What do you think?
Rate this book
Ard pădurile
Din cuprinsul cartii Sus la codru : Sus la codru Copiii planetei Pamant Casa mea Cum s-ajung? Puii Ce mai vara! N-ati vazut? Ploua Barba bunicului Unchiului meu Pacala Marul de langa drum As pleca la vanatoare Jos, in vale Toiagul O pataranie cu semnele de punctuatie Cartea Ilustratii deLica Sainciuc
176 pages, Paperback
Published April 1, 2021
6 people are currently reading
218 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 19 of 19 reviews
September 7, 2021
„Ard pădurile”
de Paula Erizanu 4/5
Carte de debut, care promite să fie prima dintr-o trilogie sau după gustul autoarei noastre, ne introduce în lumea revoluționară, anii de ascensiune vertiginoasă, de impact ale socialiștilor utopici, purtătorii de cuvânt al schimbării inevitabile care va schimba vechea dogmă imperialistă cu o formă nouă de guvernare care a ocupat jumătate de mapamond.
În scenă apar 2 femei, ambele susținătoare aprige ale ideologiei crescânde, Aleksandra Kollontai, prima femeie ministru și Inessa Armand, feminista care se presupune că a fost iubita lui Lenin. Reflecția celor două prind imagini clare ale problemelor cu care se confruntau nu doar un imperiu, ci anume femeile și poziția lor în acea societate, o societate obosită de muncă silnică și neremunerată, femeile având și îndeletniciri casnice, pe care nimeni nu le-a anulat.
Nu am cunoștințele necesare în istorie pentru a verifica cât de exacte sunt datele prezentate în carte, eu am ținut să apreciez altceva. Mie mi-a fost interesantă figura femeii, cum ea a fost plasată în acea perioadă, cum ea suferă și crește, trăirile ei, frustrările, lupta pe care o duce zilnic, feminismul bine construit, moderat, de gustibus, un feminism pe gust cititorului educat de epoca contemporană. Mi-a plăcut sensibilitatea celor două, însoțită de setea de schimbare. Am cunoscut un detaliu interesant al acelei perioade.
Fiecare capitol a fost dozat, dialogurile mature, scrisul român inconfundabil, sper că personajele sunt exact așa cum erau ele în realitate și a reușit autoarea să redea cu exactitatea unui pictor toate nuanțele personalităților prezente pe paginile primului volum, pentru că mi-au plăcut enorm. Este o premieră, cel puțin pentru mine să citesc despre femeile din Revoluția din octombrie, și sunt mulțumită că această carte a debutat nu doar în lumea cărților bune dar și în lumea mea, pentru că nu am auzit să se vorbească despre ele în paginile istoriei sau cercuri mai mici, ele au rămas uitate în dosarele Uniunii Sovietice.
Singurul moment care mi-a cerut efort și notițe a fost decizia autoarei de a împleti cronologic cele două istorii, plonjează de la un an la altul, fapt ce mi-a îngreunat lectura deseori. Era mult mai simplu și ușor pentru ochiul neantrenat, să fie o linie cronologică cu doua paralele ale destinelor eroinelor noastre.
Cu toate astea, Paula Erizanu a reușit să mă atragă cu ușurință în clubul iubitoarelor de cărți cu și despre femei, aștept continuarea cu nerăbdare.
Editura Cartier
#foxbooks #ardpădurile #paulaerizanu #edituracartier #cartiderecomandat #recomandarecarte
de Paula Erizanu 4/5
Carte de debut, care promite să fie prima dintr-o trilogie sau după gustul autoarei noastre, ne introduce în lumea revoluționară, anii de ascensiune vertiginoasă, de impact ale socialiștilor utopici, purtătorii de cuvânt al schimbării inevitabile care va schimba vechea dogmă imperialistă cu o formă nouă de guvernare care a ocupat jumătate de mapamond.
În scenă apar 2 femei, ambele susținătoare aprige ale ideologiei crescânde, Aleksandra Kollontai, prima femeie ministru și Inessa Armand, feminista care se presupune că a fost iubita lui Lenin. Reflecția celor două prind imagini clare ale problemelor cu care se confruntau nu doar un imperiu, ci anume femeile și poziția lor în acea societate, o societate obosită de muncă silnică și neremunerată, femeile având și îndeletniciri casnice, pe care nimeni nu le-a anulat.
