Jump to ratings and reviews
Rate this book

Carnetul unui afurisit

Rate this book
Carnetul unui afurisit este ultima carte scrisă de Cioran în limba română. Manuscrisul restituit aici este mai voluminos decât ineditele apărute la Humanitas – Despre Franța, Îndreptar pătimaș II și Razne. Un manuscris fără titlu, așadar, numit astfel în virtutea unui pasaj pe care Cioran îl scoate, dacă se poate spune astfel, din carnetul afurisitului care este. Contextul e legat de un episod oarecum erotic (cititorul îl va descoperi singur), în ciuda orientării metafizice pe care textul o capătă mai apoi, în deplin contrast cu începutul amoros. Demn de reținut, prin urmare, și de utilizat pentru un titlu de carte pe care autorul nu a vrut să-l dea, din motive nu tocmai limpezi.“ — CONSTANTIN ZAHARIA

Un om care crede absolut în ceva se poate socoti superior oricui, chiar lui Dumnezeu. Convingerea lui nestrămutată îi pune în mână cheia cu care să descuie toate porţile vremii şi ale veşniciei. E drept că acel om – deodată ce n-a suferit ispita îndoielilor – s-a născut blagoslovit de o atât de atotputernică neştiinţă încă din măruntaiele naive ale maicii sale, încât nici o întorsătură a lucrurilor n-ar avea ce să-l înveţe.CIORAN

244 pages, Hardcover

First published November 1, 2019

28 people are currently reading
468 people want to read

About the author

Emil M. Cioran

170 books4,317 followers
Born in 1911 in Rășinari, a small village in the Carpathian Mountains of Romania, raised under the rule of a father who was a Romanian Orthodox priest and a mother who was prone to depression, Emil Cioran wrote his first five books in Romanian. Some of these are collections of brief essays (one or two pages, on average); others are collections of aphorisms. Suffering from insomnia since his adolescent years in Sibiu, the young Cioran studied philosophy in the “little Paris” of Bucarest.

A prolific publicist, he became a well-known figure, along with Mircea Eliade, Constantin Noïca, and his future close friend Eugene Ionesco (with whom he shared the Royal Foundation’s Young Writers Prize in 1934 for his first book, On the Heights of Despair).

Influenced by the German romantics, by Schopenhauer, Nietzsche, and the Lebensphilosophie of Schelling and Bergson, by certain Russian writers, including Chestov, Rozanov, and Dostoyevsky, and by the Romanian poet Eminescu, Cioran wrote lyrical and expansive meditations that were often metaphysical in nature and whose recurrent themes were death, despair, solitude, history, music, saintliness and the mystics (cf. Tears and Saints, 1937) – all of which are themes that one finds again in his French writings. In his highly controversial book, The Transfiguration of Romania (1937), Cioran, who was at that time close to the Romanian fascists, violently criticized his country and his compatriots on the basis of a contrast between such “little nations” as Romania, which were contemptible from the perspective of universal history and great nations, such as France or Germany, which took their destiny into their own hands.

After spending two years in Germany, Cioran arrived in Paris in 1936. He continued to write in Romanian until the early 1940s (he wrote his last article in Romanian in 1943, which is also the year in which he began writing in French). The break with Romanian became definitive in 1946, when, in the course of translating Mallarmé, he suddenly decided to give up his native tongue since no one spoke it in Paris. He then began writing in French a book that, thanks to numerous intensive revisions, would eventually become the impressive 'A Short History of Decay' (1949) -- the first of a series of ten books in which Cioran would continue to explore his perennial obsessions, with a growing detachment that allies him equally with the Greek sophists, the French moralists, and the oriental sages. He wrote existential vituperations and other destructive reflections in a classical French style that he felt was diametrically opposed to the looseness of his native Romanian; he described it as being like a “straight-jacket” that required him to control his temperamental excesses and his lyrical flights. The books in which he expressed his radical disillusionment appeared, with decreasing frequency, over a period of more than three decades, during which time he shared his solitude with his companion Simone Boué in a miniscule garret in the center of Paris, where he lived as a spectator more and more turned in on himself and maintaining an ever greater distance from a world that he rejected as much on the historical level (History and Utopia, 1960) as on the ontological (The Fall into Time, 1964), raising his misanthropy to heights of subtlety (The Trouble with being Born, 1973), while also allowing to appear from time to time a humanism composed of irony, bitterness, and preciosity (Exercices d’admiration, 1986, and the posthumously published Notebooks).

