici o problemă de producție sau de calitate… Tocmai acest gen de mamă - care încearcă să se salveze pe sine dând naștere - aduce pe lume numai suferință, nu permite lanțului infinit al suferinței să se (între)rupă. Și e plin în jurul nostru de mame degenerate, iresponsabile (altfel, școlite nevoie mare, cu master și doctorat în te miri ce profil inutil). Scuzați paranteza!

Cum spuneam mai sus, am fost inspirat să citesc cartea lui R.G. în plină caniculă, textura cărții aproape că s-a suprapus cu cea a arșiței - densă, vâscoasă, cleioasă, claustrantă, coșmarescă, dându-ți un disconfort de zile mari! Dar nu mai puțin satisfăcătoare pentru literați.

Romanul ni se deslușește lent, își desface tentaculele cu maximă răbdare. Fantasticul său este unul de factură eliadescă, având în plus semnătura brutalității, cu care autorul ne-a obișnuit încă din cărțile dumisale precedente. Dialogurile - repezi și credibile, decurg natural, nealterate de întreruperi sau de clasicele liniuțe.

Personajele - aș zice - nu apucă să îmbătrânească. Oricum, timpul nu “curge” în sensul clasic, obișnuit, ci în toate direcțiile. Uneori, ceva nedeslușit pare să înghită timpul, îl consumă abrupt, alteori - îl relativizează, întinzându-l până aproape de rupere. În felul acesta, timpul fie devastează cu repeziciune oamenii, fie îi lasă aparent neatinși de “trecerea” sa.

Personajele, așadar, nu îmbătrânesc pentru că nu apucă: mor subit, întineresc preț de câteva clipe (atunci când nu, din contra, îmbătrânesc), mor si apoi renasc în alte personaje, ale căror istorii de viață sunt izbitor de asemănătoare, ca și când un blestem le-ar parazita fericirea sau ar suferi de o neliniște intoxicantă, transgenerațională…

Și ar mai fi de scris. Dar nu suntem la revistă, in print, ci pe goodreads, unde mai toți obosesc după primul paragraf si mai toți povestesc cărțile citite, în loc să le comenteze (căci atâta se pricep).

Un roman acaparator, vâscos, morbid, o ispită satanică.

[Ana-Maria Anania · Rating 5 out of 5]

Nu e doar cel mai bun roman al lui Radu Găvan, așa cum s-a tot spus, ci e cel mai bun roman citit de mine în ultimii ani. E un roman atât de complex încât la finalul lecturii ai impresia că ai citit vreo 10 cărți în același timp. Am fost purtată de fiecare pagină în parte într-un carusel interminabil de emoții și nu cred că am mai întâlnit până acum vreo carte în care să simt nevoia să recitesc atât de des pasaje, capitole, să îmi fac liste cu personaje sau acțiuni. M-am minunat aproape la fiecare pasaj de creativitatea autorului și felul în care a scris acest roman. Simt nevoia să mai recitesc pasaje, pagini întregi chiar pentru că am impresia că mi-au scăpat atât de multe lucruri, că unele fraze au niște secrete de împărtășit cu mine și abia după o primă citire am acces la ele. Romanul acesta este de o forță uimitoare și merită să fie citit de mulți, mulți cititori. Cred că fiecare va avea o cheie proprie asupra înțelegerii acestui roman, ceea ce îl face și mai deosebit.

[Bogdan Sapunaru · Rating 4 out of 5]

Nu e o carte ușoară. E tristă, cutremurătoare, dar imposibil de lăsat din mână. Deși Amadeus părea predestinat să devină tatăl iubitor pe care nu l-a avut, trauma îl înghite – o alegorie dureroasă despre moștenirea răului și fragilitatea minții. Radu Găvan merită explorat în continuare.

[Suzănica Tănase · Rating 5 out of 5]

O carte complexă, adâncă, bine scrisă. Chiar foarte bine scrisă. M-a impresionat forța acestui scriitor despre care nu știam nimic. Radu Găvan ar putea oricând să fie menționat alături de Carlos Ruiz Zafon, Thomas Mann, Paul Auster.

