2,5 stele pentru a marca, mai întâi, faptul că este mai slab decât Spânzuratul de la Conakry și, pe de altă parte, că seria devine tot mai plictisitoare.
În centrul romanului se află, așa cum era de așteptat, Aurel Timescu, a cărui vârstă depășește 50 de ani, ce ocupă de această dată postul de vice-consul la ambasada Franței din Maputo, capitala Mozambicului, fosta colonie portugheză, ce și-a dobândit independența în 1975. Aurel a rămas același luptător neobosit împotriva nedreptăților, în special cele la adresa femeilor.
Dar, mai important decât orice, Aurel este din nou în poziția de a ancheta o crimă misterioasă. Suntem în anul 2014, iar Roger Beliot, 71 de ani, proprietarul hotelului din care lipsesc aproape cu desăvârșire clienții Residence dos Camaroes, a fost găsit mort în piscina hotelului pe care-l deține. Înainte de a fi fost ucis, Beliot a fost torturat de ucigașul său. Poliția s-a grăbit să o aresteze pe prima soție a victimei, în vârstă de 52 de ani, ce s-a născut într-o familie nobiliară scăpătată. Din prima clipă, Aurel este convins că poliția se află pe o pistă falsă.
Dificultatea cea mai mare cu care se confruntă Aurel este șeful său, Didier Mortereau, mult mai tânăr decât subordonatul său, ce dorește să se implice direct în rezolvarea cazului și astfel să îi impună lui Aurel modul său îngust, rudimentar de a vedea lucrurile. Așa că micuțul vice-consul se vede nevoit să cerceteze pe ascuns, dar se va descurca foarte bine.
În final, mai rămâne de remarcat faptul că narațiunea este banală, facilă, motivația crimei fiind foarte ușor de intuit. Lectură plăcută!