Savatie Baştovoi – ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.
Este deţinătorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) – pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernişti (Cathisma, 2007).
În 2008 două volume, romanul Nebunul şi, respectiv, Cînd pietrele vorbesc (eseu) au obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău oferit de Consiliul Europei, prin reprezentanţii săi în teritoriu.
Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.
În 2005, la invitaţia scrisă a Patriarhului Teoctist, a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lîngă Sfîntul Sinod al BOR, participînd la scrierea slujbelor sfinţilor Grigore Dascălu şi Gheorghe la la Cernica.
Savatie Baştovoi este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română, tirajul cumulat al cărţilor vîndute în perioada 2001-2008 fiind de circa 200.000 de exemplare.
Cărţi de referinţă:Elefantul promis (poezie, Ed. Arc 1996), Iepurii nu mor (roman, ed. Aula 2001; ed. Polirom 2007, tradus în franceză la editura Jaqueline Shambon, grup Actes Sud), Nebunul (roman, ed. Cathisma 2006, tradus în rusește), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu, publicistica, inteviu), Între Freud şi Hristos (eseu, tradus în macedoniană cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Macedonia), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienta la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).
Este fondatorul şi directorul Editurii Cathisma din Bucureşti.
Din 1998 este frate al mănăstirii Noul Neamţ.
Referinţe critice la cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi găsiţi în rubrica Gura Lumii de pe blogul personal.
Nu mai citisem demult o carte de-ale lui Savatie. Alege mereu cu grijă cuvintele care ajung la inimă. ,,Ce este singurătatea? Nimic altceva, decît starea de neiubire. Ne simțim singuri, nu atunci când suntem singuri, ci atunci când nu suntem iubiți sau nu iubim. Iubirea se varsă asupra celui iubit oriunde ar fi el, de aceea singurătatea nu este o condiție care ține de împrejurări, ci de inima fiecăruia."
"o inimă iubitoare nu este niciodată singură" "lipsa grijilor o aduce îndepărtarea de patimi" "cuvântul rău și pe cei buni îi face răi, cuvântul bun și pe cei răi îi face buni" "Unii merg drept pentru că au ceva de arătat, alții merg gârboviți pentru că au ceva de ascuns. Unii arată o viață trăită pentru trup, alții ascund comori duhovnicești sub umerii aplecați."
„Ce este singurătatea? Nimic altceva decît starea de neiubire. Ne simțim singuri nu atunci cînd sîntem singuri, ci atunci cînd nu sîntem iubiți. Sau nu iubim.”
„Suferința începe acolo unde nu ne mai simțim înțeleși.”
„Mă bucur de tot ce am, dar nu deplîng nimic din ceea ce-mi lipsește. A avea este o stare, la fel și a nu avea este o stare. În fond, nu avem nimic, decît inima care arde în noi. Dacă inima se stinge, se sting și lucrurile. Se stinge tot. Păstrați-vă inimile!”
Una dintre cele mai bune cărți scrise de Savatie Baștovoi , în ultimii ani. Deși este o carte mică, pe care o poți citi într-o singură zi, conține material de calitate, fiind o sinteză a gândurilor autorului, față de tot ceea ce se petrece în lume, dar și în interiorul nostru.
”Oamenii sunt ca și cărțile, nu spun nimic dacă nu se deschid să-i citim. Dacă un om încetează să ne mai ofere încântare , este pentru că noi am încetat să-l mai citim.”