[Veronica · Rating 4 out of 5]

S-au scris deja câteva recenzii pozitive despre acest roman al lui Radu Găvan. Eu confirm doar cele spuse: "Isus din Întuneric" este un roman bun scris de un scriitor român contemporan.

[Titi Coolda · Rating 3 out of 5]

Dual este cuvântul care ar descrie cel mai bine ceea ce simt, acum, pentru această carte. Am citit-o în câteva zile. M-a prins povestea, scenele dantești, personajele insolite din prima jumătate a cărții. Mi-a amintit de Bolaño cu căutarea obsesivă a unui scriitor german, de Borgese cu biografiile infamilor, apoi printr-un U-turn povestea glisează în filmul succesului și dramelor membrilor unei formații rock, un fel de ,,A Star is Born,, din care nu lipsesc scenele melo. Asta-i partea când am zis că nu mai vreau să citesc în continuare. Am luat o pauză de vreo 2 zile după care am revenit asupra deciziei de-a abandona o carte care, totuși, mi-a plăcut în cea mai mare parte până atunci. Am reluat lectura (bine am făcut) și m-am trezit cu un final demn de prima parte, concluzionând într-o manieră a la Twin Peaks clasica poveste despre lumină & întuneric , bine & rău , sordid & sublim.

[Alexandru Lamba · Rating 3 out of 5]

Impresii in curand.

https://fictiunea.ro/2022/125/art10/i...

[Dragos Dutulescu · Rating 4 out of 5]

Am simtit ca m-am "luptat" cu acest roman, cu multele-i planuri narative si multele-i personaje introduse magistral in poveste.
Fara a fi un roman cu conotatii biblice (asa cum s-ar putea deduce din titlu) am perceput uneori romanul ca fiind o autofictiune (in capitolul doi), in special atunci cand Radu Gavan construieste o pledoarie simpla, onesta si foarte chirurgicala la conditia artistului, cel care singur incearca sa gaseasca lumina intr-un intuneric personal si neinteles de altii. Protestul pe care poate multi artisti si-au dorit sa-l transmita suna ceva de genul:

Există un moment în care artistul deschide ochii şi realizează că se află în iad. Acel moment marchează naşterea artistului. Poate avea cinci sau cincizeci de ani, e totuna. Din acea clipă şi până la sfârşitul zilelor, tot ce va face va fi să umble prin iad, căutându-i sensul. Arta sa, fie că e vorba despre scris, pictură, dans sau orice altceva, îi va fi torţa. Artistul nu va descrie niciodată flăcările torței, ci doar formele vagi pe care lumina ei le revelează în întunericul din jurul său. Singur, păşind pe un drum necunoscut, neînţeles şi uneori blamat, de cele mai multe ori ignorat şi, într-un final, uitat, artistul va căuta o lumină pe care nu o va găsi niciodată, pentru că dacă ar găsi-o, torța lui s-ar stinge, umbrele ar dispărea şi arta sa ar muri şi, odată cu ea, artistul ar închide ochii, iar acel moment ar marca moartea artistului şi, cu toate că nu ar fi vorba de o moarte fizică, ar avea un caracter definitiv şi cu mult mai trist.

Romanul Isus din întuneric este, dupa parerea mea, un experiment in care autorul iti cere sa fii mereu acolo, sa-l citesti incet, cuvant cu cuvant. Chiar daca vorbeste mult despre rock-ul de calitate si in care multe generatii si-au gasit raspunsuri, Radu Găvan iti da indicii despre cum ar trebui citit acest roman, de genul:

Voi sunteți obișnuiți cu melodii rapide, nici nu încep bine, că s-au şi terminat. Ăsta e blues, e altceva. Bluesul e ceva ce faci în tihnă. Trebuie să fii acolo când îl asculți, să îi acorzi atenție, să-l respecți şi să-l lași să-și spună povestea în ritmul său.

