Privind viața

by Garabet Ibrăileanu

Scrise în jurul vârstei de cincizeci de ani și date la iveală inițial în revistele Însemnări literare și Viața românească, cugetările din volumul Privind viața rezumă aforistic experiența de viață a criticului ieșean. Sunt reflecțiile unui om în fața unei existențe și, cu minime excepții, ele îmbrățișează trei domenii: raporturile individului cu societatea, atitudinea omului în fața curgerii ireversibile a timpului și relațiile dintre bărbat și femeie, ultimele ocupând, cantitativ, un loc preponderent. Întâia categorie de reflecții exprimă aforistic efortul de adaptare la viața societății al lui G. Ibrăileanu însuși. Criticul a făcut, după cum singur mărturisește, forțări enorme în acest sens și observațiile sale sunt atât rezultatul experienței directe, cât și al lecturilor. În ansamblu ele dau o imagine globală despre felul cum „privea viața“, după primul mare război, un intelectual format în atmosfera culturală a sfârșitului de veac trecut.

Genres: Romanian Literature

222 pages, Paperback

First published January 1, 1930

About the author

Garabet Ibraileanu(Romanian pronunciation: [ɡaraˈbet ibrə.iˈle̯anu]) was a Romanian-Armenian literary critic and theorist, writer, translator, sociologist, Iaşi University professor (1908-1934), and, together with Paul Bujor and Constantin Stere, for long main editor of the Viaţa Românească literary magazine between 1906 and 1930. He published many of his works under the pen name Cezar Vraja.

Reviews

[Andrei Tamaş · Rating 5 out of 5]

Deși "Adela" este considerată opera de căpătâi a lui Ibrăileanu, mie mi-au plăcut foarte mult aforismele pe care le-a expus în "Privind viața", un titlu extrem de sugestiv de altfel, care dovedește caracterul pragmatic al spuselor pe care le afirmă. Printre acestea:

1. Dacă nu ți-e rușine de nebuniile care le făceai pentru ea, să știi că iubirea ta n-a murit cu totul.

2. Gândește-te că și tu și cel care te insultă, într-o zi sau alta aveți să stați cu mâinile în piept și cu lumânările la cap.

3. Tot ce nu este etern, este zadarnic. Nimic nu este etern.

4. Nicio durere nu este mai mare decât gelozia care nu poate găsi motive să învinuiască.

[Laura-Cristiana · Rating 5 out of 5]

Cine nu l-a încercat până acum pe Garabet Ibrăileanu, ce mai aşteaptă?

《În orice bibliotecă, scriitorii în viață alcătuind o minoritate infimă, marii cetitori stau toată viaţa de vorbă cu morții.》

《Unii concep viaţa ca un râu, în voia căruia nu ai decât să te laşi, ca să ajungi la țărmuri înflorite. Alții o concep ca un curent, în susul căruia trebuie să înoți voiniceşte, cu speranța îndoielnică de a ajunge la un mal aspru, unde să-ți odihneşti capul obosit.》

《Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzație, un sunet, o culoare, atingerea mâinii unei femei, dacă angajează sufletul, devine o fericire.》

《De câte ori te văd sincer, am impresia că, în războiul tuturora contra tuturora, ți-ai lăsat zalele acasă.》

