Ceea ce a debutat ca o „poveste de succes“ a destalinizării a continuat printr-un șir nesfârșit de diversiuni al căror singur adevăr a fost luarea în stăpânire a țării și a oamenilor ei de către familia Ceaușescu. Propulsarea Elenei Ceaușescu la vârful partidului și al statului, deși aparent a fost inspirată din mișcarea generală de emancipare politică a femeilor, a fost și ea o altă diversiune, care a adăugat tragicului comunism românesc o notă suplimentară de absurd. Spre deosebire de celelalte diversiuni, cum era cea a rusofobiei sau cea a independenței, pe care Ceaușescu le putea întrebuința după bunul-plac în funcție de moment, diversiunea Elena Ceaușescu s-a dovedit a fi cea mai solidă, punându-și cu adevărat amprenta asupra regimului, ba chiar asupra perioadei care i-a urmat. Contrar mantrelor propagandei oficiale, Elena Ceaușescu a fost o autentică adversară a femeilor. Nici una dintre inițiativele sale nu a urmărit îmbunătățirea reală a situației femeilor.
Prezența Elenei Ceaușescu la vârful țării, considerată de propagandă simbol al emancipării femeii în România socialistă, nu a atenuat, ba chiar a acutizat, perspectiva birocratică și atitudinea represivă a regimului față de maternitate și natalitate. Documentele oficiale nu au păstrat nici o urmă a unei intervenții sau propuneri făcute de Elena Ceaușescu în care să fi cerut îmbunătățirea situației femeii-muncitoare, femeii-intelectual, nici măcar a femeii-mamă. Dimpotrivă, ea a cerut întotdeauna economii la sânge, făcându-se că nu observă evoluțiile îngrijorătoare din domeniul sănătății publice. Elena Ceaușescu nu a fost simbolul emancipării economice sau politice a femeii din România, fie ea și comunistă, ci doar dovada supremă a deciziei conștiente a lui Nicolae Ceaușescu de a transforma țara într-o dictatură stalinistă bazată pe ideea de clan.
Cosmin Popa este cercetător ştiinţific II în cadrul Programului IV „România şi Europa în secolul XX” (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română). Specializat în istoria URSS-Rusiei și istoria Europei Centrale şi de Sud-Est, perioada comunistă și contemporană. Studii universitare la București și Moscova. Doctor în istorie al Universității București din 2007, studii postdoctorale, între 2011 şi 2013. Membru al Comisiei Mixte a Istoricilor din România și Federația Rusă, membrual Comisiei româno-rusă pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Cadru didactic asociat al Universității „Ovidius” din Constanța, al Institutului Diplomatic Român (IDR), în perioada 2009-2016. Împuternicit al Academiei Române pentru Programul Centenar (2018-2021). Membru al Comisiei de acordare a Bursei de excelență a Academiei Românie și a Fundației ALFA pentru Sănătate și Educație „Șerban Papacostea”. Autor a peste 80 de studii publicate în diverse reviste științifice.
În ciuda titlului, volumul este doar parțial unul biografic, în cea mai mare măsură cercetarea axându-se pe ascensiunea la putere a Elenei Ceaușescu, precum și pe modul în care deciziile ei au influențat evoluția politică, socială și economică a României în aproximativ ultimii 15 ani ai regimului comunist.
Am apreciat în special recursul extensiv la sursele de arhivă, precum și integrarea naturală a lor în discursul istoric narativ al autorului, însă, pe de altă parte, poate fără să-și dea seama, autorul reia unele informații și chiar se repetă prin anumite formulări, ceea ce face ca narațiunea să fie, pe alocuri, redundantă.
Cu toate acestea, volumul este unul reușit, nu neapărat adresat oricărui cititor, ci doar adevăraților pasionați de istorie, în special de istorie contemporană, date fiind numeroasele detalii tehnice vehiculate, referitoare la, de exemplu, stufosul aparat birocratic al României ceaușiste, ceea ce ar putea să îngreuneze lectura pentru anumiți cititori, fără apetit pentru astfel de aspecte.
