Descriere carte: Noua carte a Dianei Iepure e ca un diascop. Pe ecranul afectiv al memoriei sunt proiectate imagini — când mai opace, când mai luminoase — ce reconstituie spații, ambianțe, experiențe care definesc starea de fericire deplină. Este, totodată, o poezie a olfacțiilor („mirosurile sunt pentru mine alfa și omega, beta și gama, pi pe doi și radical din paișpe”), a bucătăriilor de vară (mai puțin șăgalnică decât la Emil Brumaru, dar cu o intensitate emotivă la fel de mare), a drumului dinspre casă („pe jumătate eliberare/ pe jumătate durere”), a ruperii și înstrăinării (de Patria borcanelor, dar și de „orașul acesta/ încins, necăjit, nespălat”). Diana Iepure știe să dozeze sentimentalul și ironia potolitoare, gravul și ludicul, lirismul și anecdoticul, toate acestea îmbinându-se — precum se împletesc, printr-o ingenioasă manevră grafică, poemele trăirilor cu cele ale ritualurilor — pentru a strânge la un loc voci, bucurii și temeri, ipostaze și vârste ale unui personaj intrat în sinuosul joc de-a prinde clipa. Lucia Țurcanu
La zece ani de la a doua ei carte, ce impunea un biografism atenuat și autoironic, mai curând stenic și nu în puține rânduri șarmant, îndepărtându-se de variantele hardcore-confesive ale multora dintre cei și cele de după 2000, Diana Iepure publică În rest, viața e frumoasă, volum care îi consolidează discursul și temele printre autorii generației de mijloc de azi. Dacă ar fi doar suflul și sufletul basa ce se dezvăluie în prima jumătate a cărții, Patria borcanelor, și tot ar fi de ajuns — însă partea secundă completează profilul unei poete care nu se încurcă nici cu autoiluzionări, nici cu ingenuități călduțe sau contrafăcute, și care a asimilat din poezia mai veche și mai nouă (de la Nora Iuga până la cei mai tineri poeți ai acestor ani) tot ce i se potrivea formulei sale interioare, acum și cu unele nuanțe noi, ce scot la iveală o conștiință socială percutantă și credibilă: „acestei lumi de oropsiți/ îi lipsește solidaritatea/ solidaritatea angajaților/ atunci când unul lucrează pentru trei concediați/ solidaritatea țărilor mici în fața marilor imperii/ solidaritatea oamenilor iubiți/ mereu asediați de cei neiubiți/ gata oricând să le înșface jumătatea”. Claudiu Komartin
Prezentare autor: Diana Iepure (n. 1970, Chișinău) a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității de Stat din Chișinău. A publicat volumele de poezie Liliuța (2004) și O sută cincizeci de mii la peluze (2011). A tradus din limba rusă cărți de Boris Akunin, Alexei Salnikov și Serghei Timofeev, precum și două antologii din clasici ai literaturii ruse: Iarnă rusească (2013), Pagini alese din literatura rusă a secolului XIX (2017).
cel mai mult mă enervează când familia mea trimite diverse meme-uri, glume, jocuri și tot felul de tâmpenii în engleză menite să susțină coeziunea de grup în mica noastră gașcă de discuții eu sunt singura care nu le înțelege nu sunt tâmpită, nicidecum să nu vă treacă asta prin cap ba din contră, am un ascuțit simț al umorului nu mi-e străin nici sarcasmul, sunt capabilă de mici răutăți dar nu mă ajută pentru că nu cunosc aproape deloc engleza și atunci unul dintre ei de regulă cel mai liber se apucă să-mi explice care e jocul în timp ce eu sunt în altă parte răscolesc în alte sertare
„colegele mele de birou își spun una alteia fată și sunt toate trecute de 50”
Am recitit cu plăcere volumului Dianei Iepure, unul despre care scriam că este „cald, melancolic, care pendulează între nostalgie și umor, între autoironie și biografie, între dorul de locul natal și de obiceiurile care sunt acum departe (pentru că fac parte și din trecut, dar sunt și la mare distanță fizică) și felul în care noua viață, dintr-un București cu care autoarea parcă nu se împacă, îi acaparează simțurile.” Trei alte poezii puteți citi aici: https://filme-carti.ro/carti/trei-poe...
