Facă-se voia

by Ines Dumitriu

Gloria, Miranda, Letiția și Petunia lucrează într-o fabrică de confecții. În spatele mașinilor de cusut care păcăne neîncetat, femeile se străduiesc să-și facă norma zilnică, alături de celelalte trei sute de muncitoare din secție. Își intersectează uneori privirile și alteori schimbă doar câteva cuvinte și pare că fiecare își vede de viața și de gândurile ei. Până în ziua în care Gloria primește un plic.

Țac țac țac.

232 pages, Paperback

Published March 31, 2021

Reviews

[Mihaela Ciobanu]

Am citit cartea cu gândul la Petunia, unul dintre personajele preferate ale fetiței mele, din cărțile lui Roger Duvoisin. Petunia lui Roger era o gâscă prostuță, nemulțumită de viața ei, visând mereu la ce e în afara curții și crezând că doar faptul că ai o carte lângă tine, te face destept. Petunia lui Ines e un ascultător bun, un observator al trecutului, un student în parenting și șah, o femeie simplă care crede în forța ei și în Dumnezeu, care le rezolva pe toate până la urmă.
Petunia lui Duvoisin are alături prieteni care întâi o avertizeaza de pericole și apoi o salvează. Petunia lui Ines salvează la rândul ei și ajută la salvarea altora. Îi da Mirandei posibilitatea să înțeleagă cât de fericită este și să poată spune "lucrurilor" "pe nume". Pentru Letiția, Petunia reușește să îi coloreze viața și să o ajute să ajungă la fereastra mare, mult visată. Deși personajul principal pare Gloria, de fapt Petunia este cea care o ajuta și pe ea, să vadă viața dincolo de remușcări și traume. Și uite așa, ""Petunia s-a ridicat atunci deasupra gândurilor negre ale celor trei femei de la tomberon, dar le-a tras și pe ele după ea. Le-a îndreptat cu fața către mântuire." Că așa e in șah, nu?

[Carmen Grigoras]

O poveste foarte captivanta. Pe mine m-a tinut "in priza" pana la ultima fraza :) Felicitari, Ines, pentru modul in care ai creionat atata suspans in jurul acestor patru femei, care chiar ca "s-au ridicat" unele pe altele la propriu! ❤️

[Anamaria Popa]

Mult, mult de tot mi-a placut. Am vazut cartea ecranizata. Sper sa se împlinească.
O carte de dezvoltare personala subtila. Petunia m-a umplut de iubire, de bine si de încredere. Foarte faina.

Astept filmul! 😇

[Corina Carp]

Pe mine m-a vrăjit suspanul...Am înțeles poveștile, am simțit dragostea și frământările personajelor...dar suspansul...emoția cu care aștepți deznodământul și dai pagină cu pagină...se ridică mai presus de orice. Iar la final, când crezi că ai înțeles, de fapt înțelegi că nu ai înțeles nimic. Pentru mine e un final deschis. Pentru că trebuie să ai curaj să vezi dincolo de cuvinte...Pentru că trebuie să ai încredere și să spui din toată inima "facă-se voia!"

Pentru că știu că nu noi ne alegem cărțile ci ele ne aleg pe noi, cu siguranță fiecare cititor va regăsi o bucățică din el într-un gând sau într-un fapt. E de citit. Musai.

[(H)Oly Moly]

O carte ușor de citit, reală și de-o sensibilitate ce-o simți de-abia atunci când parcurgi toate frazele ei!
Personajele sunt chiar oamenii din noi, iar modul în care Ines a reușit să le transforme într-o echipă reprezintă finalul si chiar începutul unui proces de terapie sufletească! (am pus în mod conștient prima dată "finalul" și mai apoi "începutul")
Mi-a plăcut tare, tare mult că nu am putut intui ce vrea să "spună autorul". Că am rămas ancorată în intriga cărții ținută doar de curiozitatea "Ce se întâmplă aici?!"
Mulțumesc, Ines, că mi-ai arătat, prin această carte, faptul că e în regulă să gândim, reacționăm și simți diferit privind la același lucru!

[Teodora Grigorie]

Ines are un talent exceptional in a scrie despre oameni simpli, pe care de cele mai multe ori societatea ii trece cu vederea.

[Corina Răduță]

Mi-a mers direct la suflet. Mulțumesc, Ines! Mulțumesc, Liv! ♥️

[Andra Buzatu]

“-Ascultati la mine, doamna Gloria, isi incepe discursul. Cand un barbat te face sa plangi, nu merita osteneala. Daca ai apucat sa plangi o data din cauza lui, sa fii sigura ca o sa tot plangi. Cand barbatul te face sa plangi inseamna ca nu te vede. Nu te-a vazut nici cand erai vesela si nu te vede nici cand esti cu lacrimi in ochi.”