Numai bună pentru pasionații de istorie sau pentru cei care vor să afle mai multe din interiorul aparatului comunist. Multe referințe precise din ședințele de partid și despre toată manipularea folosită în a prezenta România ca fiind acest “grânar al Europei și mare producător” prin cifre măsluite și rapoarte false. Totul este presărat de declinul lui Ceaușescu și de urcarea Elenei pe scară puterii în partid.
Pentru mine e o lucrare captivantă și exhaustivă, care explorează viața și influența lui Elena Ceaușescu.
Autorul reușește să aducă în fața cititorului o imagine detaliată a personalității complexe a Elenei Ceaușescu și a puterii pe care a exercitat-o în timpul regimului comunist din România. Una dintre marile realizări ale volumului de față este faptul că autorul se bazează pe o cercetare temeinică și surse autentice pentru a oferi o perspectivă obiectivă asupra protagonistei.
Cartea nu se concentrează doar pe figura Elenei Ceaușescu, ci explorează și contextul social, politic și economic al României în acea perioadă tumultoasă. Este impresionant modul în care este evidențiat impactul cuplului Ceaușescu asupra societății românești și modul în care au construit și menținut o dictatură opresivă.
Deși cartea abordează subiecte grave și adesea tulburătoare, Cosmin Popa reușește să păstreze o narativă fluentă și accesibilă.
O carte foarte interesantă despre diversiunea lui Nicolae pentru a conserva și consolida puterea în interiorul familiei Ceaușescu. Fiind doar un alter ego al liderului suprem, Elena Ceaușescu reușea imposibilul: era mai prost educată, mai incompetentă și nediplomată chiar și decât soțul ei. Comentariile inoportune de joasă speță, fuga după diplome și onoruri cumpărate, atracția față de lux și opulența de prost gust reprezintă cateva din doveziile ale inculturii meschine încarnată în persoana ,,tovarăsei”.
“Evaluarea impactului „factorului Elena Ceaușescu" asupra ultimelor două decenii de comunism nu poate fi făcută în afara analizei generale a regimului românesc, în ansamblul său. Totuşi, o prezență atât de semnificativă, de multe ori opresivă, cum a fost cea a Elenei Ceaușescu nu poate fi expediată la subsolul demersului explicativ. Deşi a aplicat cu strictețe strategiile soțului ei, contribuind la consolidarea dictaturii, Elena Ceaușescu a adus o notă distinctă în modul de funcționare a sistemului. Neînțelegând mai nimic nici măcar din retorica simplistă a soțului ei, Elena Ceauşescu a aderat însă perfect la stalinismul cotidian al acestuia.”
„Tovărașa Elena Ceaușescu sunt eu și eu sunt tovarășa Elena“, spunea Nicolae Ceaușescu.
Pentru ca să-i supăr până la capăt pe nostalgicii după comunism, voi posta frecvent cărți, mărturii și situații care să ne aducă aminte că o ideologie utopică și ateistă nu-i o alternativă la vremurile politice aparent proaste pe care le trăim.
Nostalgia după comunism întreține un fond al problemei, un mediu prielnic de germinare a autoritarismelor, ne face să nu mai receptăm corect realitatea și să o interpretăm prin prisma, cică, a unui trecut glorios.
Atâtea fragmente aș vrea să pun aici, ca să vedem cât de toxică a fost perioada aceasta și ce efecte extraordinar de negative a avut la nivel de mentalitate. Cum, pentru cultele evanghelice îndeosebi, s-a exercitat o presiune și un control care au intrat în fibra dezvoltării noastre fără să ne dăm seama. Cartea profesorului Cosmin Popa se poate asculta pe Voxa în timp ce mergi cu mașina sau faci orice alt lucru.
Lenuța lui Briceag
Călătorești prin țară vara, cu copiii (sau fără), și te oprești la buticurile care vând tot felul de obiecte. Te uiți, mai râzi de câte una, copiii îți cer să le cumperi tot felul de monstruleți luminoși și lipicioși, iar tu îți cauți o curea de piele, că alea din comerț nu-s de treabă.
Stai și te uiți la căni. Dracula, Mihai Viteazu, vreo doi-trei sfinți și vezi, fără stres, căni cu chipul lui Ceaușescu și al Elenei. Ok, cu Ceaușescu am mai văzut, dar cu Elena?
