Puțini oameni nu au auzit de împăratul Solomon. Înțelepciunea lui a fost nu numai recunoscută de contemporani, dar a rămas consemnată și pe paginile Scripturii. Iată ce citim în 1 Împărați despre el:
30. Înțelepciunea lui Solomon întrecea înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și toată înțelepciunea egiptenilor. 31. El era mai înțelept decât orice om, mai mult decât Etan, Ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol și Darda, fiii lui Mahol, și faima lui se răspândise printre toate neamurile de primprejur. 32. A rostit trei mii de pilde și a alcătuit o mie cinci cântari. 33. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care crește pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare și despre pești. 34. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înțelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraților pământului care auziseră vorbindu-se de înțelepciunea lui. (1 Împărați 4:30-34)
Oare cine nu ar fi curios să asculte cuvintele unui astfel de om?
Nevoia de oameni înțelepți este resimțită din plin în toate domeniile vieții: în familie, în școală, în politică, în economie și în biserică. Pildele lui Solomon ne-au fost lăsate de Dumnezeu ca sa ne învețe ce este înțelepciunea și cum o putem dobândi.
Cartea Proverbe, așezată în rândul scrierilor sapiențiale, se oferă spre a fi aplicată în viața de zi cu zi. Aceasta constituie o formă literară aparte, care ne învață adevăruri despre viață, privite în lumina Scripturii și a experienței zilnice, folosind comparația sau metafora ca unealtă de lucru. Cartea poate fi împărțită în 7 secțiuni. Prima secțiune (1:1-9:18) pare să aibă un statut special, atât prin tema pe care o tratează - înțelepciunea - cât mai ales prin grija cu care autorul a insistat pe întrețeserea materialului într-un întreg literar unitar.
După o scurtă introducere, în care este tratat cadrul istoric, teologic și literar al primelor 9 capitole din Proverbe, volumul conține comentarii succinte ale capitolelor 1-9. Primele 9 capitole din Proverbe trebuie privite ca un întreg literar unitar. De aceea, nu este suficient să ne bucurăm de fiecare capitol în parte, ci trebuie să legăm adevărurile din diferitele blocuri de text și să găsim rolul și locul fiecărui text în întreg. Solomon n-a păstrat pentru sine înțelepciunea cu care l-a înzestrat Dumnezeu, ci, prin pildele pe care le-a așternut în scris, a împărtășit-o cu contemporanii săi și continuă s-o facă cu cei care în prezent doresc să cunoască înțelepciunea. Soluția care oferă izbânda este înnoirea inimii prin transformarea ei într-un templu al înțelepciunii. Cu cât mai mult aprofundează cineva Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai îndeaproape ajunge să-L cunoască pe El, cu atât mai adâncă va deveni frica lui de Domnul, adică cu atât mai genuină va fi înțelepciunea lui.
,,Începutul înțelepciunii este frica de Domnul. Iar cunoașterea lui Dumnezeu ne oferă standardul cu care putem înțelege și evalua viața. Un astfel de standard cu care măsurăm viața este cu atât mai important cu cât sistemul de valori al lumii în care trăim este pervertit. Apele sunt tulburi și fără un standard clar nu vom ști cum să navigăm în ele. Standardul luat din Scriptură trebuie aplicat la toate aspectele vieții. Diversitatea de subiecte tratate în Pildele lui Solomon subliniază tocmai acest adevăr. [...] Dacă începutul înțelepciunii este frica de Domnul, chemarea înțelepciunii nu poate fi decât o chemare la cunoașterea și împlinirea Legii Domnului, de fapt, o chemare la părtășie cu însuși Dumnezeu. [...] Numai frica de Domnul va duce la ascultare de Domnul și numai ascultarea de Domnul se poate numi iubire de Domnul. Iar iubirea de Domnul înseamnă viață - și încă viață din belșug.”
,,Paralela dintre Proverbe și pildele Domnului Isus este evidentă, nu numai din punct de vedere tematic, ci mai ales din punctul de vedere al instrumentului pedagogic cu care ambele operează. Atât Solomon, cât și Domnul Isus reușesc să transforme realitatea din jur într-un aliat valoros în procesul de educație, legând principiile care guvernează viața și moartea de exemple concrete din viață. O dată ce această legătură s-a stabilit, principiul este reactualizat ori de câte ori subiectul întâlnește realitatea respectivă. De exemplu, furnica, pe care o întâlnești deopotrivă în bordeie și palate, va fi mereu o provocare pentru cel leneș. Fiecare împrumut pe care vom fi tentați să-l luăm sau să-l dăm ne va aduce aminte de durerea celui care s-a pus chezaș pentru aproapele său și de porunca de a ne dezlega de promisiunea făcută. [...] Adevărurile spirituale nu ne ajută dacă nu le întrupăm în viața de zi cu zi, iar atunci când este vorba de înțelegerea lor, cel mai fidel pedagog ne rămâne totuși viața, cu lucrurile ei mărunte: furnica, leneșul, râtul porcului, aurul, argintul etc. [...] Cartea Proverbe ne confruntă cu provocarea întoarcerii în ,,grădină”, cu provocarea regăsirii, cu provocarea de a pleca de la viață și de a ne reîntoarce la ea, cu provocarea întrupării adevărurilor lui Dumnezeu în lucrurile mărunte și banale ale trăirii de zi cu zi.”