Dintre cele patru capitole, poate doar ultimul seamana cu stilul descoperit in celelalte carti ale lui Radu, iar recomandarea mea este ca atunci cand ati ajuns la capitolul patru, sa faceti in asa fel incat sa va alocati timp sa-l cititi dintr-o singura iteratie. Doar asa va face sens. Este un rabbit hole in care trebuie sa te tii de manere si sa te lasi sa aluneci cu ochii inchisi asa cum te duce firul narativ.
A fost intens, iar eu unul inca sunt in starea in care, orice as citi acum, nu ar avea sens. Asa ca voi lua o pauza :)

[Emanuel Lupaşcu · Rating 3 out of 5]

O carte foarte bună:

Un roman noir, cum spuneam, chiar „emo”, cum s⁠-⁠ar exprima publicul puber (pe gustul cărora va fi, căci el va metaboliza facil etajul „senzaționalist”), Isus din întuneric este un metaroman. Este o frescă a destinelor traumatice, destrămate ori expiate, ca faciesurile horror din Infernul lui Hieronymus Bosch, ca să păstrez recuzita textului, destine conjugate sub semnul unui singur panaceu: arta (y compris literatura, vizibilă chiar și în versurile unei melodii). Cu un imbold neoromantic de a absorbi tot soiul de istorii ficționale și de a reface ecuația patologic⁠-⁠genialoid⁠-⁠operă-înaltă, Isus din întuneric al lui Radu Găvan este un roman despre literatură ca soluție ontologică.
(mai multe „de ce”-uri aici: https://optmotive.ro/2021/60/art2/ind...)

[Ramona Boldizsar · Rating 4 out of 5]

Recenzia completă aici: https://ramona.boldizsar.ro/isus-din-...

“Un roman despre nebunia ca trigger pentru creația artistică autentică, obstacolele în fața obsesiei și modul binar în care se desfășoară toată activitatea creației. Nu trebuie să fim de acord cu acest lucru; de fapt, e un subiect despre care s-a tot vorbit în literatură, dar Radu Găvan reușește să scrie persuasiv, atractiv despre o temă cu care putem să fim de acord sau putem să nu fim de acord. Inserează elementele mistice cu mare ușurință și deschide o poartă solidă către un anumit tip esențial și macabru de nebunie.”

[Florin Cobzac · Rating 4 out of 5]

Anul trecut s-a lansat ”Efectul Jumanca” și am zis că trebuie musai să citesc și eu ceva de Radu Găvan. Așa cum fac de obicei, am citit un pic despre cărțile lui, tematica abordată, stil. Cam peste tot găseam ”urme” lăsate de Isus din întuneric. Până să intru în lumea literară creată de autor dincolo de lumea literară reală, așa cum presupun că este în volumul apărut anul trecut, m-am decis să văd ce ascunde coperta cărții de față. Copertă care mi-a plăcut mult și cred că este cea mai faină din seria respectivă… și am citit câteva din această serie.
500 de pagini are. Pentru 400 dintre ele îi dau ****. Per total i-am dat ****. Au fost calupuri de zeci de pagini care pur și simplu nu mă lăsau să mă culc, atât de mult mi-au plăcut. Cartea este complexă, meticulos (bănuiesc) așezată într-un plan. Povestea este interesant țesută, personajele evoluează, se influențează unele pe altele, simți dinamica lor…. Chiar nu știu cât de greu i-a fost să țină povestea în frâu.
M-am surprins de câteva ori ”traducând” automat niște expresii din carte în engleză, cartea pare că ”tânjește” pentru așa ceva. 🙂
Textul te poartă printr-un labirint al artelor: muzică, pictură, scris… toate acestea țesute prin ceea ce simte cel care creează, prin transformările pe care le trăiește.
Amadeo este un puști misterios, dar sensibil. Nu-și cunoaște tatăl, iar mama dispare de lângă el, când avea 12 ani, printr-un eveniment care-l marchează și mai mult, fără să afle aproape nimic despre tatăl său. Și iată calea pentru o căutare. Nu una simplă, nu numai a unui om… Povestea virează și spre fantastic. Aura întunecată este prezentă aproape permanent, ca o ceață în valuri de alb și negru.