Nu am cunoștințele necesare în istorie pentru a verifica cât de exacte sunt datele prezentate în carte, eu am ținut să apreciez altceva. Mie mi-a fost interesantă figura femeii, cum ea a fost plasată în acea perioadă, cum ea suferă și crește, trăirile ei, frustrările, lupta pe care o duce zilnic, feminismul bine construit, moderat, de gustibus, un feminism pe gust cititorului educat de epoca contemporană. Mi-a plăcut sensibilitatea celor două, însoțită de setea de schimbare. Am cunoscut un detaliu interesant al acelei perioade.
Fiecare capitol a fost dozat, dialogurile mature, scrisul român inconfundabil, sper că personajele sunt exact așa cum erau ele în realitate și a reușit autoarea să redea cu exactitatea unui pictor toate nuanțele personalităților prezente pe paginile primului volum, pentru că mi-au plăcut enorm. Este o premieră, cel puțin pentru mine să citesc despre femeile din Revoluția din octombrie, și sunt mulțumită că această carte a debutat nu doar în lumea cărților bune dar și în lumea mea, pentru că nu am auzit să se vorbească despre ele în paginile istoriei sau cercuri mai mici, ele au rămas uitate în dosarele Uniunii Sovietice.
Singurul moment care mi-a cerut efort și notițe a fost decizia autoarei de a împleti cronologic cele două istorii, plonjează de la un an la altul, fapt ce mi-a îngreunat lectura deseori. Era mult mai simplu și ușor pentru ochiul neantrenat, să fie o linie cronologică cu doua paralele ale destinelor eroinelor noastre.
Cu toate astea, Paula Erizanu a reușit să mă atragă cu ușurință în clubul iubitoarelor de cărți cu și despre femei, aștept continuarea cu nerăbdare.
Editura Cartier
#foxbooks #ardpădurile #paulaerizanu #edituracartier #cartiderecomandat #recomandarecarte
February 9, 2022
ador conceptul romanului, perspectiva în care se îndreaptă, scris bine, însă personajele mi s-au părut cam impersonale. sper că în următoarea carte va exista un alt tip de conexiune între Inessa, respectiv Aleksandra și cititor (orice ar vrea să însemne asta)
July 28, 2021
Prima scînteie
Istoria Uniunii Sovietice nu-mi este nici străină nici respingătoare. Îmi sînt interesante toate etapele ei de dezvoltare începînd cu Revoluția din Octombrie pînă la destrîmarea ei. Cred sincer că experiența sovietică e parte din trecutul nostru ce trebuie cercetat minuțios, tot cu plusuri și neajunsuri, la rece, distanțat și fără prea multă înduioșare sau aroganță.
Nu mi-a trebuit mult să mă hotărăsc să citesc cartea Paulei Erizanu, mai ales că știam de ceva timp că se coace un roman despre revoluționarele Kollontai și Armand, personalități discutate puțin în cercurile de stînga, darămite în cercurile liberălimei autohtone sau de peste Prut. Cred că interesul autoarei pentru această perioadă controversată și efortul ei de a cerceta și zămisli un roman trebuie lăudate din start. „Ard pădurile” e abia prima scînteie.
Voi încerca cît mai succint să-mi expun opiniile atît despre punctele forte, cît și despre părțile și aspectele care le cred mai sărăcăcioase.
Restul textului aici: https://www.platzforma.md/arhive/390142
Istoria Uniunii Sovietice nu-mi este nici străină nici respingătoare. Îmi sînt interesante toate etapele ei de dezvoltare începînd cu Revoluția din Octombrie pînă la destrîmarea ei. Cred sincer că experiența sovietică e parte din trecutul nostru ce trebuie cercetat minuțios, tot cu plusuri și neajunsuri, la rece, distanțat și fără prea multă înduioșare sau aroganță.
Nu mi-a trebuit mult să mă hotărăsc să citesc cartea Paulei Erizanu, mai ales că știam de ceva timp că se coace un roman despre revoluționarele Kollontai și Armand, personalități discutate puțin în cercurile de stînga, darămite în cercurile liberălimei autohtone sau de peste Prut. Cred că interesul autoarei pentru această perioadă controversată și efortul ei de a cerceta și zămisli un roman trebuie lăudate din start. „Ard pădurile” e abia prima scînteie.
Voi încerca cît mai succint să-mi expun opiniile atît despre punctele forte, cît și despre părțile și aspectele care le cred mai sărăcăcioase.