citesc și eu din telefon la moscova s-a aruncat de pe geam actorul stepan morozov 51 de utilizatori au apreciat asta
Nu citesc eu prea multă poezie, dar atunci când citesc dau peste mici nestemate, așa cum este și „În rest, viața e frumoasă”. Un volum cald, melancolic, care pendulează între nostalgie și umor, între autoironie și biografie, între dorul de locul natal și de obiceiurile care sunt acum departe (pentru că fac parte și din trecut, dar sunt și la mare distanță fizică) și felul în care noua viață, dintr-un București cu care autoarea parcă nu se împacă, îi acaparează simțurile. Îmi place poezia care mă apropie de cel care a scris-o, dându-mi senzația că îl cunosc mai bine, mai ales atunci când acesta nu se ascunde în metafore, ci se dezvăluie în concretețe; aici prin umor și printr-o justă apreciere a noilor realități ale vieții sale și ale lumii în întregime. Excelent volum, cum spuneam!
Volumul Dianei Iepure nu este altceva decât un elogiu închinat timpului, o tentativă de conservare a acestuia, stimulată de incomoditatea unei maturități tranchile. Prezentul nu este, însă, nici pe departe abandonat; în lipsa acestuia, întreaga experiență a rememorării ar fi anulată printr-o încălcare a legilor interioare. Un canal deficitar între ipostazele eului este echivalent cu o relaționare incompletă, seacă, nesatisfăcătoare pentru instanța poetică. Tocmai în acest sens, autoarea alege o călătorie fidelă fluxului temporal, o lectură autentică a pasajelor sale existențiale. Mult râvnita obiectivitate nu întârzie din a-și îndeplini, și ea, rolul cathartic. Mai mult, caracterul Dianei Iepure îngăduie contopirea acesteia și a nevoii acerbe de revitalizare a amintirii, manifestată printr-un subiectivism asumat.
Cititorul este întâmpinat, astfel, de o relatare veridică a procesului de creștere și, implicit, a distanțării, a înstrăinării și acceptării discrepanțelor dintre jumătăți. Ermetismul memoriei, concept adus în discuție prin intermediul "borcanelor", poate fi deblocat pentru scurtă durată; aceasta este cheia descifrării textului. În vederea integrării autoarei în spațiul domestic al copilăriei, artificiile scriiturii și ludicul din vers păcălesc ochiul, oferindu-i creatorului statut de observator în propriul univers. Rezultatul - un ansamblu de poeme ce explorează, pe de o parte, o "patrie a borcanelor", marcată de senzațiile încă proaspete ale trecutului, iar, pe de altă parte, un prezent străveziu, desfigurat.
*m-am tot mutat dintr-un oraș în altul*
dintr-o familie în alta dintr-o casă în alta razele soarelui dimineața ferestrele încă străine frânturi de secundă în trecutul meu imediat cu sunete și mirosuri inconfundabile clanța de la ușă mânerul de la geam
Volumul Dianei Iepure este un punct interesant al poeziei actuale, aș plasa atmosfera între Gelu Diaconu și Elena Vlădăreanu. Ochiul critic al poetei este ușor perceptibil printr-o ironie bine pusă la punct. Cel mai important aspect mi se pare viziunea asupra realității, aici privită cu un oarecare simț ludic mascat de o seriozitate aparentă. Ciclurile de poeme construiesc intensitatea până la cel care oferă și numele volumui, o parte de înaltă calitate, de parcă Diana Iepure a decis să ofere cititorului tot ceea ce poezia ei poate să ofere. Volumul de față poate fi văzut ca un un jurnal, deosebit de faine secvențele alipite, acea scurtă proză care acompaniază unele poeme și care creează o atmosferă poate nostalgică. Trebuie să recunosc că nu m-a impresionat la fel de mult ca Industria linistirii adulților sau Minunata lume Disney, dar În rest, viața e frumoasă este un volum care merită citit, mai ales ca o introducere în mentalul moldovenesc de înainte și după comunism.
