German philologist and folklorist Jakob Ludwig Karl Grimm in 1822 formulated Grimm's Law, the basis for much of modern comparative linguistics. With his brother Wilhelm Karl Grimm (1786-1859), he collected Germanic folk tales and published them as Grimm's Fairy Tales (1812-1815).
Indo-European stop consonants, represented in Germanic, underwent the regular changes that Grimm's Law describes; this law essentially states that Indo-European p shifted to Germanic f, t shifted to th, and k shifted to h. Indo-European b shifted to Germanic p, d shifted to t, and g shifted to k. Indo-European bh shifted to Germanic b, dh shifted to d, and gh shifted to g.
Frații Grimm au un stil de scriere destul de ușor de înțeles, având în vedere că au scris literatură pentru copii, dar din punctul meu de vedere, unele pasaje sau povești mi s-au părut că-și pierd esența cu descrieri lungi, acțiune lentă și momente în care se pierde firul narațiunii. Câteva date despre autori: Vezi toate produsele Jacob Grimm s-a născut în 1785, în vreme ce Wilhlem, în 1786, la Hanau, în Germania. Urmează cursuri de drept la Universitatea din Marbourg, dar, după puțin timp Jacob se îndreaptă spre studiul literaturii medievale și spre lingvistică, în timp ce Wilhlem se interesează cu precădere de critică literară. În 1806, aceștia revin acasă, alături de mamă lor, în Kassel. Fiecare dintre cei doi frați au scris lucrări separate (cea mai importantă este Gramatica limbii germane, opera lui Jacob Grimm, realizată între 1819-1837), dar succesul de public l-au obținut pentru volumele semnate împreună. Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812, sub titlul Povești pentru copii și părinți. Ele au fost reeditate de șapte ori, astfel încât, în 1857, au ajuns la forma finală pe care o știm astăzi drept Poveștile Fraților Grimm. Poveștile care mi-au plăcut în mod special sunt: ,,Cei doi frați” - probabil, cea mai bună poveste pe care am citit- scrisă de aceștia. Acțiunea urmărește doi frați care provin dintr-o familie săracă. Tatăl lor îl roagă pe unchiul acestora să-i ajute dar de zgârcit ce e, nu vrea, de aceea se face ca tatăl să găsească o gâscă de aur și cine o mânca se trezea cu câte-un galben sub pernă. Soarta are grijă de fiecare, așa că, cei doi frați gustă din inima și ficatul gâștii și ajung să găsească în fiecare dimineață câte un galben dar unchiul lor urâcios îi spune tatălui lor că acesta nu este lucru curat așa că cei doi sunt izgoniți de la casa părintească. Îi găsește un vânător unde îi ia sub acoperișul său unde îi învață arta vânătorii. Cei doi cresc și când să plece la drumul mare, fiecare înșfacă câte-un topor într-un trunchi de copac iar dacă unul ruginește înseamnă că cel cu pricina a murit. Pe drum își iau ca și animale de companie un iepure, o vulpe, un lup, un urs și un leu (da, au găsit leu în pădure). Unul dintre ei ajunge la o împărție iar de aici povestea începe să sune a lui Perseu și a Andromedei din Mitologia Greacă. Se întâmplă ca eroul nostru să meargă la vânătoare și să ochiască un cerb care-l duce într-o pădure. Acolo este împietrit de o vrăjitoare dar fratele său ajunge în cetate și într-un final ajunge să fie salvat. Povestea este mult mai cuprinzătoare de atât, și merită citită pentru oferă învățături despre curaj, mărănimie, inteligență, iubire... Alte povești care mi-au plăcut: Condurii domnițelor, Zâna lacului, Cei șapte corbi (deși după aceea mi-am pus o grămadă de semne de întrebare), Țărăncuța cea isteață, Cizmele din piele de bivol. Câteva citate: - ...ăl de îndrăznește și încearcă înseamnă că pe jumătate a și câștigat.” - ...-ai o gură cât o șură și niște măsele cât dinții greblei...” - ,,se cade să te ajut nu numai cu vorba, ci și cu fapta.” - ,,Că oamenii isteți nu-i găsești cu caru...”