Restul textului aici: https://www.platzforma.md/arhive/390142
December 8, 2021
„Nu totul se rezolvă prin teorie. Lumea nu e doar o propoziție logică. O idee poate fi uneori o soluție, alteori o problemă, iar alteori să nu aibă nicio legătură cu realitatea. E suficient să vezi ce se face în numele Bisericii ca să înțelegi asta.”
Paula Erizanu | Ard pădurile, Editura Cartier, 2021.
Paula Erizanu | Ard pădurile, Editura Cartier, 2021.
December 24, 2022
Un concept interesant, scris bine, dar personajele principale mi s-au părut impersonale și fără contur. Am sa citesc următorul volum dar mai mult pentru cum Erizanu reimagineaza politica din acea vreme.
June 15, 2021
O carte care-ți face poftă de o revoluție-dacă nu una majoră, măcar una la dimensiuni casnice, microscopice.
O docu-fictiune alcatuita din propozitii scurte, dar incisive, pe care am citit-o nu doar cu bucuria de a descoperi biografiile celor doua femei, Aleksandra si Inessa (de care nu auzisem înainte), ci si cu admiratie pentru modul in care autoarea a reusit sa conecteze viata privata de activitatea politica, păstrând, totusi, balanta in echilibru. E multă vervă revoluționară in text, e infinită dorintă de cunoaștere, dar e si o privire insistentă aruncata in incinta dormitorului personal. Nimic nu trece neobservat: nici atingerile, nici privirile, nici dorintele, nici sfârșiturile, nici idealurile uneori naive. Personajele ei sunt complexe, sunt umane, sunt inca vii. Atat de vii.
Am sters o stea din constelatia good reads-ului pentru ca am avut pe parcursul lecturii mereu impresia ca volumul e scris in prezent, de cineva mai tanar, care a insistat prea mult pe alocuri sa-si faca auzita vocea si care a exagerat cu unele tușe patetice. Întâmplarea a facut sa o citesc in paralel cu un al roman istoric - wolf hall ( alta perioada, alte dimensiuni, alt stil-nici nu l-am terminat) si mi-a fost imposibil sa nu remarc cat de mult am apreciat absenta autoarei in cel de-al doilea.
Si daca am amintit de voci, transcriu un paragraf :
Dar, bineinteles, nu ca sa taca era ea acolo, ci ca sa-si găsească vocea. In ea, bolboroseau vulcanii, se amesteca un principiu cu altul, o voce cu alta, o amintire cu alta, o carte cu alta, un oras cu altul, o situatie cu alta, si pana la urma toate-s din aceasta lume, si totul e dezordine, dar era o dezordine si pentru ca unele raspunsuri abia urma sa le citească, iar altele trebuiau inventate, regândite, pentru ca nu erau nicaieri gata împachetate.
O docu-fictiune alcatuita din propozitii scurte, dar incisive, pe care am citit-o nu doar cu bucuria de a descoperi biografiile celor doua femei, Aleksandra si Inessa (de care nu auzisem înainte), ci si cu admiratie pentru modul in care autoarea a reusit sa conecteze viata privata de activitatea politica, păstrând, totusi, balanta in echilibru. E multă vervă revoluționară in text, e infinită dorintă de cunoaștere, dar e si o privire insistentă aruncata in incinta dormitorului personal. Nimic nu trece neobservat: nici atingerile, nici privirile, nici dorintele, nici sfârșiturile, nici idealurile uneori naive. Personajele ei sunt complexe, sunt umane, sunt inca vii. Atat de vii.
Am sters o stea din constelatia good reads-ului pentru ca am avut pe parcursul lecturii mereu impresia ca volumul e scris in prezent, de cineva mai tanar, care a insistat prea mult pe alocuri sa-si faca auzita vocea si care a exagerat cu unele tușe patetice. Întâmplarea a facut sa o citesc in paralel cu un al roman istoric - wolf hall ( alta perioada, alte dimensiuni, alt stil-nici nu l-am terminat) si mi-a fost imposibil sa nu remarc cat de mult am apreciat absenta autoarei in cel de-al doilea.
Si daca am amintit de voci, transcriu un paragraf :
Dar, bineinteles, nu ca sa taca era ea acolo, ci ca sa-si găsească vocea. In ea, bolboroseau vulcanii, se amesteca un principiu cu altul, o voce cu alta, o amintire cu alta, o carte cu alta, un oras cu altul, o situatie cu alta, si pana la urma toate-s din aceasta lume, si totul e dezordine, dar era o dezordine si pentru ca unele raspunsuri abia urma sa le citească, iar altele trebuiau inventate, regândite, pentru ca nu erau nicaieri gata împachetate.