Mi-a mai plăcut că textul abundă de muzică, muzică bună… chiar am fost tentat să fac un playlist cu piesele care apar în carte…În orice caz, eu vreau să ascult piesele ”A poem” și ”The tyer”.... căutăm compozitor și artist 🙂

[Tighy · Rating 5 out of 5]

Foarte consistentă scrierea lui Radu Găvan; o frescă neverosimilă a suferinței care se așterne la nesfârșit pe cupola timpului, a continuei căderi și a luptei teribile de a găsi lumina, liniștea, abisul pentru totdeauna.

[Marilena Iovu · Rating 4 out of 5]

M-am cam împotmolit între paginile încărcate de tragism ale romanului. L-am citit greu, oftând sau icnind uneori, șocată de unele pagini, înfiorată, uneori dezgustată, dar surprinsă de scriitura puternică. Nu e o carte despre care să spui că ți-a plăcut sau nu. E densă și alambicată, găsești în ea violență, frică, monștri, carne sfâșiată, sânge, mister, limbaj obscen, personaje sinistre, dar și dualitatea durere-plăcere, coșmar-vis, moarte-viață. Mi-a amintit de atmosfera serialului Twin Peaks. Ca cititor am simțit spintecarea cuțitului, pumnul dat în față, teroarea. Totuși întunericul nu m-a orbit, iar raza de lumină m-a călăuzit până la final. E ceva să reușești să transmiți toate astea într-o singură carte!

„Era multă lumină în el, însă undeva în adâcuri se afla și o mare întunecată, imposibil de cuprins. Din când în când, Amadeo îi percepea prezența - murmurul valurilor, o briză necunoscută, țipătul scurt al unei creaturi înaripate dintr-o altă lume.”

„Asta face moartea, își spune- transformă tot ce iubim în ceva străin, neînsuflețit. Apoi timpul șterge pas cu pas amintirea și ce rămâne e doar o senzație. O urmă vagă de melancolie și afecțiune. Timpul e vântul, amintirea e nisipul.[...] Suntem picături de ploaie și curând ne vom scurge în neant. Suntem lacrimi. Și totuși ne încăpățânăm să credem că suntem ochiul care plânge. ”

[Alexandru Gogoașă · Rating 4 out of 5]

O carte cu care trebuie avut răbdare.

[Roxana Ruscior · Rating 3 out of 5]

Povestea mi s-a părut interesantă, dar din păcate cartea a fost greu de citit, mai ales ultimele pagini, din cauza stilului în care este scrisă. Totuși, înțeleg nevoia de experimentare, iar talentul autorului este evident. Recomand romanul pentru cei care vor să citească ceva diferit.

[RAI · Rating 4 out of 5]

Un roman foarte dens, profund psihologic, în care personajul principal pare să fie de fapt... umbra... din noi. Adică partea întunecată din fiecare, care se luptă perpetuu cu partea luminoasă. Bine, măiestria autorului te face să te întrebi continuu dacă nu cumva este vorba totuși despre trauma transgenerațională despre care se vorbește atât de mult în ultimul timp...

[Elena Druță]

Pur și simplu nu m-am putut conecta la poveste.

[Uoana · Rating 5 out of 5]

Minunata! Am ascultat-o cu maaare drag, recomand!

[Hristina · Rating 3 out of 5]

2,5

[Mafi Zis Amețita Aka Cristina · Rating 3 out of 5]

2,5⭐Trag de ea și ea de mine de prin noiembrie și fix la ultimele 30 de pag am cedat psihic(prea mult întuneric,prea film,prea forțat pe alocuri ) 🫣 e a doua încercare cu acest autor și nu suntem deloc pe aceeași lungime de undă.