Am întrebat-o pe o doamnă: „Cum vindeți căni cu tovarășii? Se dau?” Mi-a răspuns: „Dom'le, astea se vând cel mai bine.”
Am luat și am citit cartea istoricului Cosmin Popa despre Elena Ceaușescu, „Elena Ceaușescu sau anatomia unei dictaturi de familie”. O recomand cu drag oricui vrea să vadă mai clar și să înțeleagă de ce suntem unde suntem, la momentul de față, ca țară.
Vă dați seama că ani de zile țara asta a trebuit să tolereze la vârful ei doi oameni bolnavi de putere și umflați de titlurile pe care umblau să și le acorde? Și noi încă suntem nostalgici după așa ceva...
Am ajuns atunci, ca țară, într-un asemenea hal, încât statul român a trebuit să mintă țările occidentale, și nu numai, pentru a obține titluri de onoare pentru „academician doctor inginer Elena Ceaușescu”, prezentată drept „savant de renume mondial”.
Las mai jos, intenționat, lunga listă a titlurilor și distincțiilor pe care Elena Ceaușescu a căutat să le obțină, total lipsite de acoperire în competență și bun-simț.
România
* Doctor în chimie – Institutul Politehnic București – 1967 * Erou al Muncii Socialiste – 1971 * Membru titular al Academiei RSR – 1974 * Ordinul „Victoria Socialismului” – 1974 * Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”, clasa I – 1979 * Erou al Republicii Socialiste România – 1981 * Erou al Republicii Socialiste România, pentru a doua oară – 1989
Decorații și ordine străine
1. Marele Cordon al Ordinului Republicii – Tunisia – 1968 2. Ordinul Pleiadelor – Iran – 1969 3. Marele Cordon al Ordinului Național al Leopardului – Zair – 1970 4. Marea Cruce a Ordinului de Merit al R.F. Germania – R.F. Germania – 1971 5. Ordinul „Drapelul Republicii”, clasa I – Coreea de Nord – 1971 6. Mare Ofițer al Ordinului Meritul Centrafrican – Republica Centrafricană – 1972 7. Marea Cruce a Ordinului Meritul Congolez – Congo – 1972 8. Ordinul pentru Merit, clasa I – Sudan – 1972 9. Marele Cordon al Ordinului El Kamal – Egipt – 1972 10. Marea Cruce a Ordinului Coroanei – Țările de Jos – 1973 11. Cavaler al Marii Cruci al Ordinului Meritul Republicii Italiene – Italia – 1973 12. Cavaler al Marii Cruci al Ordinului Ecvestru San Marino – San Marino – 1973 13. Marea Cruce a Ordinului Eliberatorului San Martín – Argentina – 1974 14. Mare Ofițer al Ordinului Național al Fidelității față de Popor – Guineea – 1974 15. Ordinul Gabriela Silang – Filipine – 1975 16. Ordinul Al-Hussein bin Ali – Iordania – 1975 17. Medalia jubiliară „30 de ani de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei” – URSS – 1975 18. Marea Cruce a Ordinului Vulturului Aztec – Mexic – 1975 19. Marele Cordon al Ordinului Infantelui Dom Henrique – Portugalia – 1975 20. Marea Cruce a Ordinului Steaua Ecuatorială – Gabon – 1975 21. Ordinul Kuweitului, clasa specială – Kuweit – 1976 22. Marea Cruce a Ordinului Național al Leului – Senegal – 1976 23. Ordinul Steaua Iugoslavă cu cordon – Iugoslavia – 1976 24. Medalia comemorativă a celei de-a XX-a aniversări a Cubei – Cuba – 1976 25. Ofițer al Ordinului Steaua Ghanei – Ghana – 1977 26. Marea Cruce a Ordinului Național – Coasta de Fildeș – 1977 27. Ordinul Andrés Bello, clasa I – Venezuela – 1978 28. Marele Cordon al Ordinului Național al Republicii Burundi – Burundi – 1979 29. Ordinul Meritului Civil – Spania – 1979 30. Marea Cruce a Ordinului Regal Steaua Polară – Suedia – 1980 31. Marea Cruce a Ordinului Danemarcei – Danemarca – 1980 32. Ordinul Sfântul Olav – Norvegia – 1980 33. Ordinul „Cea mai remarcabilă fiică a țării” – Indonezia – 1980 34. Ordinul „Sri Maharaja Mangku Negara”, clasa I – Malaysia – 1982 35. Marele Cordon al Ordinului Makarios – Cipru – 1983 36. Medalia jubiliară de aur „Gheorghi Dimitrov” – Bulgaria – 1983 37. Ordinul Republicii Togoleze – Togo – 1984 38. Ordinul Marea Cruce de Merit – Congo – 1985 39. Ordinul „Trishakti Patta”, clasa I – Nepal – 1987