June 4, 2022
Las aici doar cateva fragmente din review-ul proaspat publicat pe blogu-mi:
"Un alt aspect care IT'S a MUST sa fie mentionat este sexualitatea protagonistelor atat de viu si ompniprezent, iar si mai viu, si mai realistic il face lexiconul crud si uzual, ca de exemplu: pizda, futut, coaie, vulva, penis etc. Recunosc ca am trait o dezinhibare lexicala citind aceasta carte, eu provenind dintr-o familie pudica in care o data nu am auzit ca parintii sau fratii sau sora mai mare sa pronunte astfel de cuvinte si respectiv, aveam o carapace care nu permitea ca aceste cuvinte sa-mi patrunda creerul iar mai apoi sa le utilizez... multumesc autoarei. Tres bien!
Si cum sa nu mentionez cuvantul "ogheal" tot mai prezent spre finele romanului. Ii si simteam caldura si greutatea. Ca daca ii zicea plapuma nu era, probabil, sa-i simt acea tesatura si textura destul de rudimentara specifica oghealurilor din perioada sovietica, si mai devreme... dar care incalzea oricum... Cuvantul plapuma mi se asociaza cu ceva mai fin... mai molcut... or actiunea se intampla in Siberia si acolo nu era nimic fin si molcut...
Despre aspectul istoric al cartii n-am sa vorbesc aici.... acest aspect, cred ca m-a interesat mai putin... Desi, sunt convinsa ca autoarea a lucrat enorm documentandu-se. Asta se vede in rubrica Multumiri de la finele cartii. "
Intregul review il gasiti aci:
https://prunicivictoria.blogspot.com/...
Bonne lecture, prieteni! 💚
"Un alt aspect care IT'S a MUST sa fie mentionat este sexualitatea protagonistelor atat de viu si ompniprezent, iar si mai viu, si mai realistic il face lexiconul crud si uzual, ca de exemplu: pizda, futut, coaie, vulva, penis etc. Recunosc ca am trait o dezinhibare lexicala citind aceasta carte, eu provenind dintr-o familie pudica in care o data nu am auzit ca parintii sau fratii sau sora mai mare sa pronunte astfel de cuvinte si respectiv, aveam o carapace care nu permitea ca aceste cuvinte sa-mi patrunda creerul iar mai apoi sa le utilizez... multumesc autoarei. Tres bien!
Si cum sa nu mentionez cuvantul "ogheal" tot mai prezent spre finele romanului. Ii si simteam caldura si greutatea. Ca daca ii zicea plapuma nu era, probabil, sa-i simt acea tesatura si textura destul de rudimentara specifica oghealurilor din perioada sovietica, si mai devreme... dar care incalzea oricum... Cuvantul plapuma mi se asociaza cu ceva mai fin... mai molcut... or actiunea se intampla in Siberia si acolo nu era nimic fin si molcut...
Despre aspectul istoric al cartii n-am sa vorbesc aici.... acest aspect, cred ca m-a interesat mai putin... Desi, sunt convinsa ca autoarea a lucrat enorm documentandu-se. Asta se vede in rubrica Multumiri de la finele cartii. "
Intregul review il gasiti aci:
https://prunicivictoria.blogspot.com/...
Bonne lecture, prieteni! 💚
June 19, 2022
Îi pasă cuiva când ard, pe bune, pădurile? Și ce se întâmplă cu noi atunci când pădurile ard? În ultimii ani, pădurile au ars atât de tare încât se vedeau și din satelit. Ardeau pădurile amazoniene, ardea Siberia. În 2021, anul romanului, în Siberia au ars peste 2 milioane de hectare de teren. Încă de la apariție, mă întrebam de ce Paula a dat titlul „Ard pădurile” (Cartier, 2021), unui roman despre destinele Inessei Armand și Aleksandrei Kollontai, ambele lucrând în guvernul lui Lenin și făcând politici pentru emanciparea femeilor. Pentru că au fost printre femeile care au aprins primele scântei pentru legalizarea avortului și a homosexualității? Au aprins primele scântei pentru acordarea unui statut legal copiilor din afara căsătoriilor și a simplificării procesului de divorț? Sau pentru că au vrut să creeze niște centre de îngrijire a copiilor muncitoarelor, pe lângă fabrici și toate acestea în 1917-1920? Multe din aceste „scântei”, au fost ulterior „stinse” de Stalin. Cu vreo șaptezeci de ani mai devreme, Flora Tristan, luptase în Franța pentru politici asemănătoare (Paradisul de după colț, Mario Vargas Llosa) și murise neștiind dacă a mai aprins focul.