Denied the right to return to Romania during the years of the communist regime, and attracting international attention only late in his career, Cioran died in Paris in 1995.

Nicolas Cavaillès
Translated by Thomas Cousineau

Ratings & Reviews

What do you think?
Rate this book

Friends & Following

Create a free account to discover what your friends think of this book!

Community Reviews

5 stars
68 (35%)
4 stars
74 (39%)
3 stars
36 (19%)
2 stars
7 (3%)
1 star
4 (2%)
Displaying 1 - 30 of 30 reviews
Profile Image for Robert.
114 reviews26 followers
August 9, 2021
Este o carte scurtă,dar care trebuie citită cu atenție și înțelegere. Poate șochează sau poate surprinde,dar după părerea mea sunt două motive importante pentru care merită citită:
1.Este ultima scriere în română a lui Emil Cioran
2.Cioran ,,se aruncă" asupra unor motive pe care de obicei nu le întâlnim în scrierile sale.
Mi-a plăcut foarte mult faptul că la început și la sfârșit au fost puse fragmente din manuscrisele originale(La fel ca în Eseuri de Montaigne).

,,Sunt oameni care dacă n-ar iubi,dacă n-ar avea scuza iubirii,existența lor ar semăna aceleia a unui diavol leneș și nebun..." (Pag.125)

,,Oamenii se aseamănă unii cu alții mai rău decât crucile într-un cimitir militar" (Pag.139)

,,Fiecare om poartă o taină pe care o ucide în clipele de fericire" (Pag.149)
Profile Image for Veronica.
85 reviews48 followers
February 2, 2025
"Păcatul orgoliului i-a lovit pe mediocri; demența propovăduirii a încins creierii cetățenilor. .. Religiile și politica au infectat umanitatea; ele au deșteptat mândrii și pasiuni ce au năucit creatura.. " pag. 195.

* "Carnetul unui afurisit" este ultima carte scrisă de Cioran în limba română și pare a fi un exercițiu din perioada premergătoare primei versiuni a Tratatului de descompunere.
* Scris în primăvara – toamna anului 1946 acest "carnet" conține o
paleta largă de teme specifice lui Cioran: moartea, muzica, (ne)credința, nesomnul, boala și sinuciderea. Surprinzător în acest "carnet" Cioran aduce în discuție și dragostea.

"Dacă invidia, ambiția și ura ar dispărea ca prin minune, iubirea ar împietri lumea deodată într-un fel de spaimă a fericirii. Oamenii merg înainte doar fiindcă nu se înțeleg." pag 187.
Profile Image for Radu Deme.
45 reviews10 followers
April 10, 2021
După lectura acestui volum mi-e imposibil să nu mă întreb oare pe ce culmi disperate, sau chiar poetice ar fi dus acest liric între filosofi idiomul valah abandonat în favoarea celui al lui Pascal? Să fi considerat punerea sub teasc a limbii române încheiată din moment ce a migrat anevoios și totuși atât de glorios către limba ce-i părea că-l încorsetează precum o cămașă de forță? Sau despărțirea de limba maternă a fost doar o altă cale de a se situa cât mai marginal față de religios, cunoscut fiind faptul că își socotea limba originară ca o rugăciune?
Profile Image for Ellis ♥.
998 reviews10 followers
January 25, 2025
Dal libro:
    
      A volte ho l’impressione che quest’anima sia stata incollata al corpo in fretta e furia, con uno sputo.
    
  
Profile Image for Seregnani.
738 reviews34 followers
July 11, 2025
«Tutto e reversibile, tranne il dolore.».