acestei lumi de oropsiți îi lipsește solidaritatea solidaritatea angajaților atunci când unul lucrează pentru trei concediați solidaritatea țărilor mici în fața marilor imperii solidaritatea oamenilor iubiți mereu asediați de cei neiubiți gata oricând să le înșface jumătatea
iar drumul dinspre casă e pe jumătate eliberare/pe jumătate durere nici nu mai contează cât de departe ai plecat te-ai stabilit în celălalt capăt al orașului sau într-o canadă, la capătul pământului tot rupt ești tot înstrăinat
"și tu glumești că nu mai scap de fotbal nici în mormânt / iar când îți spun că te iubesc ca pe un meci de fotbal / iar tu imi spui că mă iubești ca pe un film rusesc / morala e să nu ne suparăm / pentru că știm ce ne place"
am cautat pe net o rugăciune grabnic ajutătoare să te facă să te măriți aseară urcam scările şi spuneam doamne, dă-mi şi mie un bărbat! dar cine să se uite la mine, aşa grasă? doamne, la tine totul e posibil, poate s-o uita şi aşa. şi când mă gândesc la zodia mea pe iunie perioada este incitantă, deoarece creează circumstanțe ce favorizează apariția iubirii și fiindcă încurajează exploatarea sexualității, în toate nuanțele ei aducătoare de bucurie trupească. deci, se anunţă cu iubăreală. țin minte, am avut unul, comoară la casa omului, doamne, iartă-mă, ascultați ce vă spun aveam şi arzător de calorii, acum că sunt babă, nu mai am, trebuie să mă înfometez. fiți atente aici, la doctorul zilei: sexul, cea mai plăcută metodă de a slăbi, o persoană sănătoasă de greutate medie arde în 15 minute de sex până la 100 de calorii. oricum, depinde, cu cinci minute n-ai făcut nimic dar să știți
dacă găsesc unul cu cinci minute nici nu stau prea mult de vorbă cu el la mine, ori e o noapte ingreagă, fie şi rarori mai bine deloc.
„ascultă dacă respir/unge untul pe pâine/toarnă din borcan dulceața de cireșe amare/are grijă/de mine nu se apropie nimeni/nici eu de nimeni” (p. 14) „doar cerul a mai rămas același,/însă la cer te poți uita de oriunde/pretinzând/că o bucată din el e a ta/cu tot cu înstrăinarea ce plutește în aer/ușoară și transparentă” (p. 37) „nu mai zic de izvoarele care seacă/de fântânile din ce în ce mai adânci” (p. 41) „Mi se părea că Mișa Maieră nu da în barabană, ci direct în burta mea care tresărea la fiecare lovitură” (p. 47) „dacă trecea în fiecare zi pe la cimitir/înseamnă că asta îi făcea bine/a trăit singur și a murit în singurătatea lui/cu suferința înghesuită pe gresia rece din baie” (p. 53) „ca frumoasa din pădurea adormită/de pe care eu șterg cu devotament/și resemnare/praful” (p. 58) „iar mie îmi place să inspir mirosul abia perceptibil/de transpirație/pe care l-aș depozita într-o bancă/așa cum se depozitează acum/celulele salvatoare stem” (p. 99)
(Se potrivește cu situația actuala de la noi din aceste zile)
resemnare
"de la o vreme toată revolta mea a dispărut deși nedreptățile stau în continuare la loc de cinste am auzit că prin grădina de-acasă dau iama zilnic niște păsări negre, mărunte mai mult merg decât zboară și curăță, pe rând, ca lăcustele, azi cireșele, mâine pojișca și tot așa nu mai zic de izvoarele care seacă de fântânile din ce în ce mai adânci de vulturii care planează pe la chindii peste țarcul cu găini de corpul meu din ce în ce mai risipit și mai confuz"
3.5* 𝙢-𝙖𝙢 𝙩𝙤𝙩 𝙢𝙪𝙩𝙖𝙩 𝙙𝙞𝙣𝙩𝙧-𝙪𝙣 𝙤𝙧𝙖𝙨 𝙞𝙣 𝙖𝙡𝙩𝙪𝙡 ‶dintr-o familie în alta dintr-o casă în alta razele soarelui dimineața ferestrele încă străine frânturi de secundă în trecutul meu imediat cu sunete şi mirosuri inconfundabile clanța de la uşă mânerul de la geamʺ
abordează teme precum timpul și trece treptat de la copilăria din Moldova din urss la viață de adult în mediul cotidian care e pe alocuri absurd.
,,sunt alice in tara minunilor merg printr-o poveste cu personaje care vorbesc o altă limbă eu doar o simt povestea în care nu mi-e fricã de nimic poate doar c-o să uit drumul spre casă”
În caz că și de la voi primește o stea, vă recomand un joc. Construiți pe baza cuvintelor sau expresiilor preferate o poezie în afara ei. Se recomandă mai mulți participanți la joc ca amuzamentul să întreacă limitele cunoscute.