„Ard pădurile” este un roman important, bine scris, în care Paula Erizanu alternează timpurile și creează impecabil un fundal istoric și politic (ceea ce este foarte greu de făcut). Am urmărit curioasă raportul dintre timpul real/cronologic și timpul ficțiunii/inventat, la fel cum sunt captate personajele în ele. Paula are un un scris îngrijit, cu fraze scurte, tăioase, dar și blânde, netede; știe să controleze acțiunea: ideile acoperă personajele, ca apoi, să se întâmple invers. Un roman despre oameni visători și despre umbre. Despre idealuri și dezamăgiri. Despre viață și despre moarte. Despre destin și despre lupte.
Paula zicea că aceste personaje au fost în căutarea unui autor/unei autoare. Și Herta Muller spunea că: „literatura provine întotdeauna din lucruri care au făcut rău cuiva, şi există un fel de literatură, unde autorii nu îşi aleg subiectele, ci au de a face cu un subiect care a venit asupra lor”.
O autoare talentată și un roman de debut scris excelent!
Vara are zilele lungi ca să ajungă timp pentru lectură.
„Ard pădurile” este un roman important, bine scris, în care Paula Erizanu alternează timpurile și creează impecabil un fundal istoric și politic (ceea ce este foarte greu de făcut). Am urmărit curioasă raportul dintre timpul real/cronologic și timpul ficțiunii/inventat, la fel cum sunt captate personajele în ele. Paula are un un scris îngrijit, cu fraze scurte, tăioase, dar și blânde, netede; știe să controleze acțiunea: ideile acoperă personajele, ca apoi, să se întâmple invers. Un roman despre oameni visători și despre umbre. Despre idealuri și dezamăgiri. Despre viață și despre moarte. Despre destin și despre lupte.
Paula zicea că aceste personaje au fost în căutarea unui autor/unei autoare. Și Herta Muller spunea că: „literatura provine întotdeauna din lucruri care au făcut rău cuiva, şi există un fel de literatură, unde autorii nu îşi aleg subiectele, ci au de a face cu un subiect care a venit asupra lor”.
O autoare talentată și un roman de debut scris excelent!
Vara are zilele lungi ca să ajungă timp pentru lectură.
February 12, 2022
O apuca tremurul dupa ce citi stirea. Sute de vieti. Cum sa anulezi sute de vieti ale unor oameni deja nefericiti, deja napastuiti de soarta. Sangele lor, care abia incepuse sa pulseze in forta in bratele ei, se opri. Pielea i se raci. Oamenii astia care au prins contur, viata, in ea, au fost, in cateva ore, striviti. Ca gandacii. Sa fii condus de un guvern care sa te striveasca.
May 8, 2022
O lectură interesantă și provocatoare. Paula Erizanu reușește să ne aduca mai aproape de Aleksandra Kollontai și Inessa Armand și dilemele si dramele lor personale, în încercarea de a schimba situația celor din jurul lor. Mi-a plăcut modul foarte uman în care sunt prezentate cele două, cum li se împletesc poveștile și cum etapele parcurse fac un arc peste timp între cele două. Aștept cu nerăbdarea continuarea trilogiei.
May 18, 2021
Două biografii romanțate despre care nu ştiu unde vor duce sau dacă vor duce undeva. (M-a amuzat un pic alăturarea Sfârşit. Va urma.) Am simţit că e un pic anacronică atribuirea experienței moderne (feminism, relaţia dintre sexe, locul în societate) unor personaje de la 1900.