3 ⭐️
177 reviews19 followers
August 28, 2022
„Sunt ochi de muritoare atât de plini de gol și de vis, c-ai pierde și viața, și moartea rugându-te lor…” - Emil Cioran
Profile Image for Nocte.
157 reviews49 followers
October 26, 2024
"El hombre herido por la existencia tiende a imitar la ausencia; a cultivar el imaginario de la nada; a cuidar la pureza del vacío; a vaciar el corazón de sus heces; a evitar los sentimientos; a ser a través de lo que no es. Inmensa petrificación de un aburrimiento cósmico, pero en la dulzura, como una estatua que no fuera el símbolo de nadie, como un desierto que hubiera adormecido la luz, o bien como una fuente seca en la que se perdiera el rayo de algún sol".

Creo que nunca voy a cansarme de él. Por mucho que se repita en los mismos conceptos, dudas y pesares, una y otra vez, no me canso. En su errante deambular existencial, entre cimas y vacíos, me encuentro con paisajes conocidos. Palabras con un peso mudo que, como no dosifiques, te convierten en parte misma del subsuelo. El tiempo es un gran protagonista de esta Ventana a la nada; la soledad; el desarraigo; la muerte; el amor; la duda y las ausencia habituales. Me ha gustado mucho más que Silogismos de amargura, que parecía un catálogo con todo ordenado por temas, este vuelve a ser en bruto y recuerda un poco más a sus Cuadernos -realmente es una recopilación de fragmentos que reunió en un periodo de crisis y no llegó a publicar-, aunque aquí apenas hay rastro de temas externos, a nivel política, religión, etc. Es todo como más interior, del individuo a la nada... O viceversa.

"Esa palabra, alma, parece la más vacía jamás inventada..., y, sin embargo, un solo estremecimiento procedente de su inverificable realidad hace más que la Tierra y los astros".

"Hay corazones situados en el polo opuesto al del sol. Para ellos, el otoño no es una estación, sino el mismo tiempo".

"Los caminos por los que he querido arraigarme en la vida me han espoleado hacia el cielo o hacia la nada".

"Levántate hasta el punto en que todo quede detrás de ti..., empezando por ti mismo"

"Nuestros semejantes no hacen más que mostrarnos quiénes éramos antes de descubrir la soledad. Esta, sin embargo, nos revela hasta qué punto estamos lejos de lo que deberíamos ser. Cada vez que pecamos contra ella, permanecemos inferiores a nosotros mismos... Nunca se descubre el sentido de la propia vida a través del prójimo".


(La cantidad ingente de posits que le pongo a los libros de esta persona).
Profile Image for Socrate.
6,745 reviews269 followers
October 16, 2021
Dragostea se interpune între noi și lucruri. Ea cere atâta atenție, încât sleiește energia trebuincioasă unui rodnic exercițiu al duhului. Asupra unei singure ființe câtă concentrare, pe care-am fi putut-o dărui Ideii! Iubirea fură seva ce hrănește viața spiritului; iubirea e marea pagubă a teoriei. Ce atenții împrăștiem în sublimul ei intim – criză a igienei intelectuale!

Marii filosofi n-au fost atât deficienți ai Erosului, cât maeștri în a rândui belșugul simțurilor și-al simțirii într-un spațiu străin acestora. Ei au întrevăzut că timpul cerut de dragoste e timp furat gândirii, că dragostea n-are sens decât dacă cere timp. Bărbatul și femeia se-ntâlnesc ca să-l omoare. Singuri nu l-ar putea face. Căci singurătatea nu ucide nicio clipă. Aici zace tâlcul existenței separate a filosofului.
81 reviews
September 8, 2024
A parte l'amore e la sofferenza, l'universo dà l'impressione di un triste pretesto escogitato dall'immaginazione di una talpa.
Profile Image for Ángel Agudo.
334 reviews61 followers
January 8, 2025
«Lo que soy solo puede servirme para componer la imagen de aquel que ya no será.»

«Limitación fatal de la filosofía: nadie encuentra en las ideas lo que ha perdido en la vida.»

No sé cuantas veces habré dicho ya: «NO me vuelvo a leer nada de CIORAN» para luego, a los pocos meses, cogerme otro de sus libros y volver a decepcionarme. Aunque, por suerte, esta vez no ha sido el caso. El autor es uno de esos de que si te has leído uno de sus libros, te has leído todos. Trata siempre los mismos temas, de la misma forma y con el mismo tono.

