Daca ar fi fost adăugate și scrisorile ei cartea ar fi fost mult mai pasionala. In schimb, scrisorile lui, prea pline de patos uneori, te fac pe la mijlocul cărții sa te saturi de la citești. Spre final apar și câteva telegrame scrise de ea care împrospătează aerul cărții, însă nu de ajuns. Dar din acele câteva cuvinte am simțit mai multă emoție din partea ei decât din lungile scrisori ale lui în care te pierzi uneori.
Nu stiu daca e corect sa citim corespondenta intima a unui om, cert este ca am cunoscut o fateta a lui Remarque, pe care nu o banuisem. Una profund vulnerabila si romantica.