3.4/5
3.4/5
May 8, 2022
Este cu siguranță așa cum zice Paula Erizanu în capitolul de mulțumiri de la sfărșit un roman istoric. Criticul literar Simona Șora îl consideră în notita ei promotională de pe coperta a IV a a cărții o docudramă. Deși aceste două clasificări sunt corecte pentru că primul volum al acestui roman ne prezintă ne poartă in centrul situației socio-politice din Rusia din perioada 1985 - 1908, și, pe de altă parte, după căte țin minte autoarea înșăși a insistat mult, în mai multe interviuri, pe efortul de documentare, pe mine m-a captat drama psihologică prin care trec cele două personaje principale care sunt întradevăr două personalități politice importante din Rusia acelor ani. Pentru mine Alexandra Kollontai și, mai ales, Inessa Armand, așa cum sunt prezentate de Paula Erizeanu mai ales în prima parte a acestui volum sunt un fel de Anna Karenina care în loc să se arunce sub trenul Moscova - Sankt Petersburg alege să lupte în cadrul miscării muncitorești din Rusia și să activeze în cadrul mișcării feministe, pentru ca apoi să devină o figură proeminentă a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. De fapt autoarea ne oferă de cel puțin două ori in roman această cheie de lectură care mie îmi place foarte mult. La pagina 78 ea scrie că povestea Inessei "era intr-un fel povestea tragică a Annei". Puțin mai în față, la pagina 49, Inessa Armand se revoltă impotriva lipsei de interes fața de agenda feministă, de care a dat dovadă in scrisul lui marele Tolstoi.
June 12, 2022
"Insa noua doar ni se pare ca putem trai o mare iubire fara a pierde nimic..." scria ea in jurnal. "Fara a renunta la nimic din noi."
...
"In grija pentru Volodea, caruia nu-i place sa fie niciodata singur, pierd din ceea ce ma misca-nainte. Il iubesc, il iubesc. Insa noi vrem sa ne petrecem zilele diferit. Anii. Vietile. Ceea ce ma face pe mine vie e diferit de ceea ce-l face pe el viu. Cum ma mananca un car din lemn, dragostea mea pentru el imi mananca din hotarare, vointa, uneori chiar si din inteligenta. Iar acum ceea ce e mai important pentru mine e sa invat, sa invat! Sa-mi creez o viziune despre lume si, prin ea, sa inteleg ce fac in urmatorii ani."
...
"Dar chiar ma iubeste sau doar sufera din cauza schimbarii?
Sau doar sufera pentru ca e inca singur, si el nu suporta singuratatea... Sau asta e forma iubirii lui - ceva ce umple un gol interior..."
...
"Ne izolam in cupluri fara sa intelegem ca izolarea asta produce suferinta. Si-n interiorul, si-n exteriorul lor. Sau poate realizam, dar nu-i rezistam."
...
"In grija pentru Volodea, caruia nu-i place sa fie niciodata singur, pierd din ceea ce ma misca-nainte. Il iubesc, il iubesc. Insa noi vrem sa ne petrecem zilele diferit. Anii. Vietile. Ceea ce ma face pe mine vie e diferit de ceea ce-l face pe el viu. Cum ma mananca un car din lemn, dragostea mea pentru el imi mananca din hotarare, vointa, uneori chiar si din inteligenta. Iar acum ceea ce e mai important pentru mine e sa invat, sa invat! Sa-mi creez o viziune despre lume si, prin ea, sa inteleg ce fac in urmatorii ani."
...
"Dar chiar ma iubeste sau doar sufera din cauza schimbarii?
Sau doar sufera pentru ca e inca singur, si el nu suporta singuratatea... Sau asta e forma iubirii lui - ceva ce umple un gol interior..."
...
"Ne izolam in cupluri fara sa intelegem ca izolarea asta produce suferinta. Si-n interiorul, si-n exteriorul lor. Sau poate realizam, dar nu-i rezistam."
July 18, 2023
Presupun că-i o culme a feminismului să dezvolți un personaj cu circumstanțe asemănătoare cu Anna Karenina dar să-i schimbi traiectoria în sensul: “Hai, fată, nu te sinucide. Pune și tu mâna pe o carte, apucă-te de politică, viață, gen”. Mi-a plăcut la maxim.
Și mai fascinant mi se pare că-n același timp e scrisă cu influențe ale literaturii ruse și personajele principale sunt două femei bolșevice: o probabilă amantă a lui Lenin și singura femeie din cabinetul aceluiași Lenin.
Bine, cartea abordează perioada de tinerețe, când nu erau încă bolșevice, doar în căutări politice ale schimbării. Oricum, amândouă fete cu stare dar și conștiință socială (în mod ciudat la fel ca opoziția rusă, atâta cât e ea, în momentul acesta).