Titluri și distincții academice internaționale
1. Membru de onoare al Societății Internaționale de Chimie Industrială – Franța – 1970 2. Membru activ al Academiei de Științe din New York – SUA – 1973 3. Membru de onoare al Colegiului Chimiștilor și Inginerilor Chimiști – Costa Rica – 1973 4. Membru de onoare al Consiliului Universitar și al Consiliului de Conducere al Universității Centrale – Ecuador – 1973 5. Membru de onoare al Institutului Ecuadorian de Științe Naturale – Ecuador – 1973 6. Membru de onoare al Școlii de Știința Informaticii a Universității Centrale – Ecuador – 1973 7. Profesor onorific al Universității Naționale de Inginerie din Lima – Peru – 1973 8. Membru de onoare al Institutului American al Chimiștilor – SUA – 1973 9. Doctor Honoris Causa al Universității din Buenos Aires – Argentina – 1974 10. Doctor Honoris Causa al Universității Naționale din Sud, Bahía Blanca – Argentina – 1974 11. Doctor Honoris Causa al Universității Feminine din Manila – Filipine – 1975 12. Membru de onoare al Societății de Chimie – Mexic – 1975 13. Doctor Honoris Causa al Universității din Yucatán – Mexic – 1975 14. Profesor universitar extraordinar al Universității Naționale Autonome – Mexic – 1975 15. Doctor Honoris Causa în Științe al Universității din Teheran – Iran – 1975 16. Membru de onoare al Societății de Știința Polimerilor – Japonia – 1975 17. Membru corespondent al Academiei din Atena – Grecia – 1976 18. Placheta de argint a Facultății de Științe – Kuweit – 1976 19. Membru de onoare al Academiei de Arte și Științe – Ghana – 1977 20. Membru asociat al Institutului Egiptului – Egipt – 1977 21. Membru de onoare al Academiei de Științe din Illinois – SUA – 1978 22. Fellow al Institutului Regal de Chimie – Marea Britanie – 1978 23. Profesor Honoris Causa al Politehnicii Londrei Centrale – Marea Britanie – 1978 24. Membru titular al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere – Franța – 1981 25. Membru al Comitetului de Onoare al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere – Franța – 1981 26. Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice pentru Orientul Mijlociu – Turcia – 1983 27. Doctor Honoris Causa al Universității din Malta – Malta – 1983 28. Doctor Honoris Causa în Științe al Universității din Islamabad – Pakistan – 1984
Alte premii și distincții științifice
* Medalia de Aur „Marie Curie” * Medalia de Aur jubiliară a Institutului de Relații Internaționale din Roma – Italia – 1980 * Insigna de Aur a Academiei Europene de Științe, Arte și Litere – Franța – 1981
În total, sunt peste 70 de titluri, ordine, medalii și distincții, dacă le adunăm pe cele românești, decorațiile de stat străine și distincțiile academice.
Cartea ar fi putut fi mai bine structurata. Organizarea e partial cronologica, partial tematica, iar firul discursiv e uneori greu de urmarit. Dincolo de asta, volumul ne ofera o analiza detaliata a modului in care cuplul dictatorial a reusit sa acapareze puterea totala in cadrul partidului si al statului, in incercarea de a-si prelungi dominatia si dincolo de moartea tovarasului. Un vis pentru ei, un cosmar pentru noi.