Después de «En las cimas de la desesperación», que a mi me pareció fascinante, me fui directo a por el resto de su obra, pero lo que me encontré fue un refrito de las mismas ideas, solo que en aforismos y mucho peor estructuradas. El autor tiene un gusto por la grandilocuencia que acierta tantas veces como falla, y algunos de sus aforismos son dignos de aparecer en un azucarillo para el café.

Al final, como soy así de terco, lo he vuelto a intentar con «Ventana a la nada». Que decir, mi relación con Cioran es complicada. La decepcion que me genera su falta de originalidad coexiste con la atracción que siento por sus idea sobre la magnificencia del arte y la expresión de su soledad. Aunque gran parte de sus aforismos sean pura paja grandilocuente o una idea que ya ha expresado diez páginas atrás, solo que con otras palabras, tiene algunos momentos de lucidez que redimen la lectura. Esta obra me ha gustado más que las otras que he leído de él (a excepción de, por supuesto, «En las cimas de la desesperación»), pero no creo que sea tanto porque el autor haya hecho un mejor trabajo, sino porque he conseguido cambiar mi forma de ver su obra y me he adaptado mejor a lo que ofrece.

Cioran, a mi parecer, es más poeta que pensador y, para bien y para mal, nunca cambia. Sus reflexiones son limitadas y en sus aforismos se dedica a volver una y otra vez a ellas, pero desde distintos ángulos y mediante otras figuras literarias. Por lo que he llegado a la conclusion de que más que adentrarme en la obra de Cioran en busca de preguntas o respuestas, me vale más la pena leerlo solo por el placer de leerlo y con un buen espacio entre las lecturas para no quemarlo. El autor me ha funcionado mejor cuando se ha vuelto ese lugar conocido y cómodo al que acudir cuando estoy con ganas de revolcarme en el pesimismo y, si estoy con suerte, generarme algo de catarsis.

Entonces, ¿es obra es más lúcida o interesante que el resto? Pues no sabría decir, quizá, creo que aquí influye más mi cambio de actitud que otra cosa. ¿Y si es todo el rato lo mismo, por qué seguir leyendo otras de sus obras? Porque a veces al autor pega algún desliz y mete alguna idea novedosa o tiene alguna reflexión que acaba por calar, aunque esto no sea lo habitual.
Profile Image for invidia.
87 reviews6 followers
December 13, 2023
prawie straciłam nadzieję, że coś jeszcze mnie zaboli w tym roku


całe szczęście
Profile Image for Alin Cristian.
115 reviews5 followers
April 12, 2023
*3.5

Mi-a plăcut mai mult decât "Pe culmile disperării". Din păcate, aici sunt destul de multe aforisme (mult prea) bombastice cu care eu nu rezonez.
Profile Image for Francisco Noct.
65 reviews9 followers
May 15, 2021
Fuera del amor y del sufrimiento, el universo parece un triste marco forjado por la imaginación de algún topo.

El lenguaje mudo del horror es la lengua materna del silencio.

El secreto de este vasto mundo sigue siendo impenetrable para nosotros porque nadie ha encontrado la fórmula de su sed de desaparición. El mismo mundo, que todavía no sabe desaparecer, tampoco la ha encontrado.

El éxtasis constituye la única posibilidad de irrumpir ingenuamente en lo irreal. Y la mística, la única manera de consolarse —con la nada— de la nada.

Cada día, cada hora, cada instante rebosa de sufrimiento y de tormento. Cuando se ven las cosas con perspectiva, sin embargo, una mirada sutil sobrevuela los dolores y redime el infierno atravesado con un consentimiento extraño. Cada uno de nosotros cree conocer el destino más cruel, luego cada cual se disculpa por él y lo adorna retrospectivamente, hasta que corre sobre ese destino que ha destruido su fortuna el tupido velo de una suerte irreal. Esa indulgencia parece sugerir que la vida sólo es posible a través de las deficiencias de la memoria. […]

La lectura intensa y apasionada es la manera más agradable y más inofensiva de evitar los riesgos del pensamiento.