Nu-i pentru pudibonzii și e o docu-dramă istorică, gen pe care nu-l gust deloc în general. Dar aici am apreciat biografiile reale ale personajelor chiar la începutul cărții, iar la sfârșit sunt specificate câteva cărți non-fiction despre personaje și perioada istorică.
Și mai fascinant mi se pare că-n același timp e scrisă cu influențe ale literaturii ruse și personajele principale sunt două femei bolșevice: o probabilă amantă a lui Lenin și singura femeie din cabinetul aceluiași Lenin.
Bine, cartea abordează perioada de tinerețe, când nu erau încă bolșevice, doar în căutări politice ale schimbării. Oricum, amândouă fete cu stare dar și conștiință socială (în mod ciudat la fel ca opoziția rusă, atâta cât e ea, în momentul acesta).
Nu-i pentru pudibonzii și e o docu-dramă istorică, gen pe care nu-l gust deloc în general. Dar aici am apreciat biografiile reale ale personajelor chiar la începutul cărții, iar la sfârșit sunt specificate câteva cărți non-fiction despre personaje și perioada istorică.
November 12, 2023
"Revoluția din noiembrie a fost condusă de un grup de intelectuali, majoritatea dintre ei nemaifiind familiarizați cu banca de lucru unui muncitor sau cu plugul unui țăran. Mulți dintre ei, în special Lenin și Trotsky, trăiseră în exil în străinătate din cauza opiniilor lor care intraseră în conflict cu guvernul țarist. Spiritul ghid al revoluției a fost Lenin, care provenea din inteligenția și își petrecuse viața nu în muncă manuală, ci în scris și vorbit." - extras din articolul Ce a fost Revolutia Bolsevica?
O lectura buna, cu momente greoaie, dar inca nu inteleg cum ar trebui sa privesc aceste doua femei: sa le admir sau imi fie scarba de ele? Au fost momente cand ma uitam la ele si imi ziceam ca au idei bune, dar apoi realizam ca sunt total in afara realitatii muncitorilor din fabrica si taranilor de pe camp. Habar nu aveau cu ce se manca lumea lor, dar voiau sa o schimbe. Au schimbat-o in rau sau in bine? Sau a ramas la fel?
O lectura buna, cu momente greoaie, dar inca nu inteleg cum ar trebui sa privesc aceste doua femei: sa le admir sau imi fie scarba de ele? Au fost momente cand ma uitam la ele si imi ziceam ca au idei bune, dar apoi realizam ca sunt total in afara realitatii muncitorilor din fabrica si taranilor de pe camp. Habar nu aveau cu ce se manca lumea lor, dar voiau sa o schimbe. Au schimbat-o in rau sau in bine? Sau a ramas la fel?
December 1, 2022
O apuca tremurul dupa ce citi stirea. Sute de vieti. Cum sa anulezi sute de vieti ale unor oameni deja nefericiti, deja napastuiti de soarta. Sangele lor, care abia incepuse sa pulseze in forta in bratele ei, se opri. Pielea i se raci. Oamenii astia care au prins contur, viata, in ea, au fost, in cateva ore, striviti. Ca gandacii. Sa fii condus de un guvern care sa te striveasca.
May 9, 2022
Strong female energy✨
September 28, 2023
Nu am terminat cartea însă am citit puțin peste jumătate din ea si de aceea am considerat ca fiind “read”( nu sunt deloc genul care sa termine o carte care nu ii plăcea, ma bagă in reading slump). Anyway, nu e o carte rea, e chiar informativa to an extent. Însă; uneori s-a simțit de parca citeam un History fan fic, ceea ce mi s-a părut horror. Mi se părea confuzant ca erau nume de personaje traduse somehow, gen numele Vladimir in carte era Volodea(sau cel puțin așa am înțeles???) era destul de greu sa ma prins ce sunt cu unele persoanaje, nu le făcea introducerea si uneori unii apăreau out of the blue, erau personaje recurente si eu tot nu știam foarte bine cine sunt. Maybe I am reading too much into it, it’s just my honest opinion. Cred ca ar fi o carte potrivită pentru adolescenți.
July 19, 2022
Ai citit această carte? Participă la sondajul „Topul celor mai citite cărți a autorilor din Republica Moldova editate în 2021”, organizat de către Biblioteca Națională a Republici Moldova. Votează cartea aici: https://forms.gle/Gf8q4NW94X41VJ6R9
Displaying 1 - 19 of 19 reviews