Ceea ce a debutat ca o „poveste de succes“ a destalinizării a continuat printr-un șir nesfârșit de diversiuni al căror singur adevăr a fost luarea în stăpânire a țării și a oamenilor ei de către familia Ceaușescu. Propulsarea Elenei Ceaușescu la vârful partidului și al statului, deși aparent a fost inspirată din mișcarea generală de emancipare politică a femeilor, a fost și ea o altă diversiune, care a adăugat tragicului comunism românesc o notă suplimentară de absurd. Spre deosebire de celelalte diversiuni, cum era cea a rusofobiei sau cea a independenței, pe care Ceaușescu le putea întrebuința după bunul-plac în funcție de moment, diversiunea Elena Ceaușescu s-a dovedit a fi cea mai solidă, punându-și cu adevărat amprenta asupra regimului, ba chiar asupra perioadei care i-a urmat. Contrar mantrelor propagandei oficiale, Elena Ceaușescu a fost o autentică adversară a femeilor. Nici una dintre inițiativele sale nu a urmărit îmbunătățirea reală a situației femeilor.
Prezența Elenei Ceaușescu la vârful țării, considerată de propagandă simbol al emancipării femeii în România socialistă, nu a atenuat, ba chiar a acutizat, perspectiva birocratică și atitudinea represivă a regimului față de maternitate și natalitate. Documentele oficiale nu au păstrat nici o urmă a unei intervenții sau propuneri făcute de Elena Ceaușescu în care să fi cerut îmbunătățirea situației femeii-muncitoare, femeii-intelectual, nici măcar a femeii-mamă. Dimpotrivă, ea a cerut întotdeauna economii la sânge, făcându-se că nu observă evoluțiile îngrijorătoare din domeniul sănătății publice. Elena Ceaușescu nu a fost simbolul emancipării economice sau politice a femeii din România, fie ea și comunistă, ci doar dovada supremă a deciziei conștiente a lui Nicolae Ceaușescu de a transforma țara într-o dictatură stalinistă bazată pe ideea de clan.
Cosmin Popa este cercetător ştiinţific II în cadrul Programului IV „România şi Europa în secolul XX” (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română). Specializat în istoria URSS-Rusiei și istoria Europei Centrale şi de Sud-Est, perioada comunistă și contemporană. Studii universitare la București și Moscova. Doctor în istorie al Universității București din 2007, studii postdoctorale, între 2011 şi 2013. Membru al Comisiei Mixte a Istoricilor din România și Federația Rusă, membrual Comisiei româno-rusă pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Cadru didactic asociat al Universității „Ovidius” din Constanța, al Institutului Diplomatic Român (IDR), în perioada 2009-2016. Împuternicit al Academiei Române pentru Programul Centenar (2018-2021). Membru al Comisiei de acordare a Bursei de excelență a Academiei Românie și a Fundației ALFA pentru Sănătate și Educație „Șerban Papacostea”. Autor a peste 80 de studii publicate în diverse reviste științifice.
În ciuda titlului, volumul este doar parțial unul biografic, în cea mai mare măsură cercetarea axându-se pe ascensiunea la putere a Elenei Ceaușescu, precum și pe modul în care deciziile ei au influențat evoluția politică, socială și economică a României în aproximativ ultimii 15 ani ai regimului comunist.
Am apreciat în special recursul extensiv la sursele de arhivă, precum și integrarea naturală a lor în discursul istoric narativ al autorului, însă, pe de altă parte, poate fără să-și dea seama, autorul reia unele informații și chiar se repetă prin anumite formulări, ceea ce face ca narațiunea să fie, pe alocuri, redundantă.
Cu toate acestea, volumul este unul reușit, nu neapărat adresat oricărui cititor, ci doar adevăraților pasionați de istorie, în special de istorie contemporană, date fiind numeroasele detalii tehnice vehiculate, referitoare la, de exemplu, stufosul aparat birocratic al României ceaușiste, ceea ce ar putea să îngreuneze lectura pentru anumiți cititori, fără apetit pentru astfel de aspecte.
Numai bună pentru pasionații de istorie sau pentru cei care vor să afle mai multe din interiorul aparatului comunist. Multe referințe precise din ședințele de partid și despre toată manipularea folosită în a prezenta România ca fiind acest “grânar al Europei și mare producător” prin cifre măsluite și rapoarte false. Totul este presărat de declinul lui Ceaușescu și de urcarea Elenei pe scară puterii în partid.
Pentru mine e o lucrare captivantă și exhaustivă, care explorează viața și influența lui Elena Ceaușescu.
Autorul reușește să aducă în fața cititorului o imagine detaliată a personalității complexe a Elenei Ceaușescu și a puterii pe care a exercitat-o în timpul regimului comunist din România. Una dintre marile realizări ale volumului de față este faptul că autorul se bazează pe o cercetare temeinică și surse autentice pentru a oferi o perspectivă obiectivă asupra protagonistei.
Cartea nu se concentrează doar pe figura Elenei Ceaușescu, ci explorează și contextul social, politic și economic al României în acea perioadă tumultoasă. Este impresionant modul în care este evidențiat impactul cuplului Ceaușescu asupra societății românești și modul în care au construit și menținut o dictatură opresivă.
Deși cartea abordează subiecte grave și adesea tulburătoare, Cosmin Popa reușește să păstreze o narativă fluentă și accesibilă.
Cartea ar fi putut fi mai bine structurata. Organizarea e partial cronologica, partial tematica, iar firul discursiv e uneori greu de urmarit. Dincolo de asta, volumul ne ofera o analiza detaliata a modului in care cuplul dictatorial a reusit sa acapareze puterea totala in cadrul partidului si al statului, in incercarea de a-si prelungi dominatia si dincolo de moartea tovarasului. Un vis pentru ei, un cosmar pentru noi.