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale. Celorlalţi nu le face onoarea intransigenţei tale.
Nimeni nu reclamă mai mult toleranţa decât cel netolerant, pentru că toleranţa ta este condiţia de viaţă a netoleranţei lui.
Nu mărturisi sentimentul nobil pentru care ai făcut o acţiune, căci nu vei fi crezut. Inventează unul mai puţin nobil şi dă-l ca motiv al acţiunii tale, pentru ca oamenii să nu-ţi atribuie unul rău de tot.
Nu crede că, strălucind în faţa unei femei mai mult decât amantul ei şi, eclipsându-l, ai putea s-o întorci către tine. Nu vei reuşi decât să-ţi atragi antipatia şi invidia ei.
De câte ori te văd sincer, am impresia că, în războiul tuturora contra tuturora, tu ţi-ai lăsat zalele acasă.
Un singur lucru face omul fără nici un sentiment de responsabilitate; acela pe care ar trebui să-l facă terorizat de sentimentul responsabilităţii: copii.
Când ai cincizeci de ani şi, în loc să fii grav şi pozitiv, citeşti poezii, arăţi entuziasm pentru muzică, te extaziezi în faţa naturii – poţi respira oarecare simpatie, dar nu vei avea prestigiu şi consideraţie, vei servi ca obiect de distracţie, vei provoca despre tine, în faţa ta, discuţii glumeţe întocmai cum ţi se întâmpla când erai de cinci ani.
Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzaţie, un sunet, o culoare, atingerea mâinii unei femei, dacă angajează sufletul, devine o fericire.
Inteligenţii joacă roluri faţă cu alţii; proştii joacă roluri faţă cu ei înşişi şi, dacă sunt prea proşti, reuşesc să se înşele singuri.
Când o femeie te-a schimbat cu altul, nu ea e aceea care se simte, faţă de tine, încurcată, stângace şi vinovată, ci bărbatul cu care te-a schimbat.
Plăcere divină: a exulta de orgoliu şi a purta în acelaşi timp masca celei mai desăvârşite modestii, aşa ca să poţi mistifica pe ceilalţi până acolo încât să se poarte cu tine condescendent şi protector.
Cine nu e politicos cu slugile şi cu animalele n-are instinctul politeţii, ci dresajul, şi n-are sufletul sus-pus.
Pentru un om cu adevărat inteligent, a minţi este o sforţare, pe care şi-o impune penibil, minciuna contrazicând raporturile reale din lume, prea clare şi tiranic impuse minţii inteligente.
Mai degrabă vei păstra relaţii bune cu cineva dacă nu-i dai nimica, decât dacă-i dai mai mult decât poţi continua să-i dai – sentimente sau lucruri.
Omul nu renunţă decât la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil. Dar pentru aceasta i se cere multă filosofie.
Numai imaginile amorului, antidotul morţii, pot ţine piept, în Conştiinţă, imaginii terifiante a morţii.
De zece ani eşti prieten de aproape cu o femeie şi vă ziceţi „dumneata”. Acum un ceas ai văzut întâia dată pe o femeie, care ţi s-a dat şi al cărei nume nici nu-l ştii, şi vă ziceţi „tu”. Oare singura apropiere dintre suflete este corpul?

[Irina Estera · Rating 4 out of 5]

„În viață, de foarte puține ori știi mai dinainte ce ai să faci și ce ai să vorbești, și mai niciodată ce ai să simți și ce ai să gândești. Încolo, tot ce ai să faci și ai să vorbești, tot ce ai să simți și ai să gândești, afli atunci când ai înfăptuit, când ai vorbit, când ai simțit, când ai gândit. Ai în fața ta, începând chiar din clipa care urmează, viitorul, ca un neant în care înaintezi orbecăind în întuneric, căzând peste faptele și vorbele tale, peste gândurile și simțirile tale. Viața este această izvorâre de fapte, de vorbe, de gânduri și de simțiri, peste care te îmbrâncește etern nu se știe cine.”

„Poți să schimbi cunoștințele cuiva, dar nu și ideile. Ideile sunt flori crescute pe tulpina sentimentului, care-și are rădăcina în instinct. Numai vremea sau o criză puternică sufletească, slăbind, întărind ori modificând instinctul și sentimentul, pot schimba ideile.”

„Dacă într-o bună dimineață oamenii ar începe să-și poată citi gândurile unul altuia, toți ar umplea pădurile și văgăunile neumblate, pitindu-se fiecare în câte o ascunzătoare nebănuită. Societatea s-ar desființa și rasa omenească ar pieri în curând.”