Compadecida de las Tinieblas, la Luz descendió para salvarlas, pero finalmente fue vencida por ellas. Esta es la fábula que se cuenta en uno de los tratados maniqueos consagrados al mal en este bajo mundo. […]

Los únicos instantes favorables son aquellos que nos expulsan fuera del tiempo.
Profile Image for Abel Martínez Vidal.
29 reviews2 followers
April 11, 2021
Ha sido mi primera lectura de Cioran, y también el primer libro de aforismos en general que leo. Para quienes disfruten de este tipo de obras lo recomiendo aunque personalmente he descubierto que no es mi rollo. En cualquier caso las temáticas que trata si me han gustado mucho aunque no voy en la línea pesimista del autor. La muerte, el paso del tiempo, la falta de valor o importancia de la vida, la música, la enfermedad o el insomnio son algunos de estos temas.
Profile Image for the_deepest_black.
236 reviews9 followers
Read
October 11, 2022
"Nic nie istnieje w sposób konieczny. Każda rzecz może w tej samej mierze istnieć, jak i nie istnieć. Byt nie jest więc pierwotnym objawieniem zastępującym gładko Nic" (61-62).

"Nicość jako tajemna siła i źródło naszych konwulsji. Grzejemy się przy ogniu Niczego. Przy ogniu Pustki" (64).

"Wadą człowieka jest wiara w człowieka" (234).

"Materia to najbardziej eteryczne marzenie idioty" (236).

"Nicość jest tajemnicą i gruntem dla wszystkiego, co jest" (263).

PARAFRAZY:

Nim zobaczył świat, człowiek potrafi już płakać - paradoks narodzin.

Czy to nie wymowne, że oczy - ukazując nam banalność świata - są jednocześnie organem łez?

Kto nie widział burdelu o piątej rano, nie jest sobie w stanie wyobrazić, jak osobliwą postacią świętości może być genialność w kurestwie - profanacji swych dreszczy z byle kim i byle gdzie.

Profesor to chodzący afront wobec życia.
Profile Image for Maurizio Manco.
Author 7 books131 followers
October 5, 2022
"I grandi della terra sanno benissimo come sia impossibile dirigere le masse senza il falso nutrimento delle fedi. La loro occupazione consiste nell’imbottirle di menzogne ricoperte con la vernice della verità. Una volta prese nel gioco, ormai incapaci di dubitare, esse accettano le leggi, l’oppressione e la guerra. La Storia? Il fomento delle mandrie umane per mezzo di ideali." (p. 170)
Profile Image for Andrea.
165 reviews
November 19, 2023
Cioran più poetico del solito. Riassumo con un suo aforisma: tutto è reversibile, tranne il dolore.
23 reviews
December 12, 2023
Comme d'habitude avec Cioran, un cynisme que j'appellerai davantage réalisme, qui pointe les réalités de ce monde et de nos âmes : la vie est dure et précaire. Parfaitement écrit et accessible.
1 review
February 15, 2025
Per me è il modo più semplice per iniziare a leggere cioran,per entrare nella dua mentalità,
Ed in oltre pieno di frasi,che secondo me, molto profonde
Profile Image for Mattia Agnelli.
164 reviews6 followers
September 15, 2022
“Ho amato più le nuvole che il cielo. Mentre le guardavo disfarsi nell’azzurro, seguivo, grazie a quegli alti simboli, il mio passaggio nel mondo. E comprendevo – nella mia sete di periferie trascendenti – di non essere più nella vita ma nella sua brezza.”
Profile Image for Monteiro.
480 reviews7 followers
February 11, 2024
Emplis de sagesse et de textes qui me font penser et ressentir la fatigue d'être mais au même temps un peu trop lourd, un peu trop répétitif et sans but.

Même sentiment après une relecture, peut-être que cela se doit en partie à la traduction mais le style de Cioran n'est pas totalement sien. Mais ça reste intéressant à lire.
Displaying 1 - 30 of 30 reviews

Can't find what you're looking for?

Get help and learn more about the design.