La capitolul suspans, Ines, ne face repede din condei de nu stim ce ne-a lovit. La capitolul personaje ne arata putin cate putin detalii si detalii care construiesc oameni cu o viata interioara intensa.

Va invit cu caldura sa patrundeti in aceasta lume pitoreasca, jucausa, dar si plina de intelesuri si trairi.

Ca de obicei: aparentele inseala.

[Romina BEITA]

O carte care mi-a plăcut. Oamenii de lângă noi. Femeile de lângă noi, care duc fiecare lupta ei. 😊

[Ancuta Stoian]

Țac, țac, țac. Cât de frumos s-au legat toate. O bucurie de carte. Și coperta e cireașa de pe tort.

[Ana Maria]

E o carte care te poartă prin viețile despuiate ale unor femei, traindu-și fiecare durerile, speranțele în singurătate, până apar întalnirile de langă tomberon.

La fel ca și Blestem, cartea poate fi interpretată în tot atâtea moduri câți cititori. Pe mine m-a lăsat cu o idee, a importanței autenticității și a găsirii celor mai potrivite persoane cu care să clădești o comunitate de siguranţă in care să îți poti exprima durerile, și să le lași in plata Dlui.
Multumesc, Ines.

[Andra Cantir]

Interesantă cartea, dezvoltarea personajelor, însă am rămas cu niște semne de întrebare. Mai întâi parcă toată poveste este o intrigă lungă și am rămas cu impresia că nu am ajuns la punctul în care se desfășoară efectiv acțiunea. Apoi... poate am citit eu superficial anumite paragrafe, dar ... ce era scris în scrisoarea adresată Gloriei? Care a fost planul lor efectiv? Aceste două întrebări la care eu nu am găsit răspuns m-au lăsat cu impreisa că nu e gata cartea.
Ceea ce m-a surprins plăcut a fost twist-ul de la final, legat de persoana care a trimis scrisoarea... dar a fost umbrit de faptul că nu am găsit răspunsul la cele două întrebări de mai sus.
„În ziua aceea, la tomberon, Miranda a înțeles despre Petunia că este o femeie de nădejde, dar a mai înțeles ceva: că fiecare dintre ele le duce pe-ale ei, chiar și capra asta de Letiția care îi este acum din ce în ce mai dragă.”
„Trei sute de muncitoare realizează, la unison, că niciodată nu a fost vorba despre sunetul tocurilor cui, ci despre sunetul măreției acestei femei.”

[Mãdãlina Mihaela]

O ficțiune autentică românească. Autoarea face radiografia a patru suflete în intimitatea lor dar unite de o misiune secretă.
Cartea are umor și întâmplări reale. Provocări obișnuite ale vieții de zi cu zi care alcătuiesc ansamblu unui destin, în cazul de față 4.
Treptat Gloria, Letiția, Miranda și Petunia devin prietene și ajung să se supună voii lui Dumnezeu.
Am avut senzația ca povestea e incompleta întrucât autoarea nu dezvăluie conținutul scrisorii ce le-a adus împreună pe cele 4 muncitoare și ce urmau să facă.

[Ana-Maria Ionita]

Geniala!❤️

Dupa cartea asta iti vine sa iei in brate toate femeile din viata ta care te-au sustinut si te-au ridicat cand nu mai aveai putere si sa le multumesti ca exista!
Ma duce cu gandul mai ales la bunica, combinatia perfecta dintre doamna Camelia si Petunia, zana buna cum ii spunem noi, care atunci cand nu mai ai nici un strop de vointa iti spune suav, mangaindu-te pe crestet, ca toate sunt cu un scop, iar Dumnezeu nu iti da niciodata mai mult decat poti duce.

Face-se Voia!

[Ioana Bostan]

Ines a creat o poveste despre o mână de femei foarte diferite, provenite din medii sociale și cu educație diferite, care au urmat un plan pe tot parcursul romanului, ca într-un ritual de descoperire. Cu una am rezonat, am pufnit amuzată de firea alteia, am strâmbat din nas la resemnarea, anduranța în nedreptate sau frica vreuneia - cam tot ce curge prin noi, oamenii, frici, îndoieli, neasumări, iubiri, dorințe, planuri, reușite. O carte despre sprijin reciproc, despre (auto)vindecare și acceptarea celorlați, nevoia de empatie și viața ca un joc de șah. Puterea interioară e cea care face ca „regina” să